FUNDATIA IOAN BARBUS

CELE MAI CITITE

Crăciunul în Europa post-creştină

Olanda

În Amsterdam, auto-intitulata „Gay Capital of The World” (capitală homosexuală a lumii), între 18 şi 28 decembrie are loc un festival de Crăciun pentru homosexuali, cu propriul “gay X-mas open-air market” (tîrgul homosexual de Crăciun). Pruncul Iisus are doi taţi sau două mame, un patinoar roz şi brazi de Crăciun roz. Organizatorii, aceiaşi care organizează cea mai cunoscută paradă a homosexualilor, Gay Pride Parade din Amsterdam, vor să „marească aria de activităţi pentru barbaţii şi femeile gay din perioada Crăciunului, cînd nu sînt foarte multe de făcut”.

Comercianţii calvinşti olandezi care au construit canalele [Amsterdamului] în secolul 17, pentru a asigura o cale de acces spre depozitele de mărfuri, nu şi-ar fi putut inchipuit că progeniturile lor răsfăţate şi prospere vor transforma oraşul, odată un centru comercial şi capitalist al lumii, în principalul loc de exhibare a depravării din lume. Amsterdamul din ziua de azi nu a păstrat nimic sacru din moştenirea înaintaşilor, în afara banilor.

Paul Belien în Europe’s Choice for Christmas: Pink Trees or None at All

Ideea festivalului este de a contracara intoleranţa crescîndă faţa de homosexualii din Amsterdam. Homosexualii parodiază Crăciunul şi batjocoresc creştinii, dar uită că nu puţinii creştini care mai există sînt cei care îi iau la bătaie şi îi aruncă în canalele Amsterdamului. Aceştia sînt musulmanii, care numară aproape 20% din populaţia oraşului.

Belgia

În Antwerp au fost interzise referinţele la Iisus, Maria şi Iosif în şcolile publice pe toată perioada anului, chiar şi în timpul Crăciunului, pentru a nu jigni comunitatea musulmană din oraş. Autorităţile au motivat zicînd: „Crăciunul ar trebui să fie un eveniment neutru, nu concentrat pe o anumită religie, ci de a ne bucura de o masă cu prietenii şi familia”.
Un asistent social a cerut anul trecut interzicerea brazilor de Crăciun şi a ouălelor de Paşte în locurile publice. Colindele nu sînt permise în timpul tîrgului de Crăciun.

Marea Britanie

Toruşi, în Antewerp şi Amsterdam este încă tolerat cuvîntul „Crăciun”. În Oxford, consiuliul oraşului a decis în noiembrie anul acesta interzicerea cuvîntului Crăciun, şi înlocuirea lui cu “Winter Light Festival”, pentru a „include toate denominaţiile religioase”. În acelaşi timp, Oxford University Press a scos din dicţionarul pentru copii, Oxford Junior Dictionary, cuvinte referitoare la creştinism şi istoria Marii Britanii, cum ar fi: „episcop”, „capelă”, „mînăstire”, „sfînt”, „monarh” şi „imperiu”.

Cuvintele au scoase pentru a „reflecta faptul că Marea Britanie este o societate modernă, multiculturală, multiconfesională”. O şcoală din Nottingham a anulat festivităţile tradiţionale de Crăciun deoarece stăteau în calea sărbătoririi festivităţilor islamice Eid de către copiii musulmani.

Bosnia

În Sarajevo, Crăciunul a fost interzis în toate gradiniţele oraşului. 43% din populaţia Bosniei este musulmană.

Germania

decoratii-de-craciun-in-koln
În Koln, din vitrinele complexului comercial Galeria Kaufhof au fost scoase decoraţiunile de Crăciun şi au fost înlocuite cu moschei, păpuşi îmbrăcate în strai arăbesc, înclusiv femei purtînd vălul islamic. Peste 30% din populaţia Koln-ului este musulmană.

Crăciun Gay în Amsterdam

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Costin Andrieş

Costin Andrieş

Autor, co-fondator și redactor-șef ILD https://twitter.com/CostinAndriess

58 Comments

  1. Homeless
    26 December 2008

    Am crezut că o să vină o epocă post-religioasă, dar am intrat într-o etapă post-creştină. Cred că totul vine din limitarea dreptului la o părere într-un creştinism dogmatic şi nesigur pe propriile lui valori, ceea ce face ca oamenii să caute un alt loc în care să-şi spună părerea, sau renunţă la a mai avea o părere, ceea ce permite indiferentului, sau chiar „inamicului“, să ia poziţie.
    Iar într-o lume în care atitudinea este condamnată din principiu, o să asistăm la o reducere treptată a vocabularului, nu numai în plan creştin, ci şi în plan social şi economic…

  2. Francesco
    26 December 2008

    Italia

    O frumoasa traditie catolica de Craciun este o macheta a locului nasterii lui Cristos, pe care italienii il numesc presepe, unde personajele biblice – Fecioara Maria, Iosif, magiii – dar si animale diverse, inclusiv magarusul, sunt martori la minunea cereasca a Nasterii Domnului.

    Anul acesta, don Prospero, un preot paroh catolic din Genova de la biserica Nostra Signora della Provvidenza, a inventat un presepe cu moscheie!!. N-am reusit sa-i gasesc fotografia, deoarece a disparut de pe articolul din Il Giornale, dar era o moscheie intreaga, avea si minaret. In afara de anomalia religioasa, mai intervine si un fel de spalare a creierelor din punct de vedere istoric. In anul Nasterii Domnului, nu existau moschei, deoarece nu exista „religia pacii”.

    Don Prospero a numit-o o „initiativa didactica”, dar este mai mult decat o provocare din partea unui preot cu evidente afinitati pro-palestiniene, la presepe-ul de care vorbeam a pus si un zid care evoca zidul ce divide statul Israel de teritoriul administrat de palestinieni.

    Presepe-ul se gaseste in biserica Nostra Signora.

  3. israelianca
    26 December 2008

    Nu ma mir, Francesco, v-am mai spus ca acum este la moda sa afirmi ca Isus era palestinian, nu iudeu.

  4. emil
    26 December 2008

    Homeless, nu stiu cit este o coincidenta sau nu, dar observ un lucru. Occidentul sufera de oboseala civilizationala, iar post-crestinismul pare a face parte din aceasta maladie. In acelasi timp, alte civilizatii sint pe o panta ascendenta, bunaoara China. Pe fondul increderii si optimismului civilizational al Chinei, crestinismul cunoaste o larga raspindire, chiar daca intr-o relatie tensionata cu autoritatile si intr-o relativa obscuritate; comparatia cu crestinismul timpuriu imi vine in minte. Probabil exista o legatura intre vitalitatea spirituala si avintul (sau lipsa lui) civilizational; cum, greu de zis.
    Interesant si cazul lumii islamice; se afla de un secol intr-o criza civilizationala, dar increderea in mesajul spiritual si social/politic al islamului este cvasi-totala. Civilizatie si religie/spirit par in clivaj aici, desincronizate.

  5. vecinadeblog
    26 December 2008

    Am un prieten evreu care studiaza la o universitate din SUA. Acolo sunt, de la inceput, majoritari studentii crestini, dar prezenti si o gramada de apartenenti ai diverselor minoritati religioase. Conducerea universitatii a realizat ca este discriminatoriu sa ofere vacante de Pasti si de Craciun dar nu in timpul altor sarbatori necrestine. Daca ar fi actionat in sensul de a respecta toate zilele de sarbatoare, ar fi ramas cu prea putine zile de scoala. Asa ca au decis sa nu respecte nici una, inclusiv pe cea crestina. Vacantele se dau in zile care nu sunt sfinte pt nimeni.
    In legatura cu sarbatorirea gay a Craciunului, oricat de grotesca ar parea, aceasta este o expresie libera a unor drepturi universale care nu afecteaza libertatea nimanui altcuiva. Traiasca John Stuart Mill! Si fie citit…

  6. emil
    26 December 2008

    Vecina, de acord cu tine: bataia de joc (ma rog, tu ii spui sarbatoare) a homosexualilor din Amsterdam poate fi vazuta si prin prisma libertatii de exprimare si indiferent de retinerile mele fata de o astfel de manifestare, nu doresc sa fie interzisa. Eu imi pun alte intrebari. De ce discrimineaza homosexualii si de ce se limiteaza libertatea lor de exprimare doar la Craciun? De exemplu, de ce nu sarbatoresc homosexualii si un Ramadan cu Mohamed plasat intr-o familie formata din doi tati sau doua mame, plus citeva camile roz si toata lumea imbracata in straie de beduin vopsite in culoarea curcubeului dansind conga pe strazi? Oare de ce este libertatea de exprimare a homosexualilor din Amsterdam asa de selectiva, ca sa nu zic discriminatorie? S-ar putea ca lecturile lor din John Stuart Mill sa fie bine altoite de acest fapt?

    In ce priveste decizia luminata a conducerii acelei universitati americane, nu ma surprinde. Tu vezi aici o solutie eleganta la un caz de discriminare, eu vad prostia multiculturala in actiune. Mi se pare o decizie pe acelasi palier de inginerie sociala cu decizia unor scoli primare din Seattle de a scoate jocul Monopolis din programul de joaca al copiilor pe motiv ca promoveaza inechitatea, lacomia, individualismul si distruge coeziunea colectiva. Clar discriminatoriu acest Monopolis. In aceeasi nota, o serie de pedagogi si organizatii progresiste din domeniul educatiei americane militeaza pentru desfiintarea notelor in invatamint. Notele sint si mai discriminatorii decit sarbatorile crestine si Monopolis. Cum adica, unii copii sa aibe self-esteemul distrus de aprecierea subiectiva a unui invatator care cine stie ce agenda ascunsa promoveaza? De ce sa fie unii copii supusi traumei de a nu se afla printre cei mai buni? De ce aceasta scara elitista si oprimanta de a imparti arbitrar in „exceptional”, „foarte bun”, „bun”, „slab”, „mediocru” etc?
    Jos cu notele, sus cu protejarea sentimentelor si cocolosirea vanitatii. Notiunea de valoare este profund discriminatorie; cum adica, unii o au si altii nu?
    Trebuie abolita.

  7. costin
    26 December 2008

    vecină,
    de acord cu emil, si uite ce zicea ceva cunostinta de-a lui Socrate, Isocrates (436B.C-338 B.C), un citat care se potriveste ca o manusa pe ce fac homosexualii in Amsterdam, anarhistii in Grecia, cei din Antwerp, americanii de la universitatea de care zici, si tu, inclusiv:

    „Democraţia noastră se autodistruge pentru că a abuzat de drepturile la libertate şi egalitate, pentru că şi-a învăţat cetăţenii să considere insolenţa un drept, fărădelegea ca libertate, obrăznicia cuvintelor ca egalitate, anarhia ca beatitudine… „

  8. vecinadeblog
    26 December 2008

    Emil, amesteci lucrurile, din dorinta de a condamna orice forma de nondiscriminare, de egalitate. Scoaterea religiei din scolile publice e una, sistemul de notare e alta. Nu stiu ce fel de oameni si cati sunt in favoarea formulei admis-respins in loc de note sau calificative, dar eu nu am vorbit de meritocratie, cu care sunt de acord.
    Eu am zis doar ca mi se pare normal ca daca toti platim pentru educatia publica sa nu fie celebrata doar sarbatoarea mea sau doar a ta sau a lui, dar cum nu e loc de toate, trebuie sa separi publicul de privat, iar religia tine de individ (eventual comunitatea lui) nu de stat. Nicaieri nu s’a introdus in scolile occidentale sarbatorirea Ramadanului (ma rog, bairamul) de ex, doar s-a scos Craciunul, pe care oricine il poate sarbatori la el acasa sau la biserica din comunitatea lui.
    Inca se mai pastreaza traditia impodobirii oraselor cu brazi imensi si o gramada de beculete in toate marile orase, printre care si Londra. Mie mi se pare frumos, poate tu crezi ca are legatura doar cu consumerismul, dar nu putem nega ca toate aceste pregatiri din banii administratiilor locale (la care participa toti) sunt mainly pentru un public crestin. Faptul ca un om (probabil arab) are un magazin si isi pune in vitrina decoratii musulmane mi se pare dreptul lui, poate clientii lui sunt mai ales islamisti.
    Tu ai vrea ca traditiile noastre sa fie in continuare sustinute financiar de stat, iar ale lor intrerzise in virtutea faptului ca noi am fost aici primii. Dar si ei sunt platitori de taxe. Ca si evreii, hindusii, etc.
    Cat despre homosexuali, sunt o gramada de motive pt care „discrimineaza”, sa nu sarim cu presupusul. In primul rand, provin din familii crestine (ma gandesc), de ce sa sarbatoreasca altceva? Si daca tu crezi ca ei o fac in batjocura, de ce sa nu-ti bati joc de ceva mainstream, religia majoritatii? Poate le e intr’adevar teama de musulmani care sunt mai religiosi deci mai intoleranti, dar asta nu-i opreste pe unii sa faca seriale care umbla pe net, f comice si denigratoare la adresa islamului (in SUA).
    Costin, un limbaj ca al tau il aveau toti fostii comunisti in anii 90, nu pricepeau ca oamenii au dintr-o data voie sa-si lase plete, sa se imbrace cum vor, sa vorbeasca liber. Pentru ei, inteleg ca era o pierdere de status, pe tine nu te inteleg. Pana si generatia parintilor nostri era mai deschisa. Pe mine ma uimeste cat de retrograzi sunt astia mai mici decat noi, care arunca cu pietre la gay fest. Apropo, ce spune asta despre ortodocsi? Ca nu sunt mai buni decat musulmanii, dupa rationamentul tau.

  9. Dinny
    26 December 2008

    „iar ale lor intrerzise in virtutea faptului ca noi am fost aici primii” Mi se pare absolut normal. NU i-a obligat nimeni sa vina aici, daca vor traditiile lor sa stea la ei acasa.:P

  10. Dinny
    26 December 2008

    Ma rog, nu interzise, dar nici promovate.

  11. Francesco
    26 December 2008

    O forma de „non-discrimicnare” este parada gay de Craciun? Haida-de! Lipsa de valori morale de genul echivalarii papadiei cu orhideea se potriveste cu filozofia lui Cohn-Bendit si nimic mai mult.

    Ceva Zeitgeist si mult, mult extremism anticrestin; este cool, este trendy, creste vanzarile la mobile cu camere foto incorporate si reduce utilizarea neuronilor. La ce bun sa alegi? Orice este bun, daca marsaluieste pe strada si striga slogane anti-ceva-ce-are-inca-valoare.

  12. Dinny
    26 December 2008

    Daca cineva ar initia o parada Gay de Ramadan sau alta sarbatoare musulmana, cum ar fi? S-ar lasa cu ceva urat probabil. Dar crestinii sunt [prea] toleranti. Ziceam eu ceva de toleranta si compromis si granita subtire dintre ele.
    Mare marsavie asta cu Sfanta Familie in chip de homosexuali!

  13. bugsy
    26 December 2008

    Sunt situatii cand crestinii ar trebui sa invete din extremismul si fanatismul arab. De exemplu acum, in cazul „Craciunului Roz”. Eu nu as condamna, de exemplu, gestul unor crestini revoltati care ar sparge vitrinele unor magazine in care s/ar afla Sfanta Familie , varianta „pink”!
    EXISTA, TOTUSI, NISTE LIMITE!!!!!

  14. bugsy
    26 December 2008

    In timp ce Europa Crestina se rusineaza de Sarbatoarea Craciunului, in Ierusalim, primarul evreu al Cetatii, ofera brazi gratuit ceteatenilor crestini din oras. Ce ciudata este lumea, uneori!!!

  15. emil
    26 December 2008

    Vecina, nu am „dorinta de a condamna orice forma de nondiscriminare, de egalitate”; asta o afirmi tu, nu eu. Insa ma irita „formele de nondiscriminare” stupide, fara discernamint. Apropo, insasi discernamintul presupune discriminare; orice alegere presupune a discrimina intre multiple alternative posibile; nondiscriminarea absoluta inseamna alegeri si decizii aleatoare, eliminarea oricarui fel de criteriu de valoare, de gust sau natura practica. Nu e posibil si atunci se pune problema unde tragi linia. Si pentru ca vorbesti despre egalitate, exista doua feluri de egalitate: egalitatea sanselor si egalitatea rezultatelor. Foarte diferite una de alta. Prima se realizeaza prin asigurarea accesului nondiscriminatoriu la resursele societatii: invatamint, piata muncii si viata publica de exemplu. Este genul de egalitate pe care o consider necesara, utila si morala. A doua este egalitatea impusa arbitrar pentru a ajusta conform unor criterii ideologice rezultatele competitiei libere dintre indivizi. De exemplu, actiunile asa-zis afirmative: un numar X de studenti trebuie sa apartina unei anumite rase sau etnii, un numar Y de proprietari de case trebuie sa apartina unei anumite rase sau etnii, etc. Pentru aceasta se creaza mecanisme arbitrare de favorizare pentru grupuri considerate „defavorizate”, „discriminate”, etc. Nu sint adeptul acestui gen de egalitate.

    Am divagat pentru a-ti explica cum vad relatia dintre discriminare si egalitate.
    Revenind la subiect: felul in care incadrezi decizia acelei universitati americane, in cadrul separarii bisericii de stat, este fals.
    Majoritatea universitatilor americane sint private. Dar poate prietenul tau frecventeza una finantata de stat. Daca eliminarea sarbatorilor traditionale tine de separarea bisericii de stat, inseamna ca acest lucru a fost considerat si de legislatura acelui stat american care finanteaza respectiva universitate. Ar trebui ca legislatorii sa fi eliminat sarbatorile traditionale din acel stat american; in fond este vorba despre o discriminare mult mai larga, nu numai a studentilor. Printre locuitorii acelui stat se numara desigur si evrei, musulmani, hindu care se simt probabil ofensati de elevarea Craciunului si Pastelui la rang de sarbatori publice. Au desfiintat legislatorii locali aceste sarbatori publice?

    Faptul ca un om (probabil arab) are un magazin si isi pune in vitrina decoratii musulmane mi se pare dreptul lui, poate clientii lui sunt mai ales islamisti.

    Absolut de acord. Dar nu era vorba despre asta.

    Tu ai vrea ca traditiile noastre sa fie in continuare sustinute financiar de stat, iar ale lor intrerzise in virtutea faptului ca noi am fost aici primii.

    Iar imi bagi cuvinte in gura de dragul polemicii cu imaginatia ta. Nu vreau deloc ca traditiile non-crestine sa fie interzise. In ce priveste finantarea din bani publici a traditiilor crestine, e fireasca. Crestinismul face parte din mostenirea noastra culturala, la fel cum sarbatorile mozaice, musulmane si hinduse fac parte din mostenirea culturala a Israelului, tarilor arabe si Indiei. Aceste tari isi celebreaza propriile culturi (inclusiv cu sprijin de la visteria publica); la fel facem si noi (inca). Nu vad de ce ar trebui sa ne bintuie frisoanele discriminarilor imaginare.

    In ce priveste „mainstreamul” religios din Amsterdam: daca te uiti la practica religioasa, islamul este cit se poate de mainstream in Amsterdam. In continuare, astept cu nerabdare parada roz de Ramadan, bataia de joc ludica si ironica extinsa si la mainstreamul islamic.

  16. dr. jones
    26 December 2008

    Am un prieten evreu care studiaza la o universitate din SUA. Acolo sunt, de la inceput, majoritari studentii crestini, dar prezenti si o gramada de apartenenti ai diverselor minoritati religioase. Conducerea universitatii a realizat ca este discriminatoriu sa ofere vacante de Pasti si de Craciun dar nu in timpul altor sarbatori necrestine. Daca ar fi actionat in sensul de a respecta toate zilele de sarbatoare, ar fi ramas cu prea putine zile de scoala. Asa ca au decis sa nu respecte nici una, inclusiv pe cea crestina. Vacantele se dau in zile care nu sunt sfinte pt nimeni.

    universitatea din sua este finantata de stat?
    craciunul este sarbatoare nationala in statele unite.
    daca pe alti practicanti ii jeneaza unele simboluri religioase – isi pot construi propria lor scoala. pe mine nu ma deranjeaza cand trec prin cartierul indian si ma lasa rece ca umbla imbracati in fuste. insa ma deranjeaza cumplit cand la umbra „corectitudinii” incearca sa isi impuna punctul de vedere.
    dar si mai mult decat atat – toti lunaticii care le sar in ajutor din motive ideologice socialiste.

  17. Panseluta
    26 December 2008

    costin:

    Ce bine ti-ai evocat copilaria si placerea extraordinara a darului de Craciun. Am „vazut” totul, ca si cum ar fi fost linga mine.
    Eu am crescut cu „Mos Gerila” –la mine in casa nu exista „Mos Craciun”, ca nu era corect–dar Mos Gerila era la fel de puternic si misterios; venea o data pe an, te facea fericit pentru o vreme, si disparea la Polul Nord sau Finlada. In final, imaginea lui s-a contopit cu cea a tatalui, pe care-l descoperisem singura impodobind Pomul saracacios la un Craciun. Cele mai bune daruri veneau, an de an, de la Mos Gerila al Partidului care trona pe scena la „Sarbatoare de Iarna” de la gradinita.

  18. Panseluta
    26 December 2008

    Homeless,

    Scrii: „Cred că totul vine din limitarea dreptului la o părere într-un creştinism dogmatic şi nesigur pe propriile lui valori, ceea ce face ca oamenii să caute un alt loc în care să-şi spună părerea, sau renunţă la a mai avea o părere”

    1. Limitarea dreptului la parere intr-un Crestinism dogmatic?? Ai intirziat sute de secole, mon ami. E ridicol ce spui. Nu ma obosesc sa caut pe net link-uri de dizidenti crestini de toate culorile si traditiile. „Crestinismul” profund eretic al fostului mentor al lui Obama, Jeremiah Wright, ca si cel al amicului sau catolic Michael Phleger, merge impotriva tuturor pricipiilor dogmatice ale Evangheliei si Traditiei, dar, din cite stiu, amindoi o duc mai mult decit bine. Biserica de la Roma n-a facut decit sa-l atentioneze pe Phleger.

    2. Nu stiu cum rezolvi contradictia intre ideea de „crestinism dogmatic” si nesiguranta aceluiasi in propriile valori. Am citit marturii ale convertitilor la Islam care afirma exact contrariul: crestinismul e prea lax, si-a pierdut esenta principiilor initiale, ale „dogmei”, nu mai ofera o structura bine definita a vietii, o conceptie clara si eterna a binelui si raului, a ierarhiilor existentiale si institutionale (vezi feminismul anglican, acceptarea secularismul statului occidental/alungarea partizanatului teologic din elaborarile puterilor Statului). Nu mai exista ordine si disciplina trascendenta, in Biserica Crestina ca si in viata seculara. Islamul pare sa le ofere convertitilor o mina mai de fier, un raspuns aparent lipsit de ambiguitatile Crestinismului, care te lasa sa alegi ce faci cu viata ta, conform liberului arbitru, si sa pieri pre limba ta, in cunostinta de cauza. In Islam, cineva a ales, odata pentru totdeauna, care ti-e destinul.

  19. Imperialistu'
    26 December 2008

    Ati auzit ca Huntington a murit in ajunul Craciunului? S-a dus si teoreticianul „ciocnirii civilizatiilor”…

  20. Francesco
    26 December 2008

    Da, din pacate s-a dus. Citez din „Ciocnirea Civilizatiilor”:

    In Eurasia the great historic fault lines between civilizations are once more aflame. This is particularly true along the boundaries of the crescent-shaped Islamic bloc of nations, from the bulge of Africa to central Asia. Violence also occurs between Muslims, on the one hand, and Orthodox Serbs in the Balkans, Jews in Israel, Hindus in India, Buddhists in Burma and Catholics in the Philippines. Islam has bloody borders.

    A spus-o Huntington, „islamul are granite insangerate”.

  21. Panseluta
    26 December 2008

    Dinny, vecina:

    „“iar ale lor intrerzise in virtutea faptului ca noi am fost aici primii” Mi se pare absolut normal. NU i-a obligat nimeni sa vina aici, daca vor traditiile lor sa stea la ei acasa.:P

    Suna draconic, „iliberal”, „anti-umanist”, intolerant, dar e perfect adevarat. America s-a format pe radacini Iudeo-Crestine, chiar daca, avind in vedere situatia istorica a Crestinismului din vremea lor–multiplicitatea si virulenta diverselor branse ale Crestinismului–Parintiii Fondatori au decis ca Statul sa se abtina de la a face legi religioase, de la a subventiona o religie/secta sau alta.

    Asta nu a insemnat abolirea traditiilor civice si religioase ale comunitatilor, a caror viata si prosperitate a fost un motor esential al colonizarii Americii de Nord.
    Pina una-alta, suntem inca o democratie reprezentativa, si eu am liberatea data de Constitutie de a trimte in Congres un om care-mi sustine valorile, un Iudeo-Crestin, care stiu ca nu va impune comunitatii mele „respectul” pentru o religie barbara ca Mahomedanismul.
    Si da, Vecina, asta inseamna ca am gindit, cintarit, si in final discriminat intre Crestinism, Iudaism si Mahomedanism, si nu-l vreau pe ultimul in vecinatatea mea. Si da, promit sa fac tot ce se poate ca sa opresc proliferarea acestei ieologii care omoara spiritul uman.

    Sper in mai multe spirite discriminatorii, nu mai putine. De ajuns cu lasitatea morala si intelectuala.

  22. vecinadeblog
    26 December 2008

    Francesco, cine a hotarat ca parada gay este „lipsita de valoare” iar crestinismul este o valoare? Tu? Majoritatea? Nu stiu, mie nu-mi place sa-mi impuna cineva ce este valoros si ce nu pentru mine, tie ti-ar placea? Mai ales ca eu vad morala dincolo de religie.
    Daca am fi inca in vremea lui Ceausescu si nu ti-ar fi permis sa te exprimi religios, asta ar fi rau, nu? Dar daca cineva acum se exprima altfel decat crestineste, este gresit. Pentru ca avem standarde duble, corect.
    Eu nu sunt anticrestina, pur si simplu nu ader la setul tau de valori si te asigur ca majoritatea celor care se declara nonteisti/atei nu o fac ca sa fie cool, din contra, daca ai curajul sa spui in Romania 99% credincioasa ca esti agnostic vei fi privit de cei multi ca un posedat. De altfel, Iliescu a pierdut alegerile in 96 la mustata pt ca la intrebarea lui Emil, „credeti in Dzeu?” din ultima dezbatere la tv el n-a fost in stare sa dea un raspuns inteligent de genul „eu cred in Romania/poporul roman”, ci a recunoscut ca e „liber cugetator”. Iar oamenii se grabesc sa puna semnul egal intre comunist si ateu, desi cunoscuti oameni de (extrema) dreapta au fost atei declarati, iar anumiti socialisti/colectivisti s-au inspirat efectiv din filozofia lui Iisus Christos.

  23. Panseluta
    26 December 2008

    vecina,

    Ca veni vorba, care e „setul tau de valori”?

  24. vecinadeblog
    26 December 2008

    Panseluta, e treaba ta ce faci cu viata ta. Dar ma cam intereseaza ce face statul cu banii tuturor. Stiu ca te intereseaza si pe tine, dar in cazul de fata te avantajeaza ca ridica Craciunul la rang de sarbatoare nationala. In schimb, daca ar fi un guvern care s-ar ghida intr-adevar dupa pildele lui Iisus, probabil ar imparti toate resursele publice in mod egal, si asta nu ar mai fi bine, nu? Pentru ca in SUA petrolul descoperit in subsolul curtii tale este al tau, nu al tuturor, desi n-ai avut niciun merit ca el este acolo.
    Foarte bine ca alegi un parlamentar care este primordial iudeo-crestin. Eu il aleg in functie de cat de inteligent este, ce competente a demonstrat etc, nu-mi pasa daca e martor al lui Iehova sau scientolog.
    Daca cineva vorbeste despre gasirea unui consens intre culturi (ce am povestit eu este o incercare) atunci este un las moral si intelectual, in cuvintele tale. Mie punctul asta de vedere mi se pare mai barbar decat al Coranului.

  25. Francesco
    26 December 2008

    A fi gay este o intamplare, un accident sau un blestem. Homosexualii au toate drepturile civile, dar parada gay este un nonsens, o jignire si o magarie in zilele de Craciun.

    Vezi morala dincolo de religie? Oare intr-o alta galaxie, una bazata pe „poruncile” pe care le accepti numai tu? Hm, adanc gandit!

    Nu-ti place sa-ti impuna cineva ce este valoros sau nu? No problem, nici nu incerc, vreau doar sa demontez cateva din sloganele tip Zeitgeist – ma repet, dar stiu si de ce – cu care defilezi in zona.

    Nu esti anticrestina, esti poate o ghicitoare ne-cool cu ghiocul , careia i-a aparut la imprimanta setul meu de valori, bun de dat la cos, observ cu regret. Dar nu prea mult regret, n-avea grija ca m-ai facut praf cu panseuri de genul „socialisti/colectivisti s-au inspirat efectiv din filozofia lui Isus Christos”, iar „cunoscuti oameni de (extrema) dreapta au fost atei declarati”.

    Pai bine bre, trebuie sa-l anuntam pe Marx ca este un urmas al lui Isus, iar pe Franco (sti, ala, Generalissimul spaniol) sa-l inscriem la capitolul atei, ca tot se inchina la toate sarbatorile catolice!

  26. emil
    26 December 2008

    Apelativul „bre” nu are rost. Chiar nu are rost.

  27. Francesco
    26 December 2008

    Emil,
    Citatul din dexonline:

    BRE interj. 1. (Fam.) Cuvânt cu care atragem atenţia cuiva că ne adresăm lui. 2. (De obicei repetat) Cuvânt care exprimă mirare. – Din tc. bre.

    Corect, este un apelativ, nu o injurie. ????

  28. vecinadeblog
    26 December 2008

    Francesco, cunosc musulmani (turci si tatari) mai deschisi fata de homosexualitate decat tine, care o consideri un blestem.
    Ideea cu morala universala, dincolo de religie, este a lui Kant din sec 18, nu a mea sau din alta galaxie.
    Faptul ca anumiti oameni mai mult sau mai putin de dreapta sunt/au fost atei iarasi nu este un panseu de-al meu, ci un fapt. Check out Mussolini, care tolera Biserica Catolica, pentru a se folosi de ea.
    Marx era antireligios, nu am zis ca ar fi fost altfel. Dar religia crestina, care spune „fericiti cei saraci” s-a indepartat treptat de ce au scris evanghelistii ca fiind cuvantul lui Christos. De ex, Biserica Catolica a ajuns la un moment dat sa „vanda” raiul pe bani, ceea ce ii avantaja pe bogati. Daca compari Noul Testament (si chiar Vechiul) cu anumite doctrine, s-ar putea sa fi surprins ca seamana mai mult cu cei care il neaga decat cu cei care il folosesc pentru a se legitima.
    Setul tau de valori nu este de dat la cos, dar eu macar intai m-am uitat pe foaie inainte sa spun ca suntem diferiti. Nu am spus ca valorile mele sunt mai bune, pentru ca realizez ca ar fi o dovada de subiectivitate, nu de relativism (lasitate…)

  29. vecinadeblog
    26 December 2008

    Vreau sa clarific ceva in legatura cu amicul meu. El studiaza la Univ of Chicago, o univ privata si neconfesionala. Cand am zis de stat, ma refeream la scolile si gradinitele mentionate in articol. Iar ce ziceam de magazinul privat este tot in articol.
    Asta nu inseamna ca decizia universitatii este gresita. Cu atat mai mult. Daca taxele studentilor ajung direct la ei, nu prin intermediul statului, mi se pare firesc ca ei sa-si respecte toti „clientii”, nu doar pe cei crestini. Au facut asta nerespectand pe nimeni, deci nu e vorba de discriminare pozitiva aici, mai degraba negativa.
    Si eu sunt de acord cu egalitatea de sanse, nu cea de tip „de la toti dupa capacitati, fiecaruia dupa nevoi”. Dar cum faci o universitate elitista daca descurajezi anumiti studenti necrestini sa-si faca universitati in acord cu credintele lor? Eu consider ca o universitate performanta trebuie sa atraga cei mai buni studenti, nu cei de o anumita confesiune. Ei au actionat conform acelorasi principii, nu ceva de genul actiuni afirmative.
    Ceea ce sugereaza unii, „daca nu-ti convine du-te in alta parte”, e un tip de segregare. Dar daca musulmanii isi fac scolile lor, cartierele lor etc iar nu e bine, ca ghetoizeaza si fac „stat in stat”. Deci trebuie sa se intoarca in tarile de bastina. Si cum facem cu cei de a doua generatie, nascuti si crescuti acolo, dar cu religii diferite? Au cetatenie ca toti ceilalti, aceleasi drepturi. Si totusi, „mostenirea culturala” e de un singur fel.
    Sa pastram traditiile, no matter what, pentru ca ele ne-au adus unde suntem. Si trasurile au fost f utile odata, apoi s-au inventat masinile si nu s-au mai folosit. Dar cu mentalitatile e altceva…Gresit! Schimbarea mentalitatilor a facut posibil progresul. Si capitalismul a fost o noutate in amurgul feudalismului.

  30. Francesco
    26 December 2008

    Tonia Thomas, de 35 de ani, functionara de la o agentie imobiliara din Florida, Statele Unite, casatorita si cu un copil de 6 ani a fost data afara deoarece cand raspundea la telefon spunea “Craciun Fericit” in loc de “Vacanta Placuta”. Acesta este un alt caz de political correctness descris in Corriere della Sera.

    Scuze ca nu-ti raspund pe loc „Vecino”, dar stirile de genul celei de mai sus sunt cele care intereseaza subiectul articolului.

    Iar faptul ca ma acuzi de ingustime mentala (sau morala) face parte dintr-un arsenal de idei fara continut – cum am mai spus, slogane – cu care diversi insi, spalatei si rapizi pe taste, isi fac loc cu coatele intr-o zona fruntasa. Am spus: „intamplare, accident sau blestem”. Nu am blestemat ca sa ma logghezi sub muslimii supercool pe care-i cunosti.

    Morala universala a lui Kant? Pai nu Kant spunea (in Critica Ratiunii Practice) ca „legile morale genereaza o datorie ca sa facem orice putem pentru a produce cel mai mare bine omenirii”?

  31. Imperialistu'
    26 December 2008

    „Dreptacitatea” lui Benito e un mit: camaradul Mussolini este un fost tovaras, fascistul nefiind altceva decat un frate socialist care trece printr-o criza de identitate. In ceea ce priveste homosexualitatea, nu as numi-o binecuvantare oricata ingaduinta sau intelegere as avea pentru cei care sufera de asa ceva; doar nu am innebunit.

  32. dr. jones
    26 December 2008

    vecina, hai sa ma explic mai bine, poate nu am fost destul de explicit ( timpul nu prea imi permite).
    de fiecare data cand ma duc la munca trec printr-o suburbie a orasului chicago ( lemont: http://htgc.org/test/) – unde se afla cel mai mare templu hind din illinois.
    in virtutea corectitudinii politice – ar trebui sa cer ca acest templu sa fie demolat pentru ca eu sunt de alta religie si imi zgarie retina.
    intelegi?
    la cateva strazi mai la west de unde locuiesc – se afla cartierul indian. unde probabil ca au scolile lor. ar fi ceva sa imi dau copii ( nu am) la scoala lor dupa care sa le impun sa vorbeasca in limba romana.
    daca nici acum nu ai inteles te rog sa imi zici, sa mai caut exemple.

  33. costin
    26 December 2008

    vecina,

    Costin, un limbaj ca al tau il aveau toti fostii comunisti in anii 90, nu pricepeau ca oamenii au dintr-o data voie sa-si lase plete, sa se imbrace cum vor, sa vorbeasca liber. Pentru ei, inteleg ca era o pierdere de status, pe tine nu te inteleg. Pana si generatia parintilor nostri era mai deschisa. Pe mine ma uimeste cat de retrograzi sunt astia mai mici decat noi, care arunca cu pietre la gay fest.

    nu am timp acum sa citesc toate comentariile, dar vecina, iar te hazardezi. am inteles ca e un fel de pasiune dar da rau daca o faci prea tare in public. eu vb ca fostii comunisti in 90 care nu intelegeau ce se intampla? vrei sa spui ca nu inteleg ce se intampla?
    „Pentru ei, inteleg ca era o pierdere de status, pe tine nu te inteleg.” ce nu intelegi vecina? de ce ma preocupa chestiile astea? pai daca nu pricepi, de ce presupui ca o fac la fel cum pensionarii se luau de pletosi pe strada imediat dupa 90?
    si ca tot ai zis.. dupa cum stii tu ca gindesc, urmatorul pas e sa ma alatur copiilor care arunca cu pietre eventual. dar de unde stii tu ce parere am despre homosexuali, de esti asa de sigura ca zic ce zic dintr-un fel de ura secreta fata de ei (cum urau comunistii in 90 pletosii)?…

  34. vecinadeblog
    26 December 2008

    Costin, mie parada gay de orice fel nu numai de Craciun, intr-un oras in care ei sunt majoritari (din cate am auzit) mi se pare o inutilitate si realizez ca o jignire pentru cine ia in serios povestea cu ieslea, magii etc.
    Dar, in termenii tai, prin care corectitudinea politica inseamna „bagatul pumnului in gura” celor care vor sa zica ceva impotriva altora, si aici avem un caz de incorectitudine politica, dar indreptata impotriva crestinilor, nu musulmanilor. Deci danezii au voie sa faca caricaturi cu Mohamed, si f bine ca au, dar homosexualii sa nu indrazneasca sa interpreteze scriptura cum vor ei (asta ai vrea tu).
    Deci, tu nu aperi libertatea de expresie in general, ci aperi crestinismul impotriva islamului. Atunci de ce ii mai judeci pe unii ca nu sunt impartiali? Si tu esti partinitor.
    Ce ai vrea, o lege care sa interzica astfel de parade? Iti dai seama ca astfel de lege care sa apere sensibilitatea oamenilor va fi folosita de musulmani ca sa impiedice orice critica la adresa lor. Pentru ca legile sunt UNIVERSALE.

  35. vecinadeblog
    26 December 2008

    Imperialistu’, Benito a fost socialist in tinerete, dar dupa primul razboi mondial a trecut la fascisti, pt ca comunismul sustinea pacea (ei zic ca diferentele dintre clase sunt mai importante decat diferentele dintre proletarii diferitelor natiuni). El dorea de fapt razboiul prin care Italia sa devina o putere mai mare. Asa ca decenii dupa, a fost de dreapta (conservator, corporatist) si a omorat o groaza din fostii camarazi comunisti. Poate tu crezi ca a facut asta doar pt putere si nu credea neaparat in ceva, dar eu zic ca mai degraba cei cativa ani de socialism au fost o criza de identitate, nu invers.

  36. vecinadeblog
    26 December 2008

    Francesco, trec peste faptul ca esti mai putin politicos decat mine. Kant nu zicea nimic de religie, that was my point, el vroia o morala universala, nu crestina (oricat de universal este crestinismul). Trebuie sa facem ce este bine, problema este ca avem pareri diferite despre ce inseamna bine.
    Eu nu cred de ex ca exista un bine universal valabil, ci ca o actiune poate fi intr-un context buna si in alt context rea. Cum ar fi corectitudinea politica. Si mai cred ca rau nu este sa incalci o regula stabilita inaintea ta, ci efectiv sa faci rau cuiva. Prin libera expresie poti face rau, intentionat sau nu, chiar daca nu afectezi fizic pe cineva, ci emotional.

  37. Israelianca
    26 December 2008

    Francesco #2, arunca aici o privire. Astea sint pozele?

  38. Imperialistu'
    26 December 2008

    Vecina, esti foarte confuza in ceea ce priveste fascismul si Mussolini. Mussolini nu a fost un conservator si nu a fost de dreapta. De altfel, fascismul nu este o ideologie de dreapta. Nici national-socialismul nu este o ideologie de dreapta. AMbele sunt masificante, antiliberale, anticapitaliste, antireligoase si totalitare; ambele vor sa predea individul statului si ambele dispretuiesc individualitatea. Fascismul este o erezie socialista, iar nazismul este un fascism degenerat.

    P.S. Corporatismul aplicat in Italia nu este in nici un caz corporatismul lui Manoilescu. Corporatiile din statul fascist nu au nici o putere si se afla sub controlul statului. In corporatism, corporatiile controleaza statul, nu invers, statul fiind redus la functia de arbitru.

  39. vecinadeblog
    26 December 2008

    Imperialistule, unde ai facut scoala? :)) La un examen de doctrine politice, o colega mai pe din afara asa de felul ei a tras biletul cu fascismul si a zis ca e de stanga, ca altceva nu stia…Proful s-a abtinut sa nu zbiere la ea, si a pus-o sa traga alt bilet.
    Hai sa-ti spun o noutate. Oricat de mult ar semana socialismul cu fascismul in materie de autoritate, cei de stanga sunt egalitari, cei de dreapta sunt inegalitari. It’s as easy as that. Mussolini avea in discursuri ideea superioritatii italienilor (ca Hitler cu arienii) care se trag din romanii ce cucerisera lumea bla bla. Foarte nationalist. Uita-te macar la un documentar inainte sa vorbesti despre asta. Eu de exemplu am luat cu brio un examen de Propaganda fascista si nazista, in Italia. Ma gandesc ca aia nu ne-au mintit la cursuri, daca in concetatenii nostri de la facultatea mea n-ai incredere.
    Nici nu ma refeream la Manoilescu, care era un fel de neo-conservator, un protectionist. Ma refeream la faptul ca Mussolini dorea un parteneriat stat-patronate-sindicate care este un tip de corporatism.

  40. Panseluta
    26 December 2008

    vecinadeblog:

    „Panseluta, e treaba ta ce faci cu viata ta. Dar ma cam intereseaza ce face statul cu banii tuturor. Stiu ca te intereseaza si pe tine, dar in cazul de fata te avantajeaza ca ridica Craciunul la rang de sarbatoare nationala. In schimb, daca ar fi un guvern care s-ar ghida intr-adevar dupa pildele lui Iisus, probabil ar imparti toate resursele publice in mod egal, si asta nu ar mai fi bine, nu? Pentru ca in SUA petrolul descoperit in subsolul curtii tale este al tau, nu al tuturor, desi n-ai avut niciun merit ca el este acolo.
    Foarte bine ca alegi un parlamentar care este primordial iudeo-crestin. Eu il aleg in functie de cat de inteligent este, ce competente a demonstrat etc, nu-mi pasa daca e martor al lui Iehova sau scientolog.
    Daca cineva vorbeste despre gasirea unui consens intre culturi (ce am povestit eu este o incercare) atunci este un las moral si intelectual, in cuvintele tale. Mie punctul asta de vedere mi se pare mai barbar decat al Coranului.”

    1. Evident ca e treaba mea. Nu ti-am cerut permisie.

    2. Nu ma avatajeaza nicicum Craciunul ca „sarbatoare nationala”. Cistig doar o zi de vacanta pe an, pe cind la Thanksgiving cistig doua, plus sfirsitul de saptamina care ii urmeaza. As vrea mai mult timp de Paste, dar nu se poarta aici, si n-am de gind sa dau Statul in judecata ca sa-mi satisfaca nostalgia ortodoxa.

    3. „daca ar fi un guvern care s-ar ghida intr-adevar dupa pildele lui Iisus, probabil ar imparti toate resursele publice in mod egal, si asta nu ar mai fi bine, nu? Pentru ca in SUA petrolul descoperit in subsolul curtii tale este al tau, nu al tuturor, desi n-ai avut niciun merit ca el este acolo.”

    a) Petrolul din subsolul Romaniei sau al Iranului sau al Norvegiei, e si al meu, nu-i asa? Padurile din Suedia sunt si ale mele–de ce nu? De ce sa limitam drepturile tuturor la granite nationale, dupa logica ta? De ce sa nu vin in casa ta si sa pretind o citime din ea pentru ca sta pe un teren la care aveam drept „toti”, pentru ca terenul a fost acolo din totdeauna, si n-ai avut nici un merit la existenta lui?

    b) Iisus ar fi impartit, probabil toate resursele in mod egal…
    Poate-mi explici cum se putea face o asemenea impartire, chiar in conditile Palestinei lui Iisus, ca sa nu mai vorbim de secolul XXI. Cum intelegi „egalitatea”? I-ai da greierului 10/20 la suta din cistigul furnicii? Jumatate? Totul, lasind-o pe furnnica pe drumuri? Care ar fi citimea din cistigul furnicii pe care i-ai da-o celui care aduna darile, celui care le socoteste, pe tablitza si pe aba, ca Iisus stia multe, dar nu se ocupa cu contabilitatea, celui care facuse tablitza de scris si celui care le adusese apa scribilor in timp ce-si faceau socotelile?
    Si cit din imparteala le-ar fi revenit lui Iosif si Mariei, lui Pilat (ca, daca e egalitarism, atunci sa fie pe bune)?
    Iisus a impartit piini si pesti si vin–care nu erau ale lui–si a apelat la generozitatea oamenilor, celor care au mult si celor care au putin, ca sa-i ajute pe cei care au mai putin ca ei, dar nu a luat nimic cu japca, pentru ca altfel ar fi fost un tiran ca Herod si cei de la Roma (si progenitura de specia lui Stalin, Mao si Pol Pot).

    4. „Mie punctul asta de vedere mi se pare mai barbar decat al Coranului.”
    Accepti, implicit, ca Coranul are un punct de vedere barbar.
    a) Care e barbaritatea Coranului?
    b) Prin ce e punctul meu de vedere mai barbar decit al Coranului?

  41. Israelianca
    26 December 2008

    Pe vremea lui Isus nu exista Palestina, ci Iudeea, dupa cum atesta si moneda romana
    Romanii au dat Iudeii numele Palestina abia in 135 era noastra, dupa rascoala lui Bar-Kochba, cind au schimbat si numele Ierusalimului in Aelia Capitolina.


    vespasian-coin


    titus-coin

  42. Panseluta
    26 December 2008

    israelianca:

    Greseala mea. Ai dreptate.

  43. Israelianca
    26 December 2008

    Iar mi-a iesit strimb, si nu inteleg de ce. Am salvat imaginile la mine in calculator, nu le-am incarcat prin URL si le-am centrat pe amindoua. HELP!

  44. costin
    26 December 2008

    Israelianca, le-am aranjat eu. cel putin arata bine la mine acuma. chestia cu aligncenter, alignright, alignleft am observat ca nu merge cum trebuie tot timpul am adaugat cite un (fara spatii) la inceput si la sfirsit. asta a functionat aici, dar mi s-a intimplat sa nu mearga nici asa tot timpul

  45. vecinadeblog
    26 December 2008

    Panseluta, nu ti-am zis ca e treaba ta ce faci cu viata ta in sensul ca-ti permit eu, ci ca nu e nevoie sa dai anumite detalii care nu au legatura cu textul, de ex faptul ca ai liber de Thanksgiving care nu e o sarbatoare religioasa, ci nationala, acolo la voi in mareata natiune americana. Adica pe asta o inteleg ca a tuturor americanilor, cu rezervele de rigoare (sau rezervatiile, if you know what I mean). Dar o sarbatoare crestina a statului nu-l avantajeaza pe un necrestin, asta am vrut sa spun.
    In Norvegia petrolul este al tarii nu al unei persoane/firme. E adevarat ca nu-l impart cu alte tari, dar pt ca ei sunt o natiune bogata ajuta foarte mult alte tari mai sarace prin diferite initiative si fonduri. Care procentual inseamna mai mult decat ce face America pentru restul lumii, cu toata bogatia ei, fara sa pun la socoteala ce distruge.
    Iisus este foarte egalitar, dar nu in sensul in care intelegi tu egalitatea. Faptul ca ai dat exemplul cu greierele si furnica ma face sa vad cum vezi tu lucrurile: cei lenesi vor jumatate din produsul celor harnici. Chiar crezi ca averile se fac din munca iar cei saraci sunt neaparat lenesi? Nu stiu in ce lume traiesti tu. Eu vad in jurul meu o gramada de oameni, calificati sau nu, care muncesc din greu pt salarii mici sau medii pe langa oameni care au speculat si au facut averi, fara sa munceasca, doar pt ca stiau pe cine trebuia.
    Iti dau dreptate ca echitatea trebuie sa vina de jos nu de sus, dar sa ne uitam putin la inegalitatea veniturilor in lume. Ea este mai mare in tarile cu taxe mici (poti sa verifici indicii pe wiki), pentru ca oamenii bogati nu prea dau de bunavoie. Decat daca vor sa-si faca imagine de filantropi pt un motiv sau altul (si CSR-ul tot PR e).
    Partea cu „barbaria” e inspirata de aici:
    „Pina una-alta, suntem inca o democratie reprezentativa, si eu am liberatea data de Constitutie de a trimte in Congres un om care-mi sustine valorile, un Iudeo-Crestin, care stiu ca nu va impune comunitatii mele “respectul” pentru o religie barbara ca Mahomedanismul.”
    Recunosti citatul? E din comentariul tau. N-ai inteles unde bateam.

  46. nenea cosmos
    26 December 2008

    din chestia cu monedele sa inteleg ca romanii au inventat nu doar palestina ci si „palestinienii”?

    si de ce acest comentariu cu monedele mi-a aparut ca post separat in feeder si apoi a fost sters din blog?

  47. Israelianca
    26 December 2008

    Da, e minunat, merci. Nu prea inteleg ce spui – eu fac o ciorna de articol, pun acolo poze, linkuri si ce mai cred, apoi fac copy/pasete in comentariu. Pozele le incarc din calculatorul meu cu browser si acolo aleg optia center. Daca ai o idee mai buna, trimite-mi te rog un mail. Crezi ca discutiile astea tehnice intre noi trebuie sa ramina aici?

  48. Israelianca
    26 December 2008

    Nenea cosmos,

    palestinienii s-au inventat singuri (cu ajutorul rusilor) dupa 1967.
    Postul a aparut din greseala separat si apoi a fost sters de mine pentru ca intentionam sa-l postez la comentarii si nu ca post independent, dar m-a luat degetul pe dinainte si am apasat unde nu trebuia – defectiune tehnica. Greseala mea pentru care imi cer scuze.

  49. Francesco
    26 December 2008

    Da Israelianco, multumesc. Am sa postez in comentariu doar doua imagini. In prima se vede bine moscheia, iar in cea de-a doua apare Zidul ce desparte Israelul de Teritoriile Palestiniene.
    Cei care nu stiu despre ce este vorba, sunt rugati sa se uite la comentariul numarul 2 de la acest articol.

    presepe-cu-moscheie

    presepe-cu-zid

  50. Panseluta
    26 December 2008

    vecinadeblog:

    1. „nu e nevoie sa dai anumite detalii care nu au legatura cu textul, de ex faptul ca ai liber de Thanksgiving care nu e o sarbatoare religioasa, ci nationala, acolo la voi in mareata natiune americana.”

    Ba era exact in legatura cu textul. Sarbatorile laice/civice domina calendarul american. Singura sarbatoare nationala religioasa e Craciunul. Luna care vine il avem pe Martin Luther King, si avem ziua Prededintilor, Ziua Veteranilor, Ziua Independentei…Mai instruieste-te inainte sa vorbesti.

    2. „acolo la voi in mareata natiune americana. Adica pe asta o inteleg ca a tuturor americanilor, cu rezervele de rigoare (sau rezervatiile, if you know what I mean).”

    Admir satira, dar nu cea groasa, fara spirit („wit”). Cind n-ai nici o explicatie de ce, de sute de ani, omenirea vede in America o tara in care te poti salva din abjecta mizerie si lipsa de libertate, si si-o gaseste, mai usor sau mai greu in America, recurgi la argumentul vechi al „pieilor rosii” primitive dar pure, ca tot omul nobil „sauvage”, pace Rousseau.

    Iti ramine tie de explicat de ce milioane de oameni de pretutindeni s-au ingramadit si continua sa se ingramadesca sa vina aici, in suprema opresoare a umanitatii, America. Abia astept sa aud ca milioanele care si-au gasit salvarea in America au suferit sau sufera inca de o „falsa constiita”.

    3. „In Norvegia petrolul este al tarii nu al unei persoane/firme. E adevarat ca nu-l impart cu alte tari, dar pt ca ei sunt o natiune bogata ajuta foarte mult alte tari mai sarace prin diferite initiative si fonduri. Care procentual inseamna mai mult decat ce face America pentru restul lumii, cu toata bogatia ei, fara sa pun la socoteala ce distruge.”

    a) Poti sa definesti ce intelegi prin ce „distruge” SUA?
    Vezi ca ai de comparat SUA cu alte entitati, piatra de incercare a oricarei analize statististice.
    Nu tin impresiile si propaganda. Cifrele vorbesc.
    Si mai trebuie sa iei in balanta cistigul fata de distrugere, asa de greu de cuantificat… Ai o formula geniala care sa arate ca vietnamezii fugiti de comunisti in anii 70 si stabiliti in America si integrati perfect au fost un bine, sau un rau, ca au consumat resursele fostele Pieilor Rosii?

    b) Ai cifre exacte despre cine contribuie mai multe ajutoare altiermondiste luate pe cap de locuitor?
    c) Ai cifre exacte despre cit „distruge” SUA in lume, si ce inseamna „distrugerea” asta fata de alte „distrugeri”, ca genocidul din Rwuanda si Darfur si Zibabwe?

    Cit despre „egalitarismul” lui Iisus… Nu exista notiunea pe vrema aia (se numeste anacromism), si, daca te-ai fi plins ca stapinul te exlpoateaza nemilos, Iisus ti-ar fi spus ca in cer ierarhiile sunt rasturnate, nu abolite, ca vei fi primul, si stapinul va fi cel din urma.

  51. Marius
    26 December 2008

    @israelianca: poftim? palestinienii s-a inventat singuri sau cu ajutorul rusilor, si asta in anii ’70? nu stiu daca sa rad sau sa plang. Cine sunt cei care au incalcat prevederile planului de partitie pentru Palestina? Israelienii sau Palestinienii? Cine a ucis in ultimele zile sute de copiii si femei intr-un razboi care, din nou, incalca toate intelegerile precedente (Gaza are regim special)? Cat despre ideea ca palestinienii s-au „inventat” singuri e o contradictie uluitoare a istoriei. Sa aduc aminte ca Israelul exista ca stat independent de 60 de ani? De cand sunt palestinienii pe acele meleaguri?

    comentariu pe articol: desi sustin comunitatea LGBT, nici eu nu sunt de acord cu ceea ce s-a intamplat in Olanda. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa dam vina pe cineva acolo. Nici pe homosexuali, nici pe musulmani. E pur si simplu ceva care fie nu a fost gandit cum trebuie, fie a fost interpretat gresit.

  52. Imperialistu'
    26 December 2008

    Ma tem ca e cazul sa plangi, cunostintele tale despre subiect fiind cam subtirele/

    1. Pana in anii 60′, nu era folosit termenul de „palestinian”. De ce? Pentru ca nu existau palestinieni, ci arabi. Cuvantul „palestinian” a aparut doar ca sa legitimeze controlul arab asupra Iudeii.

    2. Arabii sunt cei care au incalcat prevederile planului de partitie. In 1948 au refuzat existenta unui stat evreiesc si au promis ca ii arunca pe evrei in mare. Dupa Oslo, au refuzat din nou. Demonstreaza ca evreii au incalcat prevederile.

    3. Daca eu as trimite zilnic rachete inspre casa sau blocul in care locuiesti matale, ce ai zice? Vezi ca n-ai voie sa raspunzi la atac pentru ca numai eu, in calitate de terorist, am dreptul moral de a te omora pe tine, iar o eventuala replica din partea ta te-ar transforma in ucigas de copii.

    4. Ce inseamna sa sustii comunitatea LGTB?

  53. Francesco
    26 December 2008

    Marius Maria ta, ai cam dat-o cu bita! In balta, cand este inghetata. Ce sa-i faci, scoala pe sponci, carti vazute doat in vitrine, ca la biblioteca ai renuntat probabil.
    Mai treci pe la noi, ai muuult, f. mult de recuperat! Asta ca sa-ti treaca pofta de ras.

    Despre sutele de copii/femei omorati/e in aceste zile, cred ca ai numarat gresit. Sunt circa 630 de morti, din care mai mult de 540 de Hamasisti.

  54. israelianca
    26 December 2008

    Marius, citeste, te rog definitia oficiala a refugiatilor palestinienilor:

    „Under UNRWA’s operational definition, Palestine refugees are persons whose normal place of residence was Palestine between June 1946 and May 1948, who lost both their homes and means of livelihood as a result of the 1948 Arab-Israeli conflict.”

    http://www.un.org/unrwa/refugees/whois.html

    Organizatia pentru eliberarea Palestinei (arafat) s-a infiintat in 1964. De ce nu in 1948, sau 1949, cind s-a semnat armistitiul cu Iordania care a stabilit granitele de incetare a focului?
    Te trimit si la articolele lui Pacepa care descrie cum KGB a initiat teroarea palestiniana impotriva americanilor.

    http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Terrorism/arafatkgb.html

    Pina si poetul national al „palestinienilor”, Mahmoud Darwish declara in celebra sa poezie Buletin de identitate scrisa in 1964:

    „Record!
    I am an Arab
    And my identity card is number fifty thousand
    I have eight children
    And the ninth is coming after a summer
    Will you be angry?

    Record!
    I am an Arab”

    Decide-te singur daca sa rizi sau sa plingi.

    Pentru conflictul care a inceput acum 12 zile pina si Hosni Mubarak ii invinuieste pe reprezentantii Hamas. Se pare ca Mubarak l-a facut cu ou si cu otet pe Khaled Mashal si i-a reamintit ca Nasrallah a avut curaj sa admita ca n-ar fi rapit nici un soldat si n-ar fi lansat nici o racheta spre Israel daca ar fi stiut ce il asteapta, si ca Khaled Mashal ar face bine sa recunoasca prostia pe care a facut-o lansind atactul asupra Israelului dupa expirarea celor sase luni de „calm”. Israelul a avertizat Hamasul de nenumarate ori, dar Hamas, ca si alti arabi in trecut si in prezent ne ameninta ca ne va arunca in mare si ne va sterge de pe fata pemintului. Pina si Mubarak si Aboul Gheit, ministrul egiptean de externe declara cu orice ocazie ca raspunderea pentru ce se petrece azi in Gaza o poarta Hamasul exclusiv.

  55. Imperialistu'
    26 December 2008

    Francesco, daca ne-am fi informat la randul nostru de la televizor ori din presa scrisa aflata la indemana, nu am fi fost nici noi prea departe de parerile exprimate de Marius. El este o victima a dezinformarii, chiar daca poate nu crede asta.

    Traim vremuri in care minciuna si adevarul stau la aceeasi masa. E teribil.

  56. costin
    26 December 2008

    am adaugat la la articol un reportaj video de la Craciunul Homosexual din Amsterdam

  57. costin
    26 December 2008

    The Economist: Sfirsitul catolicismului in Europa post-crestina

    The void within
    Catholicism is hollowing out in its traditional European strongholds. But signs of intriguing new life are springing up at its periphery

    IN THE small world of traditional French Catholicism, everybody knows about Abbé Francis Michel. For the past 23 years this small, stubborn figure in his well-worn soutane has been responsible for the cure of souls in the village of Thiberville in Normandy. The locals like his conservative style, even though his Latin services would not suit all French churchgoers. The village’s 12th-century church, and the 13 other places of worship under his care, are kept in good repair by his supporters. (These days, some priests in rural France must cope with as many as 30 churches.)

    Since the start of the year Abbé Francis has been at war with the region’s bishop—in church terms, a liberal—who has been trying to close the parish and move him to other duties. Uproar ensued in January when the bishop came to mass and tried to give the priest his marching orders. Most villagers followed Abbé Francis as he strode off to another church and celebrated in the old-fashioned way. He has made two appeals to Rome, both rejected on technicalities; a third is pending.

    To Father Francis’s admirers Thiberville is a pinpoint of light against a sombre background: the near-collapse of Catholicism in some of its heartlands. In the diocese of Evreux, Christianity has been part of the fabric of life for 15 centuries. Of its 600,000 inhabitants, about 400,000 might call themselves, at least loosely, Catholic. But the number of priests under the age of 70 is a mere 39, and only seven of those are under 40. That is just a bit worse than average in a country that, as recently as the 1950s, boasted 40,000 active priests; in a few years, the number under 65 will be a tenth of that. This suggests a body that is not so much shrinking as dying.

    On closer inspection French Catholicism is not dead, but it is splintering to the point where the centre barely holds. The brightest flickers are on the fringes: individuals like Abbé Pierre, founder of the Emmaus movement for the homeless; “charismatics” whose style draws on Pentecostalism, and traditionalists who love Latin rites and processions. Meanwhile, the church’s relatively liberal mainstream is almost in free fall. As conservatives like Abbé Francis see it, it is largely the liberals’ own fault: “They keep selling and closing properties, while we [traditionalists] are busy building and restoring.”

    Among Europe’s historically Catholic lands, France is an outlier. Its leap into modernity took the form of a secular revolution; that differs from places like Ireland or Poland, where church and modern nationhood go together. Things are different again in Bavaria or the southern Netherlands, where the church inspires local pride; or in Spain, where Catholicism is at issue in an ideological war.

    But in many European places where Catholicism remained all-powerful until say, 1960, the church is losing whatever remains of its grip on society at an accelerating pace. The drop in active adherence to, and knowledge of, Christianity is a long-running and gentle trend; but the hollowing out of church structures—parishes, monasteries, schools, universities, charities—is more dramatic. That is the backdrop against which the paedophile scandal, now raging across Europe after its explosion in the United States, has to be understood. The church’s fading institutional power makes it (mercifully) easier for people who were abused by clerics to speak out; and as horrors are laid bare, the church, in many people’s eyes, grows even weaker.

    A couple of decades ago Ireland defied the idea that modern societies grow secular: churches were packed. But last year, after a decade of mounting anger over clerical malpractice, the nation was stunned by two exposés of cruelty by men and women of God. First, a nine-year investigation found that thousands of children had been maltreated at church-run industrial schools and orphanages. Then a probe of the archdiocese of Dublin, over the three decades up to 2004, not only found widespread child abuse by priests but police collusion in hiding it. Five Irish bishops offered to step down; the pope has accepted three resignations and is considering the others. When a new bishop, Liam MacDaid, took office on July 25th, he presented a stark picture: “Society has forced us in the Irish church to look into the mirror, and what we saw [was] weakness and failure, victims and abuse.”

    Ireland is still a churchgoing nation; about half claim to attend mass weekly, and there has been an uptick since the economy turned sour. But in a land that used to export priests and nuns to the world, vocations have dried up. In a couple of decades there could be a French-style implosion. That need not imply a collapse in Christian belief; but as one Catholic history buff puts it, rural Ireland could go back to its early medieval state, when a largely priestless folk-religion held sway. Already, popular religion—local pilgrimages, or books on Celtic prayer—does better than anything involving priests. And Ireland’s political class, once so priest-ridden, now distances itself from the clergy.

    A state within a state

    In Belgium, where Catholicism used to hold a disparate nation together, relations between church and state have been transformed in a spectacular way. On June 24th, as the country’s nine bishops were conferring at their headquarters, the building was taken over by the police. On the same day police raided the home of a retired archbishop, drilled holes in the tomb of at least one cardinal (looking for hidden papers) and took away 450 documents from the office of a church committee that was probing clerical abuse. The committee, headed by a layman, resigned in protest.

    What the Belgian and Irish stories suggest is the collapse of a centuries-old order in which the church functioned as a sort of “state within a state”—administering its own affairs, and often the affairs of its flock, by a system of law and authority that ran in parallel with, and could trump, the authority of the state. Europe’s enlightenment may have put an end to the sort of formal theocracy in which popes commanded armies and kings ruled by divine right. But in a messy mixture of ways the authority of church and state has remained intertwined across Europe.

    Even now quasi-theocracy dies hard. Ireland’s hierarchs have lost their grip on secondary and higher education, but primary schooling is still a church-based affair; even non-Christian youngsters are drilled in Catholic teaching. In France the Catholic hierarchy had until recently an informal place in the establishment. Nicolas Sarkozy may be the first French president who does not see the archbishop of Paris as a natural interlocutor. Mr Sarkozy, whose own roots are secular and Jewish, speaks of the church from an outsider’s distance.

    As the Irish case shows, the most insidious links between church and state are often informal ones, which can leave priests and bishops virtually exempt from scrutiny. But all over Europe the child-abuse scandal has made secular powers keener to reassert their authority, and less willing to accept the Catholic church as a semi-autonomous power. In almost every country, therefore, the church is in decline as an institution—a situation in contrast to its vibrancy in Africa, Asia and much of Latin America, and the energy brought by Latinos to the church in the United States. But its decline across Europe is not uniform; in each country, the church faces a different mixture of threats and residual strengths.

    Across southern Europe an intense, atavistic attachment to Catholic tradition remains, sharpened by a perceived challenge from the fast-growing Muslim neighbours. In Italy Catholicism, as a mark of cultural difference in a homogenising world, is held dear in some unlikely quarters: among atheist intellectuals, for example. As recently as 2006 a research institute, Eurispes, asserted that the share of Italians calling themselves Catholic had risen by eight percentage points over 15 years, to 88%. It also found that 37% of Catholics claimed to be regular mass-goers. Despite the decline of its flagship party, the Christian Democrats, the church has muscle; it has seen off challenges to Italy’s strict curbs on in vitro fertilisation.

    Belief survives, but trust has gone
    But Italians are less pious than they pretend. A study of central Sicily, published this year, found that only 18% of people actually went to church, although 30% said they did. And the Eurispes study of Italy found that 66% backed liberal divorce laws and 38% supported euthanasia. Only 19% favoured abortion on demand, but 65% could accept the practice in cases of rape. Strikingly, more Catholics than non-Catholics supported cohabitation by unmarried couples. Behind supposed religious uniformity lies a range of views. “Rather than Catholicism, it is more accurate to talk about Catholicisms,” says Giuseppe Giordan, a sociologist of religion. “There are those who identify completely with the teaching of the pope, and those who dissent—both from the traditionalist and liberal viewpoints.” Among those who—paradoxically—find Pope Benedict XVI’s church a tad liberal are xenophobic groups that fear Islam: they groan at the sight of Catholic charities running halal soup-kitchens for immigrants.

    Across much of traditionally Catholic Europe, there is massive dissent from the church’s teaching on morality. If the Vatican has lost credibility in this area, says Mr Giordan, it is for reasons that go beyond sex: it has failed to see that since the 1960s, there has been “a huge anthropological change in favour of…freedom of choice. People are no longer prepared to obey instructions.” The pope’s defenders—like Giovanni Maria Vian, editor of the Vatican daily, L’Osservatore Romano—would insist that Pope Benedict does believe in human freedom: he would prefer a small church of freely committed believers than a giant flock herded in by custom or constraint. But in many parts of Europe, critics of the Vatican feel it still tries to tilt the playing-field—by clinging on to old privileges—rather than embracing religious freedom.

    The end of obedience

    In Spain the church presents all these contradictions: it is culturally very strong, and rooted in one half of a divided society. It is losing its sway over people’s behaviour but retains a loud and controversial voice. Some 28% of people in Spain call themselves practising Catholics, and another 46% non-practising Catholics; as many as 38% profess devotion to a particular saint or image of Christ or the Virgin Mary. But secularism, and a long-term backlash against the Catholic authoritarianism of the past, is on the march: 2009 was the year when town-hall weddings finally overtook those in church.

    In recent weeks thousands of Spanish Catholics have joined church-backed rallies against a new, liberal abortion law, part of the ruling Socialists’ programme of radical change. In other measures, gay marriage has been legalised and religious (in effect, Catholic) education has been downgraded. Rallies in favour of the new abortion law were just as large, though, and a centre-right government would be unlikely to change it. The church can still mobilise, but it cannot impose its will.

    Among the Catholic nations of Europe, Poland stands out as the only place where seminaries are full and priests abound. The percentage of churchgoers remains high, though it peaked, at 55%, in 1987. But Catholicism has no monopoly over Poland’s public square; the country played host this summer to a European gay pride march, and this year’s musical hits include a song by a famous crooner, Olga Jackowska, in which she discloses that she was abused by a priest as a child. Nor is Polish Catholicism immune from social changes; a survey of Polish priests found that 54% said they would like to have a wife and family, and 12% said they already had a stable relationship with a woman.

    But for Poles Catholicism retains a huge emotional power. It is true that Polish Catholicism has a vitriolic fringe, prone to bigotry and anti-Semitism. But there are several positive traditions on which the church can draw, ranging from the efforts of John Paul II to improve relations with Jews to the tolerant nature of the 17th-century Polish Commonwealth, which had room for Protestants, Jews and Muslims. Unlike the once-mighty Latin churches at whose behest the New World was conquered, the Polish church sees itself as honourable but embattled: a defender of the nation against invasion and a comfort in its darkest days.

    Embracing humility

    Poland’s tradition—or rather, some carefully selected bits of it—is one place to which the Vatican might look if it wants to shake off the habit of arrogance that has bedevilled its responses to the child-abuse scandal. It is true that most of the cases took place in the 1960s and 1970s; the culture of cronyism and impunity which made such horrors possible is now well in the past, and most of the institutions involved have been shut for decades. But many of today’s senior bishops were part of the world that tried to cover these things up. That is deeply embarrassing for the elderly men who now run the church, including the 83-year-old pontiff. And their reaction has ranged from slow to staggeringly insensitive.

    As a rule of thumb, the reaction has been especially clumsy in parts of Europe (including Rome itself) where the church has recent memories of enjoying unchallenged power; and much more intelligent, and appropriately humble, in places where the church was used to fighting its own corner in a noisy democratic space.

    Take the sunny Saturday in May when the Dutch diocese of Roermond, in the country’s Catholic south, commemorated 450 years of life. In deference to the public mood, the festivities were reduced in scale, and a note of repentance was added to a dignified cathedral service. A small group of child-abuse protesters rallied outside, but the impression was left of a church already working to clean its stables.

    In the French city of Lyon, where St Irenaeus hammered out some of the basics of Christian doctrine 19 centuries ago, the church is downsizing in a different way. One of its best-known priests is Father Christian Delorme, an admirer of Gandhi who has been speaking out for poor Muslim immigrants since the 1970s. As pastor of two parishes near the city centre, where families of Spanish or Portuguese origin rub shoulders with North Africans, he is kept down to earth by having to conduct at least 200 funerals a year. Some of his colleagues, he says, refuse to take funerals because they feel they should be preparing their flock for the time when there are no priests available. But he officiates willingly, feeling that this is his biggest chance to meet people who are mostly unchurched. At 60, he regrets the decline of the progressive French Catholicism that flourished in his youth—and also of Christian culture in general. Businessmen he lectures to do not even know the rudiments of doctrine.

    But he is too busy, and intellectually active, to wallow in gloom or pessimism. As he sees things, the regime of laicité has protected the French church from the dangers of power over the vulnerable. Catholic schools exist in France—but not the vast network of unaccountable authority that led Irish, Belgian and Bavarian priests into temptation. French Catholicism is a battered tree, but it can still sprout new and unexpected branches. In places like Italy, where the church shelters behind a high wall of culture and convention, the hardest days may still lay ahead.

  58. linus
    26 December 2008

    Europa mai este crestina, doar ca nu partea de vest.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

România a făcut mulți pași în direcția corectă de la revoluția din 1989. Cu toate acestea, revoluția nu a fost niciodată terminată în România. Influența malefică a Rusiei, datorită proximității sale geografice față de România și relația continuă a României cu China comunistă, creează multe probleme care subminează progresele economice și democratice ale României, precum …

adrian zuckerman foto