La 70 de ani de la abdicarea forţata a Regelui, suntem încă sub impresia manifestărilor impresionante de iubire arătate de mulţimile care l-au condus pe ultimul drum.
La 70 de ani de la abdicarea forţata a Regelui, suntem încă sub impresia manifestărilor impresionante de iubire arătate de mulţimile care l-au condus pe ultimul drum.
Revolta a pornit de la prețurile mari. A continuat cu „Fără reformiști, fără radicali, jocul s-a sfârșit!” Acum strigă „Moarte dictatorului!” Proteste Iran.
Masa Rotundă a lăsat magistratura intactă. Dinozaurii comuniști au ajuns inamovibili. Asta e realitatea pe care o apără UE în Polonia, nu statul de drept.
Bătătorim cu succes aceleași clișee de care Occidentul, și America mai ales, par să fi obosit. Elitele moldovenești au descoperit însă apa caldă: sunt fresh and kicking și se bălăcesc satisfăcute.
Revoluția din decembrie ‘89 a fost făcută doar pe jumătate, ea nu se va încheia de fapt decât odată cu procesul comunismului, încă neînceput sau aflat într-o fază mai degrabă simbolică.
„O națiune democratică nu poate accepta la nesfârșit ca una dintre puteri să fie la adăpost de sistemul checks&balances și să nu dea socoteală publicului.”
Cine salvează deci România? Păi nu e evident? Înaintea oricărui grup de patrioți români se află dacomanii, daco-ortodocșii, pravoslavnicii, paranormalii scientiști, ezotericii, autohtoniștii legionaroizi și alții.
„Polonia fascistă” este narațiunea care convine Rusiei. De aceea, nu este nevinovată explozia de nerozie cu 60000 polonezi neonaziști pe străzile Varșoviei.