A devenit un fenomen aproape obişnuit (vai de o asemenea obisnuinţă!) ca Israelul să fie supus periodic unui val de terorism arab. În prezent ne aflăm în mijlocul unui asemenea serii, începute cu picătura şi ajunse la o intensitate de câteva atacuri pe zi. Valul de acum are însă un caracter mai special: atacurile sunt duse la îndeplinire cu mijloace simple, dar nu mai puțin ucigașe (bolovan, satâr, cuţit, uneori şi cu altele obiecte).

Monstruozitatea unor asemenea gesturi denotă caracterul celor care le comit. Pentru a se găsi atâtea creaturi răsărite anonim şi spontan „din popor, capabile să înfigă (preferabil prin spate) şi să răsucească un cuțit în trupul unui necunoscut, să vadă cum mâna lor ivește sângele străinului, să sfârtece în continuare ca să ajungă la „rezultatul dorit” și apoi să treacă la următorul necunoscut, trebuie ca în acel popor cultura uciderii să fie numitorul comun. Cultivată cu atenție, preţuită, cultura crimei trebuie să fie parte a valorilor comunității – și civilizației – din care răsar acești oameni.

Unele dintre aceste exemplare coboară până la vârsta de 13 ani. Un asemenea tânăr şi-a înfipt cuțitul într-un băiat evreu de aceeași vârstă ca și el, internat ulterior în stare foarte gravă într-un spital din Israel. Colegul său de atac, un tânăr arab de 15 ani, a fost împușcat mortal de forțele de ordine.

În ceea ce îl privește pe bravul adolescentul „palestinian”, doar împuşcătura unui poliţist venit la timp l-a împiedicat să-şi desăvârşeasca opera. În prezent, zace şi el într-un spital – tot într-un spital israelian, tot sub îngrijirea unor medici evrei – chiar dacă președintele Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, a dezinformat întreaga lume afirmând ar fi fost executat fără milă de evrei. Băiatul arab se va vindeca, dar gestul său dovedește că nu poate fi recuperat ca om – poate doar ca asasin.

Nu doar adolescenții au pornit la atac. Printre ucigași sunt şi oameni în toată firea, precum a fost acel salariat de la o companie de telefonie. Bine plătit, cu nevastă şi copii, s-a repezit cu maşina sa de serviciu în oamenii care aşteptau într-o staţie de autobuz din Ierusalim. După ce a lovit pietonii, a ieşit degrabă din autovehicul, înarmat cu un satâr, şi a început să lovească în toți cei pe care i-a putut prinde, hăcuind un bătrân – rabinul Yeshaye Krishevsky, în vârstă de 60 de ani, decedat ulterior – care nu a mai apucat să fugă din calea sa. Doar gloanţele unui paznic din apropiere i-au întrerupt cariera de jihadist.

În toate aceste atacuri, monștrii au fost fie lichidați pe loc de forţele de politie sau cetățeni înarmați, fie răniți și arestați. Interesant este că membrii aşa-zisei Autorități Palestiniene, aşa-zisul partener pentru pace al Israelului, au condamnat „violenţa” autorităților israeliene, acuzându-le că au împușcat oameni nevinovați (!). Mai mult, „Autoritatea” s-a adresat de urgență Consiliului de Securitate ONU pentru a solicita trimiterea de forţe care să-i apere pe „palestinieni” de evreii care-i asasinează pe străzi (!). Inutil să menționez că aceleași autorități „palestiniene” incită la acte de violență contra evreilor. Până acolo ajunge minciuna și impertinența părții arabe, acceptate de prea multă vreme de comunitatea internațională, inclusiv de Uniunea Europeană și Statele Unite ale americii.

Obiectivul „palestinienilor”

Dacă se mai întreabă cineva ce se află la rădăcina acestui val de terorism, răspunsul e clar si fără echivoc şi e neschimbat de aproape 7 decenii. Arabii musulmani au ca scop final, ca obsesie, lichidarea Israelului şi expulzarea evreilor din propria lor tara. Nu o pot face, dar încearcă prin paşi mici să erodeze suveranitatea israeliană, inventând periodic câte câte o nouă diversiune atât pentru incitarea la violență a arabilor palestinieni, cât și pentru obținerea unui sprijin international, care le stă aproape automat la dispoziție. De această dată valul de asasinate a fost declanşat de lozinca mincinoasă „Să apărăm moscheea Al Aqsa aflată în pericol”. Ce poate fi mai mobilizator decât o lozinca religioasă într-o lume musulmană primitivă, ignorantă, înfierbântată de islamism?

Moscheea Al Aqsa se află la Ierusalim pe Esplanada Templului (sau Muntele Templului), pe locul unde s-a aflat până acum 2 milenii Templul de la Ierusalim. Esplanada în sine este deschisă accesului vizitatorilor (israelieni şi străini) începând din 1967 şi nimeni nu are intenţia să distrugă moscheea pentru a pune altceva în loc. Acesta este status-quo-ul respectat până în prezent de Israel şi asigurat de poliţia israeliană împreună cu wakf-ul musulman.

Problema este că „palestinienii” au decis că trebuie să pună stăpânire integral pe esplanadă, să scoată de acolo poliţia israeliană şi să împiedice accesul evreilor. Au lansat o campanie de minciuni grosolane care au înfierbântat arăbimea de peste tot – inclusiv cea locala – până la isteria pe care o vedem astăzi pretutindeni în Israel. Scopul final obţinerea unei intervenții internaționale în favoarea cauzei „palestiniene”.

Comportamentul arabilor în toate formele şi fazele interminabilului conflict cu Israelul a urmat același plan: agresiune (la orice nivel), minciuni, acuzaţii mincinoase, chemarea în ajutor a prea smeritei „opinii publice” mondiale cu mass media sa vândută şi antisemită şi a organizaţii internaţionale, atât de apropiate lumii arabe.

Ce va fi în continuare cu actuala campanie teroristă? Israelul şi cetăţenii săi îi vor face faţă, teroriştii vor plăti un preț scump, dar campania mondială antiisraeliană va continua. Totuși, valul de terorism va sfârși prin a face tot mai clar, chiar și pentru cei nelămuriți încă, că Israelul își dorește pacea, dar nu are cu cine să o semneze. Adversarii săi nu vor pace – îi vor doar pieirea. Stabilitatea, respectarea înțelegerilor, rezolvarea problemelor prin compromis și respectul minim pentru existența celuilalt nu fac parte din valorile Orientului Mijlociu. Catastrofele din Irak, Siria, Libia și Yemen o dovedesc.

Israelul este singura insulă de stabilitate şi democratie din zonă. Daca inamicii îi vor distrugerea, nu-i rămâne decât să se apere. Statul evreu nu va semna niciodată un tratat prin care să consimtă la sinucidere.

A mai contribuit Vlad M.