Un comentariu al lui Emil Borcean, în alt context:

Corectitudinea politică sub formă de salam. Din cantitatea finală se ia o parte formată din zgârciuri, grăsime, șoric, oase, pe scurt resturi care trebuie reciclate. Se dau prin mașina de tocat și se obține o pastă de umplutură. Altă parte se formează din bucăți de carne. Se toacă și ele și se obține o pastă bună la gust. Cele două părți se combină, se introduc într-un maț și batonul de compoziție se pune la uscat. Eventual se afumează puțin și se adaugă mirodenii. După un timp se obține un baton întărit care se poate tăia în felii și consuma.

Prima parte, cea formată din zgârciuri și restul, este rahat. A doua parte este adevărul. Uscat și trecut prin mirodenii, rahatul devine indispensabil. E ingredientul care dă gust de salam. Cine vrea carne macră și adevăr își face un steak la grătar. Desigur, o astfel de persoană va fi etichetată drept “extremistă” de către mâncătorul de rahat. Pardon, de salam.

Adevărat zis, cu mențiunea că mare-i grădina pofticioșilor de salam. Și nu mă refer doar la trollii ce se dedau la cugetări relativiste și ne imploră să facem fifty-fifty cu dumnealor. Nu, ochii mi-au căzut alaltăieri întîmplător pe vaxpublica unde publică în devălmășie titani ai stîngii gen Rogozen, ori ai dreptei validate de criticspanac, cum ar fi Alin Fumurescu. Alaltăieri deci, cu trei săptămîni înainte de alegeri, mult felixitul disident Dorin Tudoran (Despre sensibilitățile felixiene ale lui Dorin Tudoran) are brusc revelații pe fond taxonomic și-l ia la refec pe Teodor Baconschi pe tema plagiatului. Prompt, n-au trecut nici patru luni de la o intervenție a acestuia pe tema (populară pe vremea aia) Copy/Paste zis Victor Viorel, care e confruntat cu… Nae Ionescu căruia dl. Baconschi (scris Baconsky în articol) îi luase apărarea într-o polemică în anii 1994-95. Acuma n-am să mă pronunț asupra valididății argumentelor certocratului Dorin Tudoran, ci mă rezum la a-i admira promptitudinea și vigilența. E drept, a mai fost dumnealui chiar și mai prompt, pe la începutul anului, cînd apărea pe cerul înstelat al Europei civicul Claudiu Crăciun, o stea fără alt nume decît cel de lector la urmașa academiei Ștefan Gheorghiu (Democrația originală, de la Ion iliescu la Claudiu Crăciun). Pe vremea mineriadelor anilor ’90 se putea afirma pe bună dreptate că “răchia și salamul / învigorează neamul”. Uite că se poate să învățăm din relele trecutului și să le ridicăm pe un plan nou, superior, cum se zice pe limbo-lemnește. Vine iarna, așa o gustare conservatoare e cum nu se poate mai potrivită, mai ales după un meci de hochei pe gheață transmis de Antene. Salam aleikum, efendi Tudoran, să știți că n-avem chiar nimic (în comun) cu dv.

P.S.
(costin)

Pe 16 noiembrie, Claudiu Crăciun felixea pentru dumneavoastră pe Antena3, vorbind despre dictatura băsistă încadrat de Alexandru Athanasiu, care în iulie îl amenința pe Băsescu cu moartea:

…și de bărbosul cu ochelari din dreapta lui Claudiu Crăciun (nu mă uit la moguliziuni, deci habar nu am cine e), care vorbește cu aplomb despre “regimul Băsescu”, cel care a ignorat “votul popular”, eufemism pentru lovitura de stat din vară și frauda gigantică a referendumului de pe 29 iulie, în care, conform DNA, oficial au fost furate cel puțin 1 milion și 500.000 de voturi (DNA a descoperit 1.500.000 de voturi falsificate la Referendum).

Greşesc astfel dacă spun că lectorul SNSPA, Claudiu Crăciun, s-a alăturat, sau cel puţin susţine, un “grup infracțional organizat” (Să fugim din acest grup infracţional organizat!), adică o grupare mafiotă? Greșesc dacă spun același lucru despre poetul şi, vorba lui Pataphyl, mult felixiutul disident, Dorin Tudoran?