Am văzut pe TCM un documentar interesant despre Spielberg narat de Spielberg. În general îmi plac filmele lui, iar cîteva îmi plac chiar foarte mult. Regizorul dezvăluie în ordine cronologică povestea nevăzută a fiecărui film: circumstanţe, motivaţii, dificultăţi, inspiraţii, estetică şi ca privitor nu poţi decît să te simţi privilegiat de statutul de martor la o astfel de confesiune. Înspre final Spielberg enumeră cîteva teme care l-au preocupat constant de-a lungul carierei, cum ar fi comunicarea dintre oameni sau mai pe scurt, dialogul. Menţionînd Întîlnire de gradul trei şi E.T., Spielberg mărturiseşte că unul din impulsurile care au alimentat geneza acestor filme a fost frustrarea sa din anii ’70 şi ’80 legată de lipsa de dialog dintre S.U.A. şi U.R.S.S. Întrebarea din subtextul celor două pelicule era: dacă civilizaţii din spațiu pot comunica una cu cealalta, de ce nu pot face acelaşi lucru două super-puteri terestre? Dacă obstinaţia de a căuta forme noi de dialog este răsplătită în final de succesul comunicării dintre inteligenţe separate de ani lumină, de ce oamenii nu se pot înţelege între ei? Regretul lui Spielberg nu e pur şi simplu platonic. America este considerată implicit responsabilă de deteriorarea relaţiilor cu U.R.S.S. deoarece nu a urmărit dialogul cu suficientă perseverenţă.
Sesizează cineva enormitatea? Spielberg compară realitatea cu ficţiunea din filme. Nu există nici un fel de comunicare cu extratereştrii, nimeni nu ştie dacă vreun dialog e posibil sau cum ar avea loc şi cu atît mai puţin se poate specula în sensul că incăpăţînarea de a dialoga ar duce inevitabil la pace şi înţelegere între planete… şi totuşi Spielberg consideră mesajul auto-suficient al propriilor ficţiuni drept un criteriu valid de analiză. Această predispoziţie e larg răspîndită printre progresişti şi în particular credinţa în forţa prometeică a dialogului. Axioma progresistă a dialogului e simplă: dacă ai inamici înseamnă că n-ai dialogat destul. Corolar: X este ostil Americii deoarece America nu este dedicată dialogului, unde X aparţine unui set extensibil care include Al-Quaeda, Talibanul, Saddam Hussein, Europa, palestinienii, Iranul, etc. Sau U.R.S.S., în cazul amintirilor lui Spielberg. E momentul să-i dau cuvântul lui Iuri Bezmenov:
Ideologia marxist-leninistă a fost pompată în creierașele moi a cel puțin trei generații de studenți americani, fără a fi contrabalansată de valorile de bază ale patriotismului american. Rezultatul? Rezultatul se vede cu ochiul liber: majoritatea celor care au absolvit școala în anii ’60 (cei care au abandonat studiile și pseudo-intelectualii) ocupă acum poziții de putere în guvern, în serviciul public, în afaceri, mass-media și în sistemul educațional. Nu vă puteți debarasa de ei și nu îi mai puteți schimba. Ei sunt contaminați definitiv, adică programați să gândească și să reacționeze la anumiți stimuli și într-un anumit tipar. Nu le mai puteți schimba harta mentală, chiar dacă îi expuneți la informații autentice. De fapt, chiar dacă le explicați că albul este alb și negrul este negru, tot nu le mai puteți schimba percepția de bază și logica comportamentală.
Pentru a scăpa societatea de influența acestor oameni aveți nevoie de încă 15 sau 20 de ani, necesari pentru a educa o nouă generație de oameni patrioți și de bun simț, care ar acționa în favoarea și în interesul societății Statelor Unite.
Și totuși, acești oameni care au fost programați și, după cum spuneți, sunt în poziții sus-puse sau de influență, și care sunt favorabili deschiderii către conceptul sovietic – aceștia sunt oamenii care vor fi desemnați pentru exterminare în această țară [SUA, n. trad.]?
Cei mai mulți dintre ei, da; pur și simplu datorită șocului psihologic. Când vor vedea ce înseamnă în practică societatea frumoasă a EGALITĂȚII și a dreptății sociale, evident că se vor revolta. Ei vor fi foarte nemulțumiți și frustrați, iar regimul marxist-leninist nu tolerează astfel de oameni. Evident, ei vor îngroșa rândurile protestatarilor și disidenților. Spre deosebire de Statele Unite actuale, în viitoarea societate americană marxist-leninistă nu va mai fi loc pentru disidență. În prezent poți deveni îndrăgit ca Daniel Elsburg, sau putred de bogat ca Jane Fonda, doar pentru că ești disident și critici Pentagonul. În viitor, astfel de oameni vor fi pur și simplu striviți ca gîndacii pentru insolența de a critica guvernarea. Nimeni nu va mai plăti un sfanț pentru ideile lor frumoase și nobile despre EGALITATE. Ei nu înțeleg aceste lucruri și de aceea va fi un șoc uriaș pentru ei.
Procesul de demoralizare în Statele Unite a fost practic finalizat în ultimii 25 de ani… În cea mai mare măsură a fost înfăptuit direct, de americani asupra americanilor, datorită lipsei de standarde morale. După cum am menționat anterior, expunerea la informații adevărate nu mai contează. O persoană care a fost demoralizată nu mai poate evalua informațiile în mod corect. Faptele nu-i mai spun nimic și chiar dacă îl inund cu informații adevărate, cu dovezi autentice, documente și imagini… acea persoană va refuza să creadă. Aceasta este tragedia situației create prin demoralizare.
Majoritatea politicienilor americani, mass-media și sistemul educațional modelează o generație de oameni care cred că trăiesc într-o perioadă de pace. Fals. Statele Unite se află într-o stare de război. Război total și nedeclarat, îndreptat împotriva principiilor de bază ale sistemului american.
Bine, deci ce facem? Care este recomandarea dvs. pentru poporul american?
Lucrul imediat care vine în minte este, bineînțeles, că ar trebui să existe un efort național foarte puternic de a educa oamenii în spiritul patriotismului REAL, numărul unu. Numărul doi, de a explica pericolul real al unei guvernări socialiste sau comuniste, al statului bunăstării, sau al guvernării de tip Big Brother… Din momentul în care cel puțin o parte din populația Statelor Unite este convinsă că pericolul este real, ea trebuie să forțeze guvernul – și nu vorbesc despre trimiterea de scrisori, sau semnarea de petiții și alte asemenea activități frumoase și nobile – vorbesc despre FORȚAREA guvernului Statelor Unite să nu mai ajute comunismul… ceea ce este foarte ușor de făcut: fără credite, niciun acces la tehnologii noi, fără subvenții financiare, niciun fel de recunoaștere politică sau diplomatică.
Fragmentele de mai sus fac parte dintr-un interviu pentru televiziune din 1984, în care fostul agent KGB Iuri Bezmenov, specialist în dezinformare şi război psihologic, discută candid despre strategia şi tacticile subversive împotriva Americii şi Vestului în general.
Subminare (geologie) – Formarea de nişe la baza unor abrupturi şi versanţi, care provoacă surparea acestora
Stîngiştii – Idioţi utili
Ronald Reagan a fost criticat şi ridiculizat masiv cînd a numit Uniunea Sovietică drept un imperiu al răului. Printre altele, i s-a reproşat că ignoră dialogul în favoarea etichetelor simpliste şi provocatoare. Că pune ideologia mai presus decît raţiunea. Că ignoră voinţa americanilor şi europenilor doritori de pace. Că pune în pericol grav echilibrul fragil dintre cele două super-puteri. Pot umple pagina cu raţionamente similare. Nuanţate, sofisticate, înţelept îngrijorate, atotcuprinzătoare şi erudite, milioane de cuvinte meşteşugite din analize, critici, comentarii, cărţi, interviuri, toate devenite între timp o pastă amorfă pe fundul oceanului istoriei. Titanicul raţionamentelor progresiste s-a scufundat la contactul cu o sintagmă simplistă şi provocatoare. Istoria i-a dat dreptate lui Reagan.
Dialogul nu este un scop în sine şi nici obligaţia de a întîlni interlocutorul undeva la jumătatea distanţei. E doar o unealta într-o trusă de scule care trebuie să cuprindă şi un sens adînc al propriei identităţi, convingeri morale de necompromis, antrenamentul de a căuta adevarul şi a refuza minciuna. Din aceste motive sintagma lui Reagan a rămas în istorie, iar regretul reproş al lui Spielberg e regretul unui idiot util. Văzută în retrospectivă, diferenţa dintre adevărurile simple surprinzînd esenţa realităţii şi falsificarea realităţii prin raţionalizarea laşităţii a fost diferenţa care a contat în rezultatul confruntării dintre lumea liberă şi comunism.
Rămîne de văzut dacă aceeaşi diferenţă va mai conta în rezultatul confruntării dintre lumea liberă şi islamofascism. Pierdut trusă de scule, nevoie urgentă de găsitor.
