FUNDATIA IOAN BARBUS

Comunsimul n-a eliberat pe nimeni: un adevăr care „divizează societatea” la Chişinău

Din nou vine 23-24 august, ziua „eliberării Moldovei de sub ocupaţia româno-faşîstă”.

Lucru care tulbură nespus spiritele în R. Moldova.

„- Voi, ruşii, aţi ocupat Moldova şi acum topăiţi pe morminte, celebrînd victorii şi „eliberări”!
– Da, dar voi, românii, v-aţi aliat cu naziştii şi v-aţi năpustit asupra Moldovei, participînd la genocid în Transnistria!”

Ca să facem faţă acestor zile, trebuie să ne înarmăm cu argumente, bun simţ, un strop de renunţare la sine, care nu e decît o altă formă a curajului: nu sunt infailibil, dar s-ar putea să fiu mai bun decît tine măcar şi pentru că gîndesc contre moi-meme.

Asta-i prima lecţie pe care trebuie s-o învăţăm în Basarabia: penser contre soi-meme. Nu pentru a ceda din poziţie, ci din contra, pentru a o întări.

Fraţilor, nemţii au exterminat milioane de oameni în lagăre, au instigat şi participat la un război nemilos care a lăsat în urmă alte milioane de jerfte. „The Blood Lands” – tărîmuri însîngerate a numit Timothy Snyder aceste teritorii răvăşite de războiul „fratricid” între totalitarisme. Basarabia e unul dintre aceste spaţii.

Aşa că nu putem trata perioada 1941-1944, cea a revenirii Basarabiei în componenţa României, nici binar, nici anecdotic (că în Basarabia şi la Odessa nemţii şi românii împărţeau ciucalate).

Să fim serioşi. Circumstanţe şi circumstanţe care nu schimbă natura regimurilor. De aceea nu putem să realizăm scări valorice de genul „nemţii au fost mai buni decît ruşii” samd, tot aşa cum nici reciproca nu e valabilă.

Ambele regimuri au fost odioase, e adevărat poate în grade diferite pentru oameni diferiţi, pentru grupuri de oameni diferite. Şi dacă vrem să nu ni se refuze nouă dreptul la pomenire, ca grup de oameni ce ne socotim, pe bună dreptate, păgubiţi de ocupaţia şi represiunea sovietică, trebuie şi noi să recunoaştem acelaşi drept altor grupuri de oameni păgubite în marşul Armatei române.

Trebuie să mai înţelegem, în acest efort de a gîndi contre soi-meme, că, oricît de legitimă ar fi fost recuperarea Basarabiei în 1941, şi, în acelaşi timp, de constrîngătoare nu ar fi fost realitatea şi natura alianţelor la acel moment, participarea la genocidul antisemit al regimului antonescian de atunci a compromis actul şi efortul de recuperare.

Eliberarea Basarabiei a eşuat, nu doar pentru că n-a durat în timp, ci pentru că a fost compromisă prin crimă.

Şi această compromitere a marcat şi a tulburat într-un mod anume actualele relaţii dintre România şi ceea ce este astăzi R. Moldova.

Înseamnă asta că Basarabia, R. Moldova în forma sa actuală, a pierdut orice şansă, orice pretext, orice argument moral pentru unirea cu România? Înseamnă asta că România a pierdut orice pretext, premisă sau argument moral de a recupera acest teritoriu, cîndva, cumva?

Nu!

La fel cum poporul german a avut tot dreptul să răstoarne Zidul Berlinului, în ciuda faptului că la sînul său, cu 50 de ani mai devreme, crescuse un regim criminal şi belicos.

Dar tocmai recunoaşterea acestei istorii tulburătoare ne oferă, dacă vreţi, superioritate morală asupra celor care insistă că ne-au „eliberat”. Noi am recunoscut că am dat-o-n bară. Noi, românii, am condamnat Holocaustul. Iar această recunoaştere nu ne lipseşte de argumente, nu ne lasă descoperiţi: din contra – arată că suntem, politic, mai pregătiţi decît ei să ne asumăm un act democratic. Sau un proiect de libertate.

Aş vrea să pot spune că orice proiect românesc pentru Moldova nu se va confrunta cu acel trecut. Dar nu e aşa. Va trebui să fim convingători prin a fi civilizaţi.

Aşa că reluăm: Comunismul totalitar a ocupat Basarabia în 1940.

Tentativa românească dintre 1941-1944 de a elibera acest teritoriu, în condiţiile constrîngătoare pe care le ştim, a fost compromisă prin genocid şi întreruptă de revenirea ocupaţiei sovietice, de data asta inclusiv la Bucureşti.

Ne lipseste asta de argumentul pentru o Moldovă românească? Da, numai dacă nu înţelegem ce s-a întîmplat.

E acesta un exerciţiu de relativizare şi genoflexiuni în faţa „eliberatorilor”?

Absolut deloc!

E un exerciţiu între noi, oamenii civilizaţi din R. Moldova. Talibanii care „serbează eliberarea” nu participă la acest exerciţiu. Ei trebuie desfiinţaţi printr-un adevăr simplu şi clar: totalitarismul nu eliberează.

Apoi putem vorbi de Moldova, de Romania, de ce mai dorim noi. Dar asta este premisa dialogului: totalitarismul nu eliberează. Noi nu cerem „moratorii ideologice”, cum face prim-ministra.

„Maia Sandu este de acord cu propunerea lui Igor Dodon privind instituirea moratoriului pe subiecte ce țin de geopolitică și ideologie. Opinia a fost exprimată în cadrul emisiunii „Moldova în direct” la postul public de televiziune.

„Moldova a repornit pe calea integrării europene. Dacă Igor Dodon a propus scoaterea din instituții a subiectelor care ne dezbină, atunci suntem de acord”, a spus Maia Sandu.

Noi nu vrem să ţinem gunoiul sub preş, doar pentru a „nu dezbina societatea”. Noi suntem în plina abordare ideologica: totalitarismul nu eliberează. Dar în afara acestei premise, noi nu avem ce discuta. Cu riscul de a diviza societatea în smintiţi, mişei şi oameni civilizaţi.

 „Nu contează ce haină a purtat călăul. Eliminarea fizică și distrugerea psihică a oamenilor nu poate fi întreptățită în niciun fel. Haideți să nu mai discutăm despre moartea a milioane de oameni din perspectivă ideologică”, a fost îndemnul premierului Maia Sandu.”

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Marcela Țușcă

Marcela Țușcă

4 comentarii

  1. Dorin
    23 august 2019

    Și mai important este să dezbatem, pe „argumentî i factî” (cum se zice prin niscai reviste de pe la ei…) ! Nu există dezbatere și soluție politică cu moratorii !

    Paleo-bolșevico-neo-cripto-comuniștii nu se află, și nu s-au aflat niciodată, în poziția de a dicta premize și itemi morali ! Atâta că și-au mai găsit adeversari occidentali care le-au acceptat, fiind ei-înșiși cam comunistoizi…

    După părerea mea, a scoate mai în față extremele militare la care au ajuns românii în campania anti-sovieto-rusească decât extremele la care s-au dedat evreii-ucrainienii-rușii-și-ceilalți-asiatici-adunați-din-kîrghîstan-kazahtan între Prut și Bug este o eroare ! O sursă mai cinstită în acest domeniu decât toți istoricii ideologizați o constituie opera și documentarea de multe decenii a scriitorului Paul Goma, exilat încă la Paris de aceste hoarde de pseudo-științifici resentimentari.

    În nici un caz adevărul nu se va scoate la lumină prin edicte gen e. wiesel – acel individ care, întors în urbea tinereții, n-a catadicsit să viziteze celula condamnaților evrei din Memorialul Victimelor Comunismului Sighet !!! Exact aceeași atitudine ca a lui ilici-iliescu în fața aceluiași ADEVĂR !

  2. ‪Stefan
    23 august 2019

    Dorin, scoaterea evreilor din casele lor, manarea, impuscarea si aruncarea lor in rauri si fantani, arderea de vii de catre „glorioasa” armata romana in grajdurile si cocinile din Transnistria nu au fost „extreme militare”, ci un genocid pervers, demn de animale, nu de cei care se cred oameni.

    In privinta asta, „opera” si „documentarea” lui Paul Goma nu valoreaza nimic in afara de rusine pentru cine ii admira minciunile nerusinate.

    Sa nu mai vorbesc ca tipul asta, insurat cu o evreica, ii datoreaza viata socrului sau, Victor Namolaru, care l-a adapostit si hranit in tot timpul in care a fost persecutat de comunisti si abandonat de familia sa neaos romaneasca.

    Pentru asta, nemernicul a mai avut si nerusinarea la Paris sa cante, impreuna cu KGB-ul, slava teroristilor palestinieni si islamici sustinuti si finantati de comunismul mondial, pe care el se facea ca il uraste.

    Dar, destul cu taratura de Paul Goma.

    Articolul lui Marcela este excelent si plin de intelepciune, ca de obicei.

    Evreii care au supravietuit Holocaustului si urmasii lor sunt acum in Israel si-si construiesc patria infloritoare.

    Asemenea lor, si moldovenii-basarabenii au acelasi drept inalienabil la autodeterminare si suveranitate, impreuna cu fratii lor romani.

    Nici un totalitarism nu poate justifica sau sa-si gaseasca justificarea in alt totalitarism. Totalitarismele se completeaza.
    Comunismul-socialismul si national-socialismul au fost egal perverse si inumane, fiecare pe axa si dimensiunea proprie.

    Ce a fost, a fost, si asta nu poate umbri in nici un fel dreptul si datoria moldovenilor si al tuturor romanilor de a-si cladi societatea lor civilizata, eliberata de interferenta si jugul muscalului de la Moscova.

  3. mihai
    23 august 2019

    Stefan,
    Aveti dreptate in toate aceste amanunte. Pentru mine, personal, ca roman „inzestrat” cu o naivitate (constitutionala sau dobandita istoric?), punctul de vedere evreiesc este uimitor prin claritatea lui.
    Dar cred (si cred ca Dorin asta a vrut sa spuna) ca gruparea anti-romaneasca se foloseste, in mod cinic, de memoria acestor orori, pentru a juca pur si simplu cartea anti-romaneasca. Si fara a fi iubitori de evrei, sau fara sa regrete toate aceste orori!
    Treburile sunt incurcate si dureroase.

  4. Dorin
    23 august 2019

    Ptr. comentariul 2//:

    Modul în care vorbești matale despre Paul Goma rimează perfect cu atitudinea lui ilie wiesel…
    Nu o să vă apreciez eu pe amândoi, doar știi că ADEVĂRUL iese totdeauna la suprafață !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian