Citind acum ceva vreme Politice de Horia Roman-Patapievici, am dat de un articol foarte interesant, având ca temă un subiect de mare actualitate în spaţiul occidental: Comunismul american. Căutându-l pe internet, mi-a fost imposibil să îl regăsesc în format electronic. Cum este unul din articolele importante scrise pe această temă la noi, îl vom publica, după ediţia Politice din 2006, pag. 120-126.
Comunismul american este un alt nume pentru corectitudinea politică, această manifestare sinistră a marxismului cultural care începe să îşi facă simţită prezenţa, încetul cu încetul, şi în România. Abia ieşiţi de sub cenzura hard a regimului comunist, ne pregătim să îmbrăţişăm, asemenea confraţilor din Vest, cenzura mai mult sau mai puţin soft a ideologilor politically-correct. Icoanele din şcoli şi toată discuţia din jurul cuvântului „ţigan” sunt exemple de non-probleme transformate în probleme de viaţă şi de moarte de secţia română a corectitudinii politice.
Problema este una de sistem, corectitudinea politică având ceva de împărţit cu întreaga realitate. Trebuie spus de la bun început că paradigma PC are la bază o înţelegere denaturată a lumii. Conform apostolilor ei, oamenii sunt divizaţi în doua mari categorii, opresori şi oprimaţi, întreaga realitate aflându-se sub semnul a doi demoni care se sprijină reciproc, discriminarea şi inegalitatea. Pentru corectul politic, inegalitatea este, prin definiţie, rea, iar discriminarea caracterizează toate sferele vieţii. În paradigma corectitudinii politice, scopul ultim al oricărui om cu conştiinţă nu poate fi altul decât eliminarea discriminării şi egalizarea tuturor. Ideologul va corecta acolo unde divinitatea sau natura au greşit.
Eliminarea discriminării se poate face numai prin suprimarea punctelor de vedere incorecte, retrograde, şi promovarea ideilor modern-progresiste. Principala armă este cenzura instituţionalizată. Cenzura este instituită la nivelul limbajului, prin desemnarea anumitor cuvinte, expresii sau păreri ca fiind incorecte politic, promotoare de discriminare în nenumăratele ei forme: de gen („sex” este incorect politic), de rasă, de naţionalitate, de religie ş.a.m.d. Apoi se apelează la alte forme de propagare a ideilor corecte, cum ar fi filmele şi cărţile. În sfârşit, cei care se opun, reacţionarii periculoşi, sunt trataţi ca duşmani ai umanităţii. Desfiinţaţi în presă, şicanaţi în instituţii, supuşi constant acuzaţiilor de „rasism”, „fascism”, „bigotism” şi alte forme ale urii, trebuie delegitimaţi total. Astfel, prin ani de dresaj şi exerciţiu susţinut, se va ajunge la atingerea nivelului dezirabil de îndobitocire: autoimpunerea cenzurii la nivelul gândirii.
Articolul lui Horia Roman-Patapievici, dedicat formelor americane ale acestei ideologii politice adoptate în masă de universitari, este un bun punct de pornire pentru toţi cei care îşi doresc să înţeleagă natura ameninţării ideologice din prezent. Vă recomand şi De la Marx la corectitudinea politică, publicat de Emil în 2007.
Comunismul american
Horia-Roman Patapievici
Acum câteva săptămâni am întâlnit o profesoară care predă la o prestigioasă universitate în Statele Unite. Discuţia noastră a evoluat repede de la chestiunii ştiinţific neutre la luări de poziţie privind politica ştiinţei care nu mai erau neutre şi care mi-au strânit, pe rând, stupoare, indignarea şi, în cele din urmă, o stare de senină jubilaţie interioară. Despre ce este vorba? Conlocutoarea mea era adeptă militantă a ceea ce americanii numesc political correctness, adică a acelei atitudini mentale care e obsedată de limbajul prin care majoritarii îi desemnează pe minoritari. Să luăm un exemplu.
În anii ’60, reacţia albilor americani faţă de discriminările la care erau supuşi negrii era tradusă prin formula black is beatiful. Deşi se admite şi azi că sensul acestui slogan era în principiu corect, forma lui stârneşte nu mai puţin oroare, datorită cuvântului black, prin care era desemnat cetăţeanul a cărui piele e de culoare neagră. La începutul anilor 80, negrii au reuşti să impună să fie considerat demn şi lipsit de maliţiozitate rasială afro-american. Dar la începutul anilor ’90, isteţii mişcării corectitudinii politice au realizat că ponderea termenilor african şi american din cuvântul compus afro-american nu e egală, adică, pe scurt, e discriminatorie. Şi, potrivit nevrozei paranoice care caracterizează mişcarea corectitudinii politice, fireşte că discriminată era patria negrilor în favoarea numelui ţării detestaţilor albi şi a civilizaţiei lor odioase. Astăzi, mi s-a spus, dacă vrei să ai zile într-o universitate americană sau dacă vrei să nu-ţi fie boicotate cursurile de activiştii studenţi care veghează la observarea idiosincraziilor acestei mişcări uimitoare, trebuie să spui african-american atunci când îi desemnezi pe negri.
Vreau să-i atrag atenţia cititorului că tipul de discurs prin care eu acum descriu situaţia de fapt nu este deloc, în viziunea activiştilor corectitudinii politice, neutru, ci unul puternic ideologizat, şi anume de ideologia şovinist-rasială a albilor. De ce? Pentru că „ura” mea latentă faţă de alte rase se manifestă fără putinţă de tăgadă în chiar nesimţirea de alb creştin cu care folosesc în continuare termenul de „negru” pentru a desemna pe cel care azi se denumeşte pe sine „african-american”. Când un alb foloseşte cuvântul negru, nu e nici indiferent şi nici distrat: în el trăieşte, camuflat, dar isteric, un principiu rasist înnăscut, pe care omul alb l-a asimilat prin toţi porii săi din ambianţa socială a civilizaţiei pe care el şi-a construit-o de secole cu scopul limpede de a exploata şi subjuga populaţii considerate inferioare şi pentru a le desfiinţa acestora cultura şi civilizaţia. În fond, susţin adepţii corectitudinii politice, cultura şi civilizaţia nealbilor nu doar că nu e inferioară culturii şi civilizaţiei albilor, dar, întocmai cum un african-american e mai frumos, mai suplu, mai plin de vigoare decât un alb de duzină, la fel şi cultura „proaspătă” a ne-albilor e mai valoroasă decât cultura „învechită şi sleită” a albilor.
Este motivul pentru care interlocutoarea mea considera justificată eliminarea din programele de literatură engleză ale anumitor universităţi americane a unor poeţi „obscuri” precum Sir Philip Sidney, George Champman sau John Donne şi înlocuirea lor cu studiul textelor anumitor rituri animiste africane. Bine, bine, am întrebat, dar ce poate fi ofensator pentru negri într-un poem de Champan, să zicem The Shadow of the Night? După ce mi s-a atrasa atenţia că folosesc cuvântul negru şi nu african-american, mi s-a spus că principiul însuşi al culturii occidentale e rasist şi încărcat de ură şi că ideologia acestui rasism latent este creştinismul. Aici trebuie spus că starea mea de spirit a trecut de la o stupoare amestecată cu neîncredere la un sentiment net de oroare.
Programul corectitudinii politice
Mania persecutorie preventivă şi caracterul sistematic al aberaţiei corectitudinii politice, ca şi vocaţia sa de a impune prin terorism intelectual şi agresiune instituţională m-au făcut deodată să înţeleg că pasiunea rectificării limbajului nu e ridicolă şi nici inofensivă. Spre deosebire de feminismul extremist de la sfârşitul secolului trecut, unde, între alte tâmpenii, puteai auzi sloganul „să nu mai naştem!” argumentat prin împrejurarea că sarcina este o discriminare a bărbaţilor împotriva femeii, întrucât aceştia pur şi simplu sunt scutiţi de ea, ca şi când starea de fapt a naturii ar putea fi schimbată prin ucazuri votate prin adunări, spre deosebire deci de acest feminism, adepţii corectitudinii politice pot, într-adevăr, impune ceea ce vor. Programul lor, ca şi cel nazist, este realist: aberaţia poate prinde trup şi poate ucide perfect de bine o societate dispusă să se lase impresionată de propaganda lor. Programul lor, după spusele profesoarei americane, e vast şi universal. El implică, pentru început, trasnformarea societăţii americane bazate pe fuziune şi integrare (melting-pot) într- societate multiculturală şi multilingvistică ferm compartimentată.
Noţiunea de „american” e bastardă: există numai negri, irlandezi, letoni, polonezi, asiatici, etc. care întâmplător trăiesc în America de Nord. Şi noţiunea de morală e bastardă, pentru că uniformitatea acestei idei îşi trage obârşia din pretenţia universalităţii creştinismului, care este o religie discriminatorie. Nu există un comportament social universal: există moravurile homosexualilor de ambe sexe, ale feluritelor comunităţi culturale etc. Noţiunea de cultură integratoare este, potrivit corectitudinii politice, imperialistă: nu există nici literatură universală, nici valori universale; tot ce are această pretenţie, cu excepţia aspiraţiei eliberării negrilor de sub dominaţia albilor, trebuie sistematic interzis şi discreditat. Nimeni, mi s-a spus, nu mai îndrăzneşte în mediile universitare din zona Bostonului să susţină că studiul lui Shakespeare este mai important decât studiul cărţilor lui Frantz Fanon sau că teologia creştină are mai multe drepturi să fie predată decât, să zicem, miturile polineziene.
Cum eu făcusem deja imprudenţa de a mărturisi că obiectul cercetărilor mele era opera lui Pierre Duhem (1861 – 1916), eminent fizician, filosof şi istoric al ştiinţei, care se întâmplase să mai fie şi un catolic practicant, cu luări de poziţie publice proregaliste şi antimasonice, am fost cu severitate somat să declar cum de am ajuns să am preocupări atât de reacţionare (a fost cuvântul folosit). Or, trebuie să declar cu sinceritate, mie opera şi activitatea lui Pierre Duhem nu mi se par „reacţionare” (lui Lenin, în greşit orientatul opuscul Materialism şi empiriocriticism, i se păreau). Mai mult, şi aceasta este grăitor pentru convingerile mele, a fi creştin practicant, regalist şi, după gust, anti sau francmason nu mi se pare un lucru condamnabil.
Fireşte, ajunsă în acest punct, discuţia a devenit opacă. Mi s-a spus că în Statele Unite nu aş putea accede la o carieră universitară normală, pentru că obiectul meu de studiu, ca şi convingerile mele personale (în chestiune era internalismul* meu) mă compromit ireversibil în ochii oamenilor „progresişti” de acolo. Simţeam că visez: vasăzică corectitudinea politică e progresistă, exact aşa cum clasa muncitoare era pe la noi prin anii ’50 progresistă; a gândi că albul e rău, iar negrul e bun se cheamă a fi progresist şi nu ceea ce în fond este, adică un rasism pur şi simplu. Eu, pentru că m-am declarat oripilat de agresivitatea obtuză şi periculoasă a acestui nou tip de rasism leninisto-nazist, pe care militanţii corectitudinii politice caută să îl impună întregii universităţi şi vieţi publice americane, prin intimidare şi terorism intelectual, ei bine, eu eram cel reacţionar.
Ca de obicei când e vorba de amestecul acesta hidos dintre minciună şi violenţă, căruia ideologiile totalitare ale secolului nostru i-au dat o interpretare deopotrivă isterică şi criminală, trebuia susţinut sus şi tare că albul e negru. Progresist era acest nou obscurantism născut din frustrare şi revanşă, şi nu gândul că există valori universale, că fuziunea rasială este de dorit, că istoria umanităţii are un sens ascendent (poate chiar anagogic) şi că deci creştinismul aeste o religie universală de un alt tip decât animismul polinezian, că , în fine, la unitate nu se ajugne prin segregare agresivă şi că esenţial în om nu este ceea ce îl identifică prin separere, ci ceea ce îl identifică spre integrare. Totul mi s-a părut a fi cu fundul în sus în programul trufaş al corectitudinii politice.
Rasismul egalităţii
Dar când profesoara americană a remarcat cu regret că prăbuşirea sistemului comunist a dat apă la moară capitalismului şi „inumanului liberalism” şi că „generoasele” idei ale stângii trebuie până la urmă să triumfe, „cu orice preţ”, atunci am trecut de la indignare şi stupoare la jubilaţie. Am simţiti cum sunt cuprins, pe dinlăuntru, de o lumină senină şi calmă, care m-a smuls brusc din îmbrăţişarea toxică a indignării neputincioase şi mi-a redat harul preţios al distanţei. Întelesesem. Puteam din nou dispreţui cu seninătate.
Aşa cum orice organism viu conţine în mod natural germenii cancerului, tot aşa şi orice societate secretă continuu agenţii propriei distrugeri. Între aceşti agenţi patogeni, ispita comunismului (sau a nazismului: pentru mine e acelaşi lucru) este latentă în orice societate. Întocmai cum sufletele sunt ispitite de Nefârtat, la fel sunt societăţile ispitite de recuzita magică a comunismului: adică de visul egalizării cu orice preţ a societăţii (care la români e cunoscut sub forma zicalei „să moară şi capra vecinului”), de mitul rezolvării definitive a conflictelor sociale (la nazişti – rasiale) prin magia violenţei fizice, de ideea că bunăstarea materială e o stare naturală, în vederea căreia nu trebuie decât să planifici, şi aşa mai departe. Fireşte că aceste idei au căutat să macine şi măruntaiele societăţii americane, care s-a dovedit până acum cea mai rezistentă la elecubraţiile de acest tip. Dar numai până când de curând: agentul patogen s-a travestit în haine dragi mentalităţii americane, şi anume în straiele luptei împotrivat tuturor discriminărilor, ale luptei pentru drepturile tuturor minorităţilor; s-a deghizat, adică, în corectitudine politică.
Corectitudinea politică este, în fond, comunismul american. Ea combină perfect tradiţia atenţiei faţă de cuvânt a filosofiei analitice americane cu rasismul egalităţii, care e forma cea mai condensată în care comunismul se poate manifesta. Stilul inevitabil al corectitudinii politice este dictatura furios-resentimentară a minorităţii decretate progresiste, prin procedeele, azi legitimate, ale aberaţiei numite discriminare pozitivă. În anumite medii, În Statele Unite, se va vorbi de faptele tale culturale numai dacă ai norocul să fii sau homosexual, sau femeie, sau negru, sau mexican. În general, e decisiv să aparţii vreun minorităţi cu identitate agresiv afişată şi care să se fi făcut deja auzită printr-o campanie împotriva dictaturii culturii creşinilor albi. Etc.
Cu riscul de a părea un „inamic al umanităţii”, trebuie să declar că eu sunt împotrivă. Am scris cândva un elogiu al marginalităţii **, în care vedeam un principiu creator. În lumina experienţei corectitudinii politice, trebuie scris acum împotriva pretenţiei marginalilor de a impune societăţii criteriile marginalităţii lor. Întrucât mă priveşte, cartea mea de identitate este următoarea: sunt alb, român, creştin ortodox şi heterosexual; sunt mândru că aparţin unei culturi şi civilizaţii fundate în valorile creştine, cum se întâmplă să fie cea europeană; iubesc modernitatea timpului meu, nu cred că substanţa lumii suferă alterări de la o epocă la alta, cred că secolul nostru este la fel de plin de Dumnezeu ca şi cel al capadocienilor; mai cred că există valori universale, că Shakespeare este superior descântecelor polineziene, că civilizaţia noastră merită să luptăm pentru ea, că progresul nu constă în convertirea noastră la teologia dogonilor şi că Summa theologiae a lui Toma d’Aquino reprezintă o reflecţie mai valoroasă decât teologia acelor canibali, pe care Eliade, admirativ, o compara cu filosofia lui Hegel. Mai cred că este moral să nu ne sfâşiem între noi, dar şi că nu suntem şi nici nu trebuie să fim egali altfel decât în faţa legii şi a lui Dumnezeu. Am, adică, în termenii corectitudinii politice, identitatea tipică a detestatei culturi a albului creştin şi de dreapta. Ei bine, da. M-am despărţit de profesoara americană jubilând (ea era furioasă). În definitiv, stângismul, cum ne învăţase Max Scheler, e alimentat din subteranele resentimentului.
* În istoria ştiinţei, internalistă este poziţia care admite că aspectele economice, sociale şi instituţionale sunt secundare şi nerelevante pentru evoluţia internă a ştiinţei.
** Cerul văzut prin lentiă, Editura Nemira, Bucureşti, 1995, pp. 39-44
51 Comments
Francesco
20 March 2009Corectitudinea politica este o forma de reeducare, de cele mai multe ori fortata, aplicata atat indivizilor cat si societatii.
Toate inegalitatile sunt considerate discriminari pentru activistii corectitudinii politice, care dau solutia: discriminarea inversa. Cea mai mare victorie a corectitudinii politice de la noi este exstenta Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, care este un organism de stat, cu atributii date de o lege speciala, care actioneaza ca o politie a gandirii, a opiniei. Despre cazurile judecate de CNCD vom mai avea ocazia sa vorbim…
Transsylvania Phoenix
20 March 2009Intreab-o pe sotia mea si o sa-ti spuna o poveste adevarata…in 2010 va absolvi cu o diploma in Istoria Artei de la Cal State Long Beach. Vorbeste fluent Engleza, Germana si Romana, este o studenta eminenta care pe care toti profesorii o apreciaza, intotdeauna cea mai buna din clasa. Recent a depus o cerere de angajare ca intern la faimosul muzeu Getty din Los Angeles. Getty are un program de internship pentru studenti care nu au terminat inca studiile si un resume care arata ca ai lucrat pentru ei iti poate deschide multe usi in cariera.
In orice caz, sotia mea a fost refuzata. Nu pentru ca nu este destul de desteapta sau din cauza rezultatelor la invatatura; ci din cauza ca nu face parte din nici o minoritate rasiala. Am crezut ca nu vad bine cind am citit email-ul pe care i l-au trimis: „ne pare foarte rau ca trebuie sa va refuzam, dar programul de intership pe care il avem pentru studenti care inca nu au terminat studiile este rezervat numai minoritatilor”.
Culmea ironiei este ca in Los Angeles si in sudul Californiei albii sint in minoritate la ora actuala; majoritari au devenit hispanicii (mexicani) care – si mai mare culme a ironiei nu au nici o problema ca sa aplice si sa fie admisi ca interni la Getty museum.
Dinny
20 March 2009Incredibil mi se pare acest articol! ????
Daca n-ar fi venit pe filiera Patapievici-Patruped va spun sincer ca as fi crezut ca citesc o poveste! ????
Am si eu o intrebare, ca sa zic asa: deci pe negri nu-i poti numi negri [desi sunt!]; dar acestia cum ii numesc pe albi?
Sa spui „de sex masculin / feminin” nu e corect???
Transsylvania Phoenix
20 March 2009Cum ii numesc pe albi?
„Whitey” sau „Cracker” de exemplu. Lor nu li se aplica nici un standard de political correctness. Cind ei vorbesc despre alte rase (nu numai albi ci si evrei sau asiatici) in termeni derogatorii, este doar „cool”. Si in orice caz, meritam sa fim tinta atacurilor lor. Eu unul ma simt profund vinovat ca bunicii si strabunicii mei din Oltenia si Dobrogea au avut sclavi negrii ????
Francesco
20 March 2009De curiozitate am citit anuntul Getty si am gasit acest paragraf ipocrit:
Nu se spune nimic de apartenenta la „minoritati”, dar trierea se face in functie de asta.
La unele licee din Romania, chiar si la facultati, unii aplicanti vin cu cereri sustinute de documente din care rezulta ca ar fi tigani, sau cum ii place CNCD-ului sa spuna, din minoritatea Rroma. Ei sunt romani, cum ar veni cetateni romani de nationalitate romana, dar se folosesc – prin coruperea unor lideri ai partidelor tiganesti – de inlesnirile date minoritarilor pentru a accede la locurile rezervate, locuri care sunt scoase din concursul de admitere propriu-zis. CNCD-ul a negat ca folosirea denumirii de rom ar fi o discriminare pentru romani, Romania, etc. In unele tari se considera ca daca acesti oameni sunt numiti romi atunci Romania trebuie sa fie raspunzatoare pentru faptele lor.
Transsylvania Phoenix
20 March 2009„Eligibility
The Multicultural Undergraduate Internships at the Getty are intended specifically for outstanding students who are members of groups currently underrepresented in museum professions and fields related to the visual arts: individuals of African American, Asian, Latino/Hispanic, Native American, and Pacific Islander descent.”
Citeste aici: http://www.getty.edu/grants/education/multicultural_getty.html
Carevasazica, „multicultural” inseamna orice rasa in afara de albi. I-au inclus si pe asiatici insa nu-ti pune mari sperante ca ei au mai multe sanse ca sa fie admisi; exista o anume quota de asiatici si aceasta nu este prea departe de 0%.
Imperialistu'
20 March 2009Phoenix > Sigur ca da, doar un om de culoare (cred ca detectez rasism in propriile-mi mesaje!!) nu poate fi rasist. Rasismul este o forma degenerata de constientizare a rasei care poate fi intalnita doar la albi. Atunci cand un negru il numeste pe un alb „cracker”, nu face nimic altceva decat sa exprime diversitatea culturala a societatii americane, amenintate de WASPi.
Ce a patit sotia ta este tipic pentru greutatile pe care le au de infruntat membrii „rasei asupritoare”. Romanii nu sunt tuciurii (decat in mintea anumitor natiuni europene degenerate la randul lor la stadiul de imbecilizare totala la care te aduce televiziunea), ci albi si atunci sunt numai buni de plata. Aceeasi situatie si pentru fiul de muncitor de la periferia orasului american.
Ce este amuzant – pe langa transformarea americanilor caucasian intr-o adevarata minoritate nationala – este ca aceasta discriminare asa-zis pozitiva nu functioneaza defel. Efectele ei sunt contrare: negrii nu invata la fel de bine precum colegii lor de alta rasa si chiar si atunci cand ajung undeva in baza propriului merit, exista mereu suspiciunea ca melanina a contat mai mult decat pregatirea.
Corectitudine politica – minoritati : 2-0.
Francesco
20 March 2009Scandal politically correct in UK! O doctorita din Romania, Silvia Baciu, anestezista la Basildon Hospital, Essex, a fost suspendata pe termen de 6 luni de General Medical Council. Informatia a fost data de Hotnews, ce a preluat un articol de pe Daily Mail.
Intr-o scrisoare de 12 pagini, dr. Lucia Baciu se apara in felul urmator:
GMC-ul (Consiliul Medical General) a suspendat-o pe doctorita romanca dupa ce a fost sesizat ca i-a numit urangutani pe colegii asiatici. Dupa cum a explicat dr. Silvia Baciu, ea nu s-a referit la aspectul fizic al colegilor asiatici, ci la comportamentul lor! Degeaba, GMC-ul a lasat-o fara slujba pentru ca a considerat ca a facut o remarca rasista, consideran ca urangutan se traduce printr-un fel de culoare, deci rasism. Iata ce spune dr. Craig Ferguson:
Mai pe romaneste, daca vreun asiatic, martian, venusian etc spune ca esti alb/alba deci prost, slab profesional, dedat drogurilor etc nu este rasism, dar daca un alb/alba spune ca esti un urangutan, dragon, sarpe sau alt animal, asta este rasism, deoarece majoritarul trbuie sa o ia pe cocoasa de la minoritar!
Dr. Silvia Baciu a insistat ca i-a numit urangutani pe unii din colegii asiatici pentru felul lor violent, agresiv, de a se comporta si s-a plans ca a fost amenitata si hartuita. Ea a mai spus ca datorita numarului f. mare de doctori din Asia, se teme ca va dispare stiinta europeana.
In plus, GMC-ul a aplicat o pedeapsa tipica pentru Minunata Lume Noua cerandu-i lui Silvia Baciu sa participe la un curs legat de diversitate. Cursul de diversitate este cu siguranta politically correct, iar daca dr. Silvia Baciu nu-si va lasa capul in jos si nu va zice: „da, am gresit, ALB e Rau, Urangutan e bun”, nu va mai fi integrata in sistemul de sanatate britanic. Waw! Ce descoperire, SNSPA-ul are legaturi directe cu GMC-ul…
Imperialistu'
20 March 2009Am adaugat o imagine care imi place foarte mult. Daca gasesc o varianta mai mare, o inlocuiesc.
Corectitudinea politica pe intelesul tuturor.
Houston
20 March 2009Eu îmi imaginam modul de acţiune al brigadelor PC altfel, mai pe şistache… Dar atâta vreme cât discriminarea e lege, de ce s-ar mai ascunde?
panseluta
20 March 2009Transsylvania Phoenix:
Imi pare bine ca ai dat de noi si ai decis sa scrii.
Eu iti urmaresc blogul de ceva timp, mai ales eforturile tale in sprijinul Amendamentului 2 (portul de arma) al Constitutiei, in scopuri defensive.
Ca sa nu intind o discutie complexa, care isi traieste drama inca unde lucrez, in Washington, DC (chiar si dupa ce Curtea Suprema a validat Amendamentul anul trecut): o populatie inarmata, constienta de drepturile (citeste „libertatile”) ei e mult mai greu de manipulat si subjugat, chiar daca armele de lupta moderne sunt cele de distrugere in massa.
In rest…eu m-am cam saturat sa tot scriu despre asaltul impotriva valorilor civilizatiei occidentale in Europa si in SUA.
Obama mi-a trezit scepticismul de la inceput ca demagog colectivist/populist in mesaj dar politician corupt in fond, aservit castei de politicieni asa-zis democrati, imbogatiti din banii contribuabililor si trafic de influenta, cum se dovedeste zi de zi: Clintoniti invechiti in rele si reciclati, contracte de bilioane pentru platitorii in coferele politrucilor asa-zis „reprezentati ai poporului”.
Ce iese la suprafata acum, dupa performanta sa lamentabila din ultimile saptamini, e ca Obama nu functioneaza intelectual fara un script, fara teleprompter, desi a fost adulat ca un mare orator, ca omu’ a fost initial un beneficiar al „affirmative action” si avansat pe motive de culoarea pielii. Un tip ca el, fara ambitii politice, ar fi facut o cariera standard intr-o firma legala mijlocie sau mare, cum a inceput si nevasta Michelle, de la asociat la partener, cam in 20 de ani, si tot pe culoarea pielii si credite de „activism politic” in diverse consilii de conducere ale comitetelor de avansare a minoritatilor defavorizate.
Transsylvania Phoenix
20 March 2009Panseluto,
Ma bucur ca unul dintre contributorii vostri a lasat un comentariu pe TP pentru ca asa am descoperit p:b b:r (care drept sa-ti spun este o surpriza nemaipomenit de placuta).
Va vizitez in fiecare zi chiar daca nu comentez de fiecare data. Intr-adevar, TP este un blog politic conservativ si care militeaza in special pentru dreptul oricarui cetatean sa isi apere viata lui si a familiei lui impotriva criminalilor (de cartier sau guvernamentali) cu ajutorul armelor daca este nevoie.
Stiu ca acest concept este destul de strain Romanilor care pentru atitia amar de ani sub comunism au fost invatati ca armele de foc sint numai pentru soldati si militieni. Insa nu a fost intotdeauna asa; tatal meu mi-a povestit cum primul act de guvernare pe care l-au dat comunistii dupa ce au luat puterea in Romania a fost sa confiste armele de foc din mainile populatiei. Marea jigodie Lenin a spus: „Un om cu o singura arma poate controla 100 de oameni dezarmati”. Comunistii Romani au invatat lectia data de Lenin bine si-au aplicat-o cu mare succes. Cind au dat acea lege bunicul meu s-a dus la primarie si ca un bun cetatean ce era le-a predat pusca de vanatoare cu alice si un pistol Luger pe care il gasise pe calea ferata care trecea chiar pe linga casa lui – probabil aruncat de nemtii care se retrageau cu trenurile de marfa in 1944. Doar citiva ani mai tarziu, bunicul meu, un simplu taran din Dolj era aruncat in puscarie pentru ca n-a putut sa-si indeplineasca cota de produse agricole datorate statului si tatal meu se ascundea de comunisti undeva prin Bucuresti pentru ca era fiul unui porc de chiabur. S-ar fi intamplat toate astea daca toti Romanii nu si-ar fi predat armele comunistilor de buna voie? Nu prea cred.
Asa ca speranta mea este ca in viitor Romanii sa isi aduca aminte ca inainte de regimul comunist aveau si ei acest drept de a-si apara viata impotriva criminalior; mai ales ca in Secolul XX guvernele iesite de sub control au omorat mai multi din proprii lor cetatenii (pe care i-au dezarmat mai inatai) decit cele doua razboaie mondiale la un loc.
panseluta
20 March 2009TP:
Foarte interesant ce scrii.
Marturisesc ca sunt unul din romanii „care pentru atitia amar de ani sub comunism au fost invatati ca armele de foc sint numai pentru soldati si militieni”, dar in SUA m-am trezit intr-o alta realitate, alt spatiu geografic si politic (cum stii, imens si complex), o istorie si o cultura straine mie, si am inceput sa gindesc altfel.
Portul de arma, in conditiile Statelor Unite, e o libertate esentiala, o confirmare si extensie a libertatii individuale consfiinte de Constitutie si de traditia istorica.
Pasesti, insa, pe un teren dubios cind scrii:
„S-ar fi intamplat toate astea daca toti Romanii nu si-ar fi predat armele comunistilor de buna voie? Nu prea cred.”
Citi romani aveau arme de foc pe vremea aia? Armele de foc erau dincolo de cistigul si imaginatia majoritatii romanilor.
Citi aveau pusti de vinatoare?? Bunica-meu, care nu era sarac lipit (era notar in comuna), isi dorea sa aiba o pusca cu alice ca sa traga in catzavencii veniti la poarta cu „saru’ mina” ca sa voteze.
Actul comunistilor din Romania de confiscare a armelor de foc a fost unul pur simbolic-totalitar de emasculare si infricosare a putinilor independenti si oponenti.
Nu din cauza „dezarmarii cetateanului de rind” a cazut Romania sub comunism. Nu exista „cetatean de rind inarmat”.
emil
20 March 2009Panseluta, hop si eu ???? Nu stiu cit de raspindite erau armele de foc in Romania interbelica / primul deceniu dupa venirea bolsevicilor la putere, dar in familiile bunicilor mei au fost prezente. Bunicul din Banatul muntos de la sud de Resita avea una, la fel si bunicul din Prahova deluros-muntoasa, care a murit pe front la rusi. Cred ca ai dreptate, probabil ca pe ansamblu romanii care posedau o arma nu erau in majoritate, dar pe zone geografic-istorice tind sa cred ca au existat variatii semnificative, Banatul si Ardealul cu un procentaj mai ridicat al detinatorilor de arme decit Sudul, Moldova si Dobrogea. Cred ca diferenta omogena dintre romanii de acum 50/60 de ani si cei de azi consta in atitudinea fata de ideea de a poseda o arma. Pentru cei din trecut, indiferent daca aveau o pusca sau nu, a poseda o arma tinea de domeniul firescului. Lor nu trebuia sa le tina cineva seminare despre libertate si relatia individului cu statul. Stiau instinctiv, empiric. In ziua de azi, a poseda o arma apare drept excentric in cel mai bun caz, iar in general provoaca spaima si dubii serioase despre caracterul posesorului.
Transsylvania Phoenix
20 March 2009Panseluta,
Probabil ca nu atat de raspandite ca in Statele Unite; insa nu erau o raritate in nici un caz. Asa cum am spus, bunicul din partea tatalui meu care era un simplu taran oltean dintr-o familie impropietarita de Cuza avea o pusca cu alice si un pistol Luger; stiu de un unchi din partea mamei preot din Banat care avea o pusca pe care o folosea la vanatoare. O blana a unui urs vanat de el inainte de razboi a ajuns intr-un final in garsoniera mea de burlac, tin minte si acum ca era o placere si binecuvantare sa o am asternuta pe podea linga pat, mai ales cind era frig si Ceasca ne tinea caloriferele inghetate.
Asa ca eu cred ca erau destui romani care aveau access la arme de foc chiar daca nu erau foarte instariti.
panseluta
20 March 2009emil:
Ma amuza chestia cu „hop si tu…”, avind in vedere ca abia astept sa „hopezi”, oricind.
In rest, evident ca pentru cei din trecut a poseda o arma tinea de domeniul firescului, chiar si pentru cei foarte saraci.
Ce ma intrebam eu era citi posesori de arme de foc individuali erau in Romania ca sa opreasca revolutia bolsevica.
emil
20 March 2009Nu destui… si in plus, la acel moment nu era deloc clar ca rusii vor ramine permanent… e o fereastra ingusta de timp pentru a reactiona; odata inchisa, numarul armelor nu mai conteaza.
Imperialistu'
20 March 2009Nu destui, dar indeajuns de multi pentru a deranja glorioasa Armata Sovietica si coloana a V-a sovieto-rusa pe al sau nume PCdR. Cum pentru orice regim cu apucaturi criminale principala preocupare este infrangerea oricarei rezistente, una din primele masuri luate este dezarmarea populatiei ce urmeaza a fi „procesata”. Daca vreti o paralele istorica, priviti genocidul armean. Prima decizie luata de turci a fost dezarmarea soldatilor armeni din armata turca si confiscarea armelor de la restul populatiei armene. Inceputul sfarsitului.
Din pacate, indobitocirea natiunii se vede si prin atitudinea fata de arme. Educatia comunista a creat ideea ca statul e singura institutie legitima sa poarte arme; drept urmare, monopolul violentei legitime este detinut de statul atotputernic si atotstiutor. Dupa zeci de ani de „statul face pentru tine”, a venit libertatea si propaganda stangista occidentala a inceput sa prinda radacini. Am ajuns sa ne educam cu Michael Moore si Bowling for Columbine. Ii infieram pe americani ca sunt „ahtiati” dupa arme, dar nu intelegem nimic din tragediile care au loc in tarile unde portul armelor este interzis (ex. cazul german de acum o saptamana sau doua, tanarul ala care a omorat 15 oameni cu un pistol).
panseluta
20 March 2009patrupezi,
cartea lui Mark Levin, „Liberty and Tyranny: A Conservative Manifesto”, lansata marti, e No. 1 la amazon.com:
http://www.amazon.com/Liberty-Tyranny-Conservative-Mark-Levin
Am mai scris in trecut despre Mark si mintea lui brilianta.
Mark e un patruped bun, dar si un biped rau. A publicat o emotionanta dar rudimentar scrisa carte despre un patruped, ciinele sau mult-iubit, Sprite, salvat de la un adapost, si pe care a trebuit sa consimta sa fie eutanizat cind patrupedul era prea bolnav si suferea imens.
Mark a trecut printr-o depresie profunda dupa moartea lui Sprite.
http://www.amazon.com/Rescuing-Sprite-Lovers-Story-Anguish
Mark a facut contract cu publisherul lui „Sprite” promitind sa scrie ceva politic daca volumul are succes. A rezultat „Liberty and Tyranny”.
Pe de alta parte, Mark trece drept „rau in ceru’ gurii” din cauza stilului sau acerbic, fara edulcorari si compromisuri de gindire si valori:
http://www.marklevinshow.com/
„Liberty and Tyranny” se anunta a fi un fenomen urias. N-am citit cartea dar ii stiu substanta din programul radio al lui Mark.
emil
20 March 2009Mark Levin la emisiunea radio de azi a lui Rush Limbaugh, vorbind despre cartea sa.
Francesco
20 March 2009In American Thinker se prezijnta urmatorul citat din cartea Liberty and Tiranny:
O carte contra obamismului sforaitor…
costin
20 March 2009salutare tuturor, atit celor care scriu aici si celor care doar ne viziteaza si au cite ceva de spus despre subiect:
Jake de la http://dprkforum.com mi-a trimis un link in care are o rugaminte: sa spunem ce credem despre comunism si de ce, povesti din comunism, idei, amintiri…
Duceti-va, daca aveti timp, si lasati-i cite un raspuns:
http://dprkforum.com/2009/03/27/did-you-live-or-live-in-a-communist-country/
P.S.
Si asta nu este o idee rea pentru o insemnare care sa devina un mic forum pentru povesti si amintiri din comunism care, de ce nu?, ar putea fi puse si in legatura cu Obamiada din lumea intreaga.
Z-O-G
20 March 2009HR Patapievici are pe alocuri dreptate, corectitudinea politica, mai ales in mediul universitar american, o ia de multe ori razna. Dar derapajele lui sunt obositoare, si in orice caz nu e deloc in masura sa faca aprecieri legate de impostura academica, cat timp nu e decat un pseudo-intelectual infatuat care-si datoreaza „celebritatea” abilitatilor lui de lingau. Un fel de piticul porno (si la propriu si la figurat) al culturii romanesti.
Ma mai amuza si specimenul romanului „self-loathing” pseudo-americanizat, picat in fund dupa civilizatia superioara vestica, care a uitat limba romana (a se vedea mai sus expresii precum „briliant”, „conservativ”, „bilioane”) si care imbina cu succes, intr-o maniera quasi-Boratiana, parohialismul balcanic anti-intelectual cu cele mai putin flatante stereotipuri despre „l’Amerique profonde” (ignoranta, paranoia, fundamentalism religios, obsesia pentru masini ridicol de mari, arme si teorii conspirationiste). Panseluta si Transsylvania Phoenix, imi reamintiti un alt mare romano-american: http://www.youtube.com/watch?v=-mabqsj_W9U
Daca tot vedeti comunism peste tot, ce se intampla acum in America de cand cu bailouturile fara numar si „stimulus”-ul nu e comunism? Ce-i drept, comunism pt cei foarte bogati (si capitalism salbatic pt restul populatiei). Daca armele sunt garantia libertatii (de parca am mai fi in sec.18), atunci ce a impiedicat bravul popor american sa puna mana pe arme si sa se revolte impotriva celui mai mare jaf din istorie?
Oricum, tineti-o tot asa, e distractiv. Imi plac eroii vostri: Rush Limbaugh, TRU, HRP, Igor Panaramin, Berlusconi, Geert Wilders (un mare iubitor de romani, de alfel), numa’ imtelectuali rasati unu’ si unu’ (vorba bancului: sunt imtelectual, ce p*** mea)
costin
20 March 2009musiu zog cel cu pseudonimu’ imbunatatit, ia treci matale si explica urmatoarea fraza:
Pseudo-intelectual zici, asta te pune pe tine in pozitia de intelectual pur-singe, altfel nu ai fi putut face o astfel apreciere, nu? Eh, daca asa stam, pofteste te rog si explica-mi ce anume il face pseudo, ce anume intelectual si unde sint derapajele, nu de alta dar nu mai vreau sa traiesc in ingnoranta. De glumele tale nesarate, prefer sa nu zic nimic.
Apoi, mai spune-ne cite ceva despre acest specimen „self-loathing” pseudo-americanizat, cum zici tu. Daca ei traiesc de citeva decenii acolo si le mai scapa cite un „bilion”, matale ce scuza ai pentru englezismele din dotare? In rest ca idei, nu par fi ale tale, par mai degraba din brosurile vrem’ilor pe care le traim(/esti mai cu seama)
Apoi, pui citeva intrebari, raspunsurile le ai in citeva articole care sint chiar pe prima pagina. Ia pofteste de pofteste, si nu te mai da rotund ca esti mai degraba turtit. Mai vezi cu limbaju’ de „self-loving” cocalar si in rest, tot respectu’, cit ramane.
Imperialistu'
20 March 2009Nu pot decat sa fiu onorat ca alaturi de noi se afla un intelectual autentic
, o valoare certa a natiunii romane, Z-O-G cel far’ de habar in ceea ce priveste existenta marxismului cultural, dar altfel terifiat de sudisti, intelectuali de dreapta (pseudo-intelectuali, doar un „dreptaci” nu poate fi altceva decat un stupid, dupa cum spunea un clasic in viata) si crestini.
dr jones
20 March 2009Si eu ma bucur de zog ca e pe aici. Imi reaminteste cat de urata si hidoasa este stanga si limbajul ei academico-intelectualo-vadimic.
Transsylvania Phoenix
20 March 2009Chiar incepusem sa ma intreb de ce nu aveti si voi idiotii vostri.
Imperialistu'
20 March 2009Am insa cateva nelamuriri. ????
1. Cine e piticul porno?
2. Cum se poate ca un intelectual atat de rasat precum ZOG sa fie atat de informat in ceea ce il priveste pe piticul porno?
Transsylvania Phoenix
20 March 2009Revenind la subiect, Drudge a anuntat in aceasta dimineata:
NANNY STATE: GOVERNMENT WEBSITE TO WARN OF SADNESS/CRYING OVER ECONOMY
Mon Mar 30 2009 1856 ET
The U.S. government is set to offer an online emotional rescue kit!
„Getting Through Tough Economic Times” will launch Tuesday with a media push across all platforms.
The site is meant to help people identify health concerns related to financial worries.
The feds will warn of depression, suicidal thinking and other serious mental illnesses. It will raise warning flags for: Persistent sadness/crying; Excessive anxiety; Lack of sleep/constant fatigue; Excessive irritability/anger.
The guide will be available starting at midnight at http://www.samhsa.gov/economy.
Developing…
http://www.drudgereport.com/flashns.htm
Este clar: Obama crede ca America este un spital ne nebuni. Insa am noutati pentru guvernul pe care il conduce: nu toti americanii sint liberali deci ca o concluzie, nu toti sufera de boli mintale. Asa ca guvernul Obama poate salva o gramada de bani adresind aceste kit-uri de salvare numai persoanelor care au votat pentru el. Si daca tot economisesc bani datorita faptului ca au nevoide de mai putine kituri de salvare, propun sa se adauge si cite un flacon de Prozac pentru fiecare pacient care a votat pentru Obama in speranta ca acesta le va plati ratele la masina, benzina si imprumutul pentru casa.
Z-O-G
20 March 2009Baieti, eu nu pretind ca as fi „intelectual,” doar un om simplu, din popor. Departe de a fi un „liberal elitist” sunt un populist autentic, de aceea si stiu cine sunt piticul porno si Petrica Americanu’. Putina modestie nu v-ar strica nici voua, pt ca infatuarea si un nivel superficial de lectura nu sunt suficiente pt a transforma ultra-conservatorismul a la Beavis si Butthead (cum bine il eticheta Bill Maher) in pozitie intelectuala.
Legat de HRP, si pe mine ma irita excesele corectitudinii politice, dar modul in care pune problema si limbajul pe alocuri stangaci ii arata limitele intelectuale, prejudecatile si autosuficienta. Ca sa nu mai zic de asa-zisa lui orientare politica, practic nimic mai mult decat oportunism si toparlanism de Dambovita.
Astept cu nerabdare si articole de Dan Puric, TRU, Gheorghe Zamfir, Ioan Coja si alti ilustri ganditori de dreapta.
Transsylvania Phoenix multumesc pt compliment, banuiesc ca era o aluzie la Dostoevsky, il apreciez venind de la un imtelectual conservativ briliant ca tine, care invarteste bilioanele sa moare dusmanii dah ciuda, liberalii dreq. Huo Uobama!
Imperialistu'
20 March 2009Nu te supara, marite, dar nu esti in masura sa tii lectii de modestie ori bun simt. Lasand la o parte citatele din Maher, un biet comedian stupid, intreaga ta atitudine se reduce la un dispret suveran indreptat impotriva tuturor acelora care au cutezanta de a nu subscrie ideii ca sudul e plin de rednecksi, Obama e genial, fundamentalismul crestin e la fel de periculos precum islamismul, Bush e un retardat care a distrus lumea si alte cateva panseuri de o calitate asemanatoare.
P.S. Ce „om simplu din popor” mai cunosti tu care sa urasca poporul cu asemenea indarjire, to’ar’se? ????
P.P.S. Nu cunosc multi „oameni simpli din popor” care sa spuna ca Patapievici e un „pseudo-intelectual”. Cunosc in schimb o sumedenie de semidocti aroganti care il porcaiesc pe toate meridianele de la inaltimea ignorantei lor.
Paul
20 March 2009T. Phoenix permite-mi sa nu fiu de acord. Eu nu cred ca zog este un idiot ci un parazit. Parazit de stanga (cum a remarcat foarte bine dr. jones):
1. El insusi e om simplu, din popor.
2. Patapievici si toti ceilalti „ganditori de dreapta” nu sunt intelectuali ci doar niste simpli oameni, din popor.
3. Nu ne-ar strica nici noua un pic de modestie, asa cum s-ar cuvine unor simpli oameni, din popor.
Transsylvania Phoenix
20 March 2009Z-O-G
20 March 2009„sudul e plin de rednecksi, Obama e genial, fundamentalismul crestin e la fel de periculos precum islamismul, Bush e un retardat”
In afara de geniul lui Obama, unde ar fi neadevarul?
Paulica tata, ne stim de undeva? Daca nu, mai usurel cu presupunerile. Cat despre stanga si dreapta, pe blogul asta nu cred ca am avut vreo discutie de filosofie politica ca sa ma poti eticheta. Toate posturile mele au fost legate de situatii concrete, nu de pozitii teoretice. Faptul ca ma dezgusta extremismul si obscurantismul nu ma face nici de stanga nici de dreapta.
Intr-adevar comparatia dntre Patapievici si piticul porno e ofensatoare. Pentru bietul baiat din Craiova care pur si simplu isi face meseria. Ce au in comun e celebritatea nemeritata si simtul exagerat al importantei. Daca macar piticul porno castiga o paine cinstita, HRP e un lingau si un oportunist, iar „ispravile” ICR-ului sunt dovada vie a integritatii si valorii lui intelectuale. Dintre celebritatile iubite de gloata de pupatori de icoane, ipocriti si vajnici aparatori ai valorilor nationale, poate o comparatie mai buna ar fi blonda de la morga, Ogica sau sexy-braileanca.
Dar cine vrea sa citeasca o critica inteligenta a corectidunii politica (scrisa, culmea de un marxist – cum vine asta, Imperialistule?) e incurajat calduros sa se uite pe cartea lui Walter Benn Michaels, The Trouble With Diversity.
Z-O-G
20 March 2009PS Maher, spre deosebire de Limbaugh etc, are umor si ceva minte (bine, si Limbaugh are umor, dar involuntar)
costin
20 March 2009zog, stii ce impresie am cind vad ce zici? o impresie puternica (foarte puternica!) de deja-vu. exact aceleasi reflexe in gindire (reflexe, nu ginduri ci reactii), exact aceiasi bascalie si luare la misto a tot ce le iese in cale, exact aceiasi convingere puternica de unicitate si originalitate (asta este un punct central al gindirii genului tau de clovni, convingerea de originalitate) exact aceasi ignoranta si lipsa de interes pentru ideile care ies raza de vizibilitate frumos coafata de ochelarii de cal din dotare. Exact aceasi aroganta si dispret pentru exact aceleasi lucruri, exact aceleasi evenimente complet ignorate, si major: exact aceleasi lacune absurde vis-a-vis de ce se intimpla la ora actuala in lume, lucruri care pentru un om care are cit de cit respect de sine sint jenante.
poate cel mai important exact aceasi atitudine in fata realitatii care il inconjoara: zidul de batjocura pus in fata ochilor care permit trecerea numai acelor elemente ale realitatii care ii confirma. nici un pic de originalitate, si zog, chit ca acuma ai liniute in nume, esti acelasi ca in momentul in care ne-ai lasat, si iti pot face cunostinta cam cu o duzina de pseudonime cu care ai putea sa impartasesti bancuri cu pitici porno si sa va confirmati unul altuia orginalitatea de dimineata pina seara.
ma’ zog, nu glumes, nu fac misto, nu exagerez (si pt ca sigur te gindesti, nici vedenii nu am nici paranoic nu sint). sint doar plitctisit sa vad ca din cind in cind, iar! apare cite un zog, mircea, alex, jorj, vecina, tineri frumosi, curatei si rapizi in taste (cum zicea parca Francesco) care vai! sint..cum? exact la fel! de originali.
p.s. si nu scriu asta ca sa incerc sa te conving de ceva, stiu ca nu am cum, doublethinkingul iti este prea adinc infipt in creier. scriu pentru ca asta cred despre tine si ma gindesc ca te-ar putea interesa. sint convins ca nu f tare, dar asa, cit de cit, te mai amuzi si tu
dr jones
20 March 2009eu cred totusi ca acordati prea multa atentie personajelor de genul lui zog, zig sau zieg.
blogul asta e mult prea interesant. are articole foarte bune. nu este extremist. si – un fapt rar, foarte rar intalnit pe site-uri, bloguri, televiziuni s.a.m.d romanesti – este politicos. de aceea imi face mare placere sa intru pe acest blog – datorita faptului ca personajele mai sus mentionate sunt trecatoare si uneori banate.
sa nu ma intelegeti gresit. sunt pentru ” free speech” atata timp cat se face in mod civilizat.
ca mai intra cate un grobian care scrie mult fara sa zica nimic, ei bine, asta e de asteptat.
emil
20 March 2009Dr. Jones, multam fain. Nu ma pricep sa multumesc pe cit ar trebui, dar cuvintele tale sint bine pastrate. Nu te ingrijora, Zog e musteriu mai vechi si inofensiv. Cind si-a terminat provizia de seminte da fuga pina la radicalii din colt sa-si faca plinul, dar de obicei trece un an pina cind revine.
Transsylvania Phoenix
20 March 2009Cred ca este destul de clar cu cine avem de-a face daca indivicul in chestiune il admira pe un comedian ratat ca Bill Maher
Transsylvania Phoenix
20 March 2009…and apropos de ratatul de Maher si audienta lui formata in exclusivitate din cornute neo-marxiste, iata-l pe Christopher Hitchens dindu-le o binemeritata si foarte la obiect replica: http://www.youtube.com/watch?v=MoclaTQWzvc
Imperialistu'
20 March 2009Z-O-G
Omule din popor, bag de seama ca nu te simti prea bine in popor, iar daca nu te simti bine in popor si ii arunci la gunoi pe „pseudo-intelectuali” (traducere: intelectualii care nu gandesc precum matale), pesemne esti singura valoare pe care a dat-o tara. Dupa Vali Stan/ omu’ cu laptopu’/ laptopu’ cu om, fireste. Toata stima si mandria, to’ar’se, ma plec in fata dumitale.
Marxismul nu e un bloc doctrinar omogen, fiind plin de erezii de la Facere incoace (Vrei cateva nume de erezii marxiste? Fascism, nazism ori feminism). Este firesc ca intr-un asemenea colt al lumii ideatice parerile sa fie diferite, fie si doar in nuante. Marxismul cultural e mai putin interesat de economic cat de suprastructura. Asta nu il face mai putin marxist, ceea ce este neinteligibil pentru cei ramasi, chiar si fara voia lor, in tarcul frankfurtian.
Dr. Jones
Parerile sunt foarte impartite in „tabara” noastra. Eu zic ca nu acordam prea multa atentie si daca am face-o, am gresi numai in masura in care timpul nostru se pierde cu vreun Pintea, cu vreun neamprost al carui unic scop in viata este sa te injure de mama, ceea ce nu se intampla in cazul de fata; oricat ireverentios ar fi ZOG, nu e nimic anormal ori stupid in a raspunde diferitelor sale provocari. A nu se uita ca daca vroiam sa vorbim numai intre noi, precum fac stangistii in citadelele lor virtuale, pure ideologic, faceam un blog privat. Ne citeam numai noi si ne laudam unii pe altii, aidoma marilor constiinte. Cum sper ca nu vom atinge niciodata nivelul josnic al terorismului intelectual stangist, nu vad nici o problema in a discuta cu oameni care nu impartasesc defel parerile noastre. Atata timp cat nu recurg la tiganisme, n-au decat sa ne contrazica in fel si chip.
Asta este marea linie de demarcatie. Stangismul sustine libertatea doar atata timp cat ea este indreptata impotriva „reactiunii”, adica a noastra; cand se ajunge la demontarea propriilor mituri feel-good, trece imediat la amenintari si cenzura.
Refuz sa fiu imaginea lor in oglinda.
dr jones
20 March 2009hmmm. imperialistule – exact asta am vrut si eu sa spun.
trebuie gasit ( e greu, stiu!) un leftist care sa treaca peste stereotipuri de gen ” lingai, prosti” samd.
poate nu ” trebuie gasit” ar fi termenul cel mai potrivit – ca doar nu ne-om apuca acum sa il cautam.
in ceea ce priveste cenzura: daca nu cenzurezi la timp genul asta, indivizi care intra doar sa te jigneasca, fara sa spuna nimic, discutia in contradictoriu va semana foarte mult cu stilul lor si atunci incet, incet vom deveni imaginea lor in oglinda.
va fi doar un alt forum al evz.
in schimb daca zog va reveni dupa o cenzura cu idei interesante si de combatut ( cu alte cuvinte educat) si ar renunta la limbajul stangist – cred ca toti am avea de castigat.
dr jones
20 March 2009imperialistule, eu scriu destul de rar – dar va citesc cu placere.
Imperialistu'
20 March 2009De asta nu am nici o indoiala, Jones; imi pare rau ca nu intervii mai des. ???? Acestea fiind zise, desi sunt intru totul de acord cu tine ca avem numai de castigat dintr-o discutie cu oameni civilizati, in momentul in care am inceput sa publicam am acceptat practica ca avom avea de a face cu tot soiul de indivizi, unii dintre ei incapabili sa ne respecte.
ZOG este, daca vrei, arhetipul stangistului de bine: cu cateva idei fixe in cap, dar sigur pe sine si gata oricand sa te jigneasca („legionarule!”, „fundamentalistule!” etc.) daca a gasit ceva care ii ataca micile sale teorii despre lume si viata. Nu e nimic extraordinar, doar the other side.
dr jones
20 March 2009cine se bucura de nationalizare:
Michael Moore
si sa ne radem un pic cat mai avem timp:
Pe YouTube
panseluta
20 March 2009cartea lui Mark, „Liberty and Tyranny”, continua sa sparga recordurile.
O recenzie in „Pajamas Media”:
http://pajamasmedia.com/blog/mark-levin-writes-the-most-important-book-of-the-year/
Mi-a atras atentia fraza asta:
„What makes Mark Levin a shouting paragon of AM excellence is that he stays ruthlessly on topic and possesses intellectual wattage which far surpasses that of his peers. Further, vocal tone and a sensitive demeanor are qualities usually appreciated by shallow people. “Hope and change” may titillate idiots but “substance over style” is the mantra of patriots.”
Chapin se inseala putin. Am colegi „conservatori” care declara ca nu-l „suporta’ pe Mark pentru ca nu le place vocea lui. In realitate, Mark e greu de urmarit pentru cei care, mai intii, n-au pasiunea lui pentru adevar urmarit pina in pinzele albe si ar asculta mai degraba o emisiune a predicatorilor evanghelisti, gen Graham sau Dobson, si doi, sunt depasiti de cunostintele, densitatea si logica argumentatiei lui Mark.
Mark nu e pentru minti lenese, de orice culoare politica. Vocea lui, cu un ton sau doua mai inalta decit vocea masculina generica, nu mai conteaza cind tonul intelectual e „pitch perfect”.
Transsylvania Phoenix
20 March 2009Levin este eroul meu, cel mai pasionat, direct si la obiect conservativ de la Reagan si pina azi. Imi place stilul lui fara manusi si fara ocolisuri si gindirea lui strict constitutionalista. Daca Rush a fost omul care a a revitalizat si a dat o voce conservatismului in anii lui Clinton, Mark Levin este cel care va prelua stafeta si motiva o noua generatie de conservatori care il vor infringe pe Obambi si pe neo-marxistii din Congress in urmatoarele alegeri.
panseluta
20 March 2009t phoenix:
Cumpara „Rescuing Sprite” pe linga „Liberty and Tiranny”, daca poti. Iti da masura omului Mark Levin, pe linga cea a ginditorului. Un tip ca el, stralucit, care a lucrat pentru administratia Reagan de tinar, ar fi fost destinat circuitului de nou-imbogatiti din Washington/Londra/Brussels/Beijing, incasind milioane in „speaking fees” pentru a debita platitudini (vezi Tony Blair) sau ca membru al conducerii unor fundatii si organizatii de consultanta pentru „pace si prosperitate internationala”, toate corupte si sugind de la troaca publica.
Eu nu mai stiu ce inseamna „erou”, la virsta mea…Imi ajung „patrupezii” pentru care scriu ca oameni pe care-i stimez si iubesc, si ceva modele intelectuale; il consider pe Mark unul de-ai nostri, si stiu ca Mark ar fi incintat de onoare.
panseluta
20 March 2009Oops: „unul de-ai nostri”.
Elena M.
20 March 2009intre timp, lucrurile s-au inrautatit:
https://www.youtube.com/watch?v=8rSIz7ZhSrg
Raluca
20 March 2009Ce articol ciudat :DD