În recenta propunere de reformă a Uniunii Europene, în concepția Franței și Germaniei, se află toate elementele care i-au supărat atât de tare pe britanici, încât aceștia s-au decis spre Brexit. Să rezumam. Ce avem aici?

Desigur, într-un document de acest tip nu apar nicăieri afirmații ca: „sunteți obligați să”, „acesta e un ordin”, șamd. Dar câteva elemente sunt evidente.

În primul rând, e vorba o înțelegere în mod clar bilaterală, care sună limpede: tandemul nostru, al Germaniei și al Franței, este cel care făurește noua realitate politică în UE. Noi răspundem pentru ea, noi o configurăm, voi vă adaptați. Modificările propuse nu au fost consultate cu nimeni și, pentru un limbaj diplomatic, sunt prezentate într-o formă deosebit de dură.

În al doilea rând, dacă s-ar ajunge la punerea în aplicare a acestor proiecte, s-ar termina de fapt cu statele suverane, iar în locul lor s-ar ivi dubla putere a Germaniei și Franței (în realitate a Germaniei), care ar determina toate elementele majore ale politicii țărilor, nu numai pe cele economice, ci chiar și pe cele etnice (forțarea unei politici comune, adică, dictate de Berlin, în privința imigrației). Marginalizarea completă a țărilor din Europa Centrală și de Est.

Deci, ce s-a întâmplat de fapt?

S-a arătat faptul că răspunsul la uriașa criză de încredere în UE, neîncrederea în posibilitățile ei, neîncrederea europenilor că UE ar reprezenta interesele lor reale, la indignarea față de aroganță și imixtiunea unor funcționari acolo unde nu trebuie, la indignarea față de politica privind imigranții este… o și mai mare aroganță, o și mai mare intervenție, o și mai mare integrare. În momentul în care aceste elemente au condus la Brexit… în situația în care marea majoritate a europenilor doresc o Europă a patriilor… în situația creșterii simpatiei pentru populismele pro-Putin…

Ce e asta? Sinucidere? Eefectul nebuniei și idiotizării? Nu neapărat.

Există mai multe explicații:

1. Franța și Germania nu mai doresc o Uniune Europeană după Brexit. Este evident că o parte semnificativă a statelor membre ale Uniunii Europene nu vor fi de acord cu propunerile lor. Atunci, ce să facem, asta este, cu tristețe și durere ele anunță reducerea compoziției inițiale și un nou tip de comunitate, o UE mai mică, în care dominația Germaniei și Franței va fi absolută și indiscutabilă. Aceasta ar explica și politica față de Marea Britanie după Brexit, adică abandonarea ei completă și chiar aroganța ostentativă – adică, ceva de felul: “hai, plecați odată!”.

2. Brexit este o lovitură uriașă pentru prestigiul establishment-ului politic al UE. Poate una ucigașă. Trebuie atenuată. Cum? Numai scrâșnind din dinți și lovind și mai tare pe același ton. Desigur, asta va întări tendințele populiste în UE, va slăbi solidaritatea și comunitatea, dar va da taberei proprii mesajul: suntem puternici, tot noi suntem cei care împărțim cărțile, trebuie să țineți seama de noi.

Ceva de felul politicii Platformei Civice (opoziția din Polonia) – când se dezvăluiau noi scandaluri – o țineau pe a lor, nu trăgeau vreo consecință, pentru că orice recunoaștere a vinovăției ar fi reprezentat o accelerare a execuției.

3. Este vorba de o testare a limitelor, un fel de preludiu la punctul unu. Să vedem unde am reușit să-i dominăm și să-i facem dependenți pe politicieni, într-atât încât ei să fie gata să înghită această absurditate. În rest? Este o cacealma din care, apoi, cu ajutorul, de exemplu, al unui discurs ținut de Merkel sau Hollande, ne vom retrage treptat, licităm la început foarte sus, pentru ca apoi să coborâm tonul, pe măsură ce licitația se prelungește.

De altfel, cel mai probabil, aceste 3 puncte, într-un fel, se leagă.

Un lucru este sigur. Din nou s-a dovedit că, în numele intereselor lor, atât Franța cât și Germania sunt gata să adâncească frustrările și dezintegrarea UE, sunt gata să dea apă la moară tendințelor anti-UE, se dea combustibil unor partide extrem-populiste și pro-Putin.

Că nu țin la menținerea UE și sunt dispuși să-i joace existența.

Știu doar un singur lucru. În dinamica actuală a evenimentelor, Berlin și Bruxelles trebuie să fie într-adevăr turbate că Polonia și-a schimbat guvernul.

În poloneza: Unia, takie piękne samobójstwo | Traducere: Anca Cernea