„Libertatea nu înseamnă numai că individul are atât posibilitatea, cât şi
responsabilitatea de a alege; înseamnă şi că el trebuie să suporte
consecinţele acţiunilor sale …. Libertatea şi responsabilitatea sunt inseparabile. „
– Friedrich Hayek

„Dacă Grecia va trebui să părăsească UE, vom clădi cu ea o relaţie aparte şi interdicţia legată de exportul de alimente nu îi va fi aplicabilă” a declarat ministrul rus al agriculturii Nicolai Fiodorov , acum câteva zile, la Berlin, cu prilejul tărgului agricol Săptămâna Verde (Berlin, 16-25 ianuarie a.c.). Oficialul rus a precizat şi că a discutat cu omologul său german extinderea cooperării posibile şi a comerţului reciproc cu produse agricole şi că au căzut de acord să „lucreze în noile condiţii strict în limitele legislaţiei actuale din Rusia, Uniunea Vamală, Germania şi Uniunea Europeană”. Tot cu ocazia tărgului agricol amintit, ministrul francez al agriculturii a anunţat un „acord de principiu” pentru reluarea exporturilor cu porci vii din Franţa în Rusia.

Rusia a intrezis importul de porcine vii şi produse de porc din toată UE la începutul anului 2014, în contextul apariţiei primelor cazuri de pestă porcină africană în Polonia şi Lituania. Măsura este exagerată. Potrivit regulilor OMC, în astfel de cazuri se aplică regionalizarea, adică se introduc restricţii numai într-o zonă definită în jurul focarului de boală, nu şi în zone îndepărtate. UE a reclamat la OMC această neregulă în martie 2014. După doborârea avionului malaysian şi introducerea sancţiunilor împotriva Rusiei, ca răspuns, aceasta a stopat, pentru o perioadă de un an, aproape toate importurile de produse alimentare din UE, SUA, Canada şi Australia.

După ratificarea Acordului de Asociere cu UE, Rusia a restricţionat şi comerţul cu unele produse din Ucraina şi R. Moldova, iar mai recent a interzis achiziţii chiar din unităţi din Belarus, care este membră a Uniunii Vamale. Mai mult, Serghei Dankvert, şeful Rosselkhoznadzor (Serviciul Federal rus de Supraveghere Sanitară şi Fitosanitară – serviciile veterinare ruse) a afirmat nu demult că unele practici de laborator din Belarus nu sunt echivalente cu cele ruseşti  . Observaţia este bizară, deoarece partenerii Uniunii Vamale ar fi trebuit să ştie de multă vreme dacă sistemele lor sunt sau nu echivalente.

Rosselkhoznadzor – hârtia de turnesol a relaţiilor Rusiei cu alte ţări

Prin politica importurilor de alimente, Rusia arată dacă este sau nu de acord cu decizii politice mai generale ale unor state. Blocajele în negocieri apar mai des şi sunt mai dificile când relaţiile politice dintre Rusia şi anumite ţări exportatoare se deteriorează. Dacă tensiunile dinăuntrul Uniunii Vamale sunt oarecum recente, criticile aduse de Rusia serviciilor veterinare şi sistemului european de controale sunt mai vechi şi datează din perioada în care oficialii şi oamenii de afaceri europeni erau mulţumiţi de relaţiile cu Rusia şi îşi puneau mari speranţe în roadele lor.

În 2004, înaintea primului val de aderare a ţărilor din Est, Rusia a blocat importurile de alimente de origine animală din UE pe motiv că noile state nu ar fi avut capacitatea de a controla satisfăcător produsele de origine animală şi că, în condiţiile pieţei unice, exista riscul ca produse nesigure să ajungă la consumatorii ruşi. La sfârşitul anului 2006, Rusia a criticat România şi Bulgaria pentru că nu pot face controale performante şi, de asemenea, pentru că nu pot combate eficient unele boli ale animalelor, mai ales pesta porcină clasică. Rusia a ameninţat din nou cu stoparea importurilor şi a propus statelor membre interesate să exporte în Rusia să semneze acorduri bilaterale. Au existat atunci state membre care erau dispuse să semneze astfel de acorduri, însă au renunţat. Astfel de acorduri sunt împotriva cerinţelor europene legate de funcţionarea pieţei unice. Potrivit art. 207 (fost 133) al TFUE , negocierea şi încheierea de acorduri comerciale ţin exclusiv de competenţa UE, Comisia fiind autorizată de Consiliu (din 1995) să poarte negocieri în vederea încheierii de acorduri cu ţările terţe în domeniul sănătăţii animalelor şi plantelor.

Pentru promovarea exportului, în situaţia în care, pentru un anumit produs, nu a fost negociat un certificat la nivel european, statele membre pot folosi un certificat negociat bilateral cu o ţară terţă, cu condiţia să respecte legislaţia europeană şi acordurile încheiate de UE, să informeze în mod transparent CE şi statele membre, să evite orice condiţii legate de accesul pe piaţa UE sau a vreunui stat membru şi să evite clauze care ar putea limita libera circulaţie a animalelor şi produselor în interiorul UE.

Criza din 2006 s-a aplanat, dar au existat ulterior alte momente tensionate şi, de fiecare dată, Rusia a adoptat măsuri de restricţie disproporţionale şi a favorizat abordarea bilaterală. Solidaritatea europeană a fost testată si acum, în cazul embargoului impus de ruşi vara trecută şi a evoluţiei actuale a pestei porcine africane în unele ţări din UE. În ultima situaţie, soluţia propusă de Rosslekhoznadzor, în primăvara trecută, pentru continuarea comerţului a fost interzicerea schimburilor cu exportatorii din ţările în care există boala (Polonia, Lituania şi Ucraina) şi din ţările vecine şi, într-o etapă ulterioară, aplicarea regionalizării şi eventual reluarea a exportului din alte zone.   Dacă ar fi să vizualizăm propunerea pe hartă, am fi aproape de zona de influenţă sovietică din Europa de Est.

Perspectivele „dialogului constructiv”

Cu prilejul târgului de la Berlin, Serghei Dankvert, şeful Rosselkhoznadzor, a avut reuniuni bilaterale cu şefii serviciilor veterinare din mai multe state UE. Şeful serviciilor veterinare din Franţa şi-a arătat interesul de a semna un protocol bilateral pentru exportul de carne de pasăre şi a informat asupra intenţiei de a-i conferi Dr. Yevgheni Nepoklonov, şeful serviciilor veterinare ruse, titlul de membru de onoare al Academiei Veterinare Franceze. Olanda a informat partea rusă cu privire la situaţia gripei aviare în mediul sălbatic şi şi-a arătat disponibilitatea de relua transporturile de porcine pe baza unei înţelegeri bilaterale. Şeful serviciilor veterinare italiene a „admirat” demersurile care au dus la semnarea protocolului bilateral pentru comerţul cu resturi de carne de vită. În cursul unui dialog „rodnic” dintre Dankvert şi şeful serviciilor veterinare belgiene, partea belgiană şi-a arătat disponibilitatea de a coopera în domeniul sistemelor electronice de certificare a produselor, arătând că este gata să integreze sistemele de care dispune cu sistemul similar al Rosselkhoznadzor (Mercury) . (Rosselkhoznadzor-ul este mereu dornic de cooperare în domeniul sistemelor de trasabilitate, supraveghere şi certificare electronică.)

În urma discuţiilor de la Berlin, şi reprezentanţii Uniunii Europene pentru Comerţul cu Animale şi Carne s-au declarat optimişti în legătură cu reluarea comerţului cu unele produse de porc . CE a nu a precizat care sunt produsele vizate şi din ce ţări/zone se va relua exportul.

Înainte de Săptămâna Verde, Danemarca, Olanda, Franţa, Ungaria şi Italia semnaseră memoranda bilaterale pentru reluarea furnizărilor de organe de vită .

Reprezentanţii Rosselkhoznadzor au discutat la Berlin şi cu şefii serviciilor veterinare din Lituania şi Polonia. Jonas Milus, şeful serviciilor veterinare lituaniene, a informat că Lituania „nu este pe lista” ţărilor care vor putea exporta în Rusia. Rusia spune că în aceste ţări măsurile antiepidemice nu sunt suficiente, biosecuritatea e deficitară în gospodăriile particulare şi evidenţa mistreţilor este inadecvată, aceste animale fiind unul din principalele riscuri pentru contaminarea gospodăriilor particulare şi a fermelor mici.

Atenţie la mistreţi!

Rusia acuză deseori CE şi statele membre că subestimează rolul mistreţilor în transmiterea pestei porcine africane. Boala se poate transmite într-adevăr şi prin aceste animale (sânge, carne, căpuşele Ornithodorus, în care se menţine virusul), însă mecanismul de transmitere nu este foarte bine cunoscut. În general, mistreţii nu migrează, cu excepţia sezonului de împerechere sau a unor situaţii particulare, cum ar fi condiţiile meteo extreme. Migraţia poate fi oprită de bariere naturale sau artificiale. Vânătorile pentru reducerea numărului de mistreţi pot fi utile, însă trebuie să fie foarte bine gândite, deoarece dacă într-un teritoriu numărul de mistreţi se reduce foarte mult, acel areal nu va rămâne depopulat, ci vor migra acolo alţi mistreţi care vor fi atraşi de sursele de hrană disponibile, mai ales că aceste animale pot parcurge zeci de kilometri zilnic, pot alerga cu o viteză de 30 km/oră şi pot traversa înot râuri largi .

Anul trecut, Lituania a anunţat că are intenţia să construiască un gard la graniţa cu Belarus şi Rusia pentru a opri circulaţia misterţilor.  Măsura nu a fost agreată de CE pentru că amintea de Războiul Rece. O propunere similară îi fusese respinsă şi Bulgariei, care, pentru a împiedica circulaţia animalelor sensibile la febră aftoasă, intenţiona să refacă un gard care exista la graniţa cu Turcia în timpul regimului comunist .

Amintesc aceste lucruri pentru că nu avem nicio garanţie că noi vom fi scutiţi de griji. România este vulnerabilă la pesta porcină africană datorită poziţiei sale geografice. Rosselkhoznadzor-ul şi-a arătat deseori scepticismul în legătură cu controalele noastre de sănătate animală şi siguranţa alimentelor, pe care le vede ca una din verigile slabe ale sistemului european de controale. Şi la noi mai există zone în care porcii mistreţi se pot apropia de porcii din curţi în care condiţiile de igienă nu sunt chiar excelente. (În plus, se pare că la Chişinău recapătă glas politicieni din PCRM, care în 2010 au fost împotriva desfiinţării gardului de sârmă ghimpată de la graniţa cu România, invocând tocmai obiceiurile proaste ale mistreţilor care trec Prutul şi fac pagube pe malul său estic. )

Pe lângă toate acestea, din dosarul lui Toni Greblă s-a aflat şi de interesul grupului său infracţional de a sparge embargoul rus asupra importului de produse agro-alimentare din UE . Să sperăm că Greblă şi grupul său – omul de afaceri Ion Bîrcină, cetăţeanul turc Corekci Sevket, cetăţeanul moldovean Victor Dolghi şi uluitorul general în rezervă Constantin Bartolomeu Săvoiu – sunt singurii care au avut astfel de idei şi că încă nu le puseseră în practică.

Parul din ochiul Rusiei

Dacă relaţiile cu unele state UE par a se ameliora, Rusia continuă să critice UE la modul general, mai ales faptul că nu detectează  fraudele şi că nu face destul ca să împiedice răspândirea pestei porcine africane pe teritoriul UE, expunând astfel Rusia la noi riscuri de contaminare – deşi boala vine din Rusia şi una din cauzele răspândirii sale în UE, dacă nu chiar principala, este ineficienţa măsurilor aplicate de ruşi. Chiar zilele acestea, Rusia a raportat la Oficiul Internațional de Epizootii noi cazuri la mistreți și la porci domestici.

Ar fi de mirare să fie altfel. Chiar Dankvert a admis din toamna anului 2013, în faţa Comitetului Dumei pentru Resurse Naturale, Mediu şi Ecologie, că răspândirea rapidă a bolii ar fi explicată de nerespectarea regulilor de aplicare a carantinei şi de manipulare a cărnii şi deşeurilor, şi slabele condiţii de igienă din fermele mici. Pe lângă acestea, au mai existat şi dificultăţi în managementul populaţiei de mistreţi şi întârzieri la achitarea compensaţiilor către fermierii care au suferit pierderi, etc.

Rezolvarea acestor deficienţe nu a fost ajutată de introducerea embargoului, care a dus la creşterea preţurilor la multe alimente, dezechilibre în aprovizionare şi a stimulat contrabanda şi corupţia. Embargoul nu este sustenabil pentru ruşi. Fostul ministru de finanţe, Alexei Kurdin, a cerut recent la Davos ridicarea embargoului pentru că este „contraproductiv”.

Fraudele sunt foarte greu de combătut, mai ales că serviciile vamale şi cele veterinare din Rusia sunt în topurile corupţiei. Într-unul din mesajele ambasadei SUA la Moscova divulgate de Wikileaks, Yevgheni Nepoklonov este descris drept un „corupt notoriu”, care refuza să acorde autorizaţii pentru utilizarea vaccinurilor care nu proveneau de la companiile sale.  Potrivit rumafia.com, nici Serghei Dankvert nu este uşă de biserică. În jurul anului 2000, când Dankvert era ministru adjunct al agriculturii, a fost implicat în falimentarea unei ferme de samuri. Manevra a fost descoperită şi cazul a ajuns în justiţie . Când cercetările s-au apropiat de Dankvert, judecătorul care instrumenta cazul a fost schimbat cu Oleg Slicenko, care l-a scos pe Dankvert basma curată, după ce promisese că îl înhaţă. Acelaşi Slicenko a instrumentat şi cazul Magnitski, iar Grupul Heksinki de la Moscova condieră că ar trebui să fie cercetat, împreună cu alţi oficiali, pentru arestarea abuzivă şi moartea în închisoare a avocatului Magnitski.

Drumul către iobăgie e mereu larg deschis

Cazul Magnitski este posibil într-un sistem în care denunţarea fraudei poate fi penalizată, legea e aplicată aleator, închisorile sunt administrate de călăi, corupţia e răsplătită şi vesticii sunt bănuiţi din oficiu de toate relele, etc. În acest sistem proprietatea asupra terenurilor e o chestiune hipercomplexă, preţurile alimentelor pot fi stabilite de sus şi importurile sunt legate de momentul politic, nu de nevoile oamenilor şi ale pieţei.

Nu oriunde se poate conta pe o piaţă unică formată din pieţele a 28 de state, pe valoarea unei semnături puse pe un contract şi pe dreptul la proprietate. Nu în orice condiţii alimentele sunt sigure, mărfurile circulă normal şi profesiile liberale (ca cea de medic veterinar) sunt respectate. Chiar dacă acest sistem nu e ideal şi nu împiedică frauda, tranzacţiile politice, legile proaste şi cinismul, el asigură libertatea economică şi de aceea mâncarea nu lipseşte de pe piaţă şi comerţul cu animale şi produse de la acestea rămâne profitabil.

Acest sistem însă nu este garantat pentru veşnicie şi nu rămâne funcţional oricum. Semnalele legate de reluarea comerţului cu ruşii nu arată și că spiritul european e foarte viguros. Nu este o veste bună că solidaritatea europeană a ajuns la mâna Rusiei într-un domeniu atât de important ca cel al comerţului cu alimente şi că ruşii sunt lăudaţi şi caressés dans le sens du poil pentru această ispravă. Nimic nu ajută mai bine un conflict hibrid decât prostia morală, cum spune Costin Andrieş. Se pare că mulţi  europeni nu înţeleg că libertatea economică se poate pierde, că în general libertatea e fragilă şi efemeră şi că drumul către iobăgie nu este blocat niciodată.

https://www.evz.ro/ce-putem-invata-de-la-vaca-nebuna.html
https://inliniedreapta.net/insemnare/dupa-vin-rusia-pus-embargo-si-pe-mezelurile-din-carne-de-porc-importate-din-r-moldova/

https://inliniedreapta.net/insemnare/visul-eurasiatic-trece-si-prin-stomac/

https://inliniedreapta.net/insemnare/experti-rusi-sabotati-de-sua/