“Cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului al XX-lea” a fost prăbușirea Uniunii Sovietice, spunea Vladimir Putin într-un discurs din 2005. Declarația a fost urmată de măsuri concrete, un cult al personalității dedicat lui Stalin a fost adoptat de statul rus și, încet-încet, rușii au învățat adevărul spuselor lui Putin.

La ordinul lui Stalin, zeci de milioane de ruşi au fost ucişi, torturați sau trimişi în Gulag să moară în chinuri-  puțini s-au întors.  Azi,  campania începută în timpul preşedinției lui Putin a convins un număr record de ruși, 7 din 10, că Iosif Stalin a jucat un rol pozitiv în istoria țării lor. Majoritatea covârșitoare a rușilor (70%) cred că Iosif Stalin a jucat un rol pozitiv în viața politică și în istoria Rusiei, conform unui studiu recent efectuat de institutul independent Levada-Center. O creștere importantă, de la 54% în 2016. Mai puțin de 2 din 10 cetățeni ruși – 19% – consideră că Stalin a avut un rol negativ.  51% dintre respondenții studiului au declarat că îl apreciază presonalitatea lui Stalin, iar 41% au declarat că se raportează la liderul sovietic cu respect. Percepția pozitivă față de Stalin este constantă pe toate segementele de vârstă, cu excepția tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani, care sunt în mare măsură indiferenți. Percepția societății ruse față de Stalin a trecut prin trei faze de transformare în ultimele două decenii, a declarat sociologul Karina Pipiya. La începutul anilor 2000, numărul celor care aveau o percepție negativă față de Stalin era egal cu numărul celor favorabili; mai târziu, între 2008 și 2014, a devenit dominantă atitudinea neutră față de Stalin. Proporția celor care au atitudini neutre sau negative față de Stalin a început să scadă în 2015. Imaginea lui Stalin a fost gradual reabilitată în anii 2000 – odată cu venire lui Vadimir Putin la putere – de la cea a unui autocrat sângeros, la a unui “lider remarcabil“, scrie The Moscow Times. În timpul președinției sale, Putin a reinsitituit imnul sovietic, paradele militare în stil sovietic și medalii pentru muncă din era sovietică. Deși uneori l-a criticat pe Stalin, Putin l-a lăudat pe dictator cel puțin o dată în trecut, când l-a numit un “manager eficient”, și a spus în iunie 2017 că “demonizarea excesivă” a lui Stalin este “una din metodele în care este atacată Uniunea Sovietică și Rusia”, scrie Radio Free Europe.

“Figura lui Stalin începe să fie percepută ca un simbol al justiției și o alternativă la autoritățile actuale, care sunt considerate nedrepte, crude și lipsite de interes față de popor”, remarcă sociologul Leonty Byzov, care sugerează că entuziasmul pentru liderul sovietic ar putea să nu fie o veste bună pentru Putin și guvernul său. “Stalin este văzut în societate ca apărător al oprimaților. Populația se simte din ce în ce mai abandonată”, notează Byzov, cercetător la Institutul de Sociologie al Academiei Ruse de Științe. Procentul respondenților care spun că crimele lui Stalin nu sunt justificate a scăzut de la 60% în 2008, la 45% în acest an, conform studiului Levada. Aproape jumătate dintre persoanele chestionate – 46% – au declarat că crimele comise de regim pot fi justificate prin scopurile mărețe și rezultatele obținute, în creștere cu 10 procente de la 36% în urmă cu doi ani.

La marcarea deschiderii unui muzeu și a unui bust ale lui Stalin în regiunea Tver, în iunie 2015, Vladimir Medinsky, ministrul rus al Culturii a scris un articol pentru Izvestia intitulat “Trebuie să nu mai dezbatem problemele noastre depsre Stalin”, scrie KhPG – Kharkiv Human Rights Protection Group -, un ONG ucrainean pentru drepturile omului înființat în 1992. În articol, ministrul Culturii vorbea despre locul pe care îl are dictatorul sovietic în istoria țării și în memoria istorică. Deși nu justifica în mod direct crimele lui Stalin, e puțin probabil ca cititorii care nu erau familiarizați cu amploarea crimelor săvârșite să fi înțeles despre ce fel de ucigaș în masă vorbea. Medinsky îl descria pe ca “o figură de stat, proporțională la scara gigantică a erei noastre teribile și ambigue. Realizările, greșelile și eșecurile sale sunt experiența noastră istorică.” KhPG menționează cazul lui Vladimir Luzgin, cetățean rus care a fost judecat pentru republicarea unui text care afirma în mod corect că Uniunea Sovietică a invadat Polonia împreună cu naziștii, în 1939. Doi istorici ruși – Yuri Dmitriev și Serghei Koltyrin – care au dedicat decenii din viață dezvăluirii crimelor și gropilor comune ale Terorii lui Stalin sunt în închisoare sub acuzații fabricate. Arestarea lui Dmitriev poate avea legătură cu eforturile de a nega faptul că gropile comune de la Sandarmokh din Karelia, un loc de pelerinaj pentru mulți ucraineni, polonezi și alte naționalități, precum și pentru mulți ruși, sunt victime ale Terorii, scrie KhPG. În ultimii ani, în Rusia au apărut mai multe monumente dedicate lui Stalin, precum și informații fabricate despre rolul liderului sovietic în cel de-al doilea război mondial. În 2017, Putin a numit-o pe Olga Vasilyeva ministru al Educației, cunoscută pentru viziunea ei extrem de specifică asupra lui Stalin, scrie KhPG, și pentru observații care neagă numărul victimelor. Reapariția portretelor și busturilor lui Stalin a atins un crescendo în 2015, în jurul evenimentelor care au marcat aniversarea a 70 de ani de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Cel puțin în Novosibirsk există și un număr uriaș de străzi care poartă numele lui Stalin, notează KhPG.

La zidul Kremlinului, mormântul lui Stalin este un obiect de cult în fața căruia pravoslavnicii stau la rând să se închine: Biserica Ortodoxă Rusă a contribuit și ea la efortul de tămâiere a criminalului comunist. În 2014, Centrul editorial al Patriarhiei Ruse a dedicat lui Stalin calendarul biografic al anului – “Calendarul este cadoul perfect pentru veterani și împătimiții de istorie”, suna recomandarea calendarului făcută de centrul editorial al Patriarhiei. La acea vreme, intervenea profetic în secțiunea de comentarii a ILD Octavian Racu, cel ce avea să ajungă câțiva ani mai târziu editor și autor pe site-ul oficial al propagandei ruse, Sputnik în limba română. Centrul editorial al Patriarhiei ruse a reeditat calendarul în 2015. Apoi din nou în 2016:

… și din nou în 2017, 2018 și 2019: În total, între 2016 și 2019, Centrul editorial al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe ruse a publicat, conform site-ului insituției, 13 calendare și volume dedicate dictatorului comunist. Figura lui Stalin este folosită ca icoană și obiect de cult de către Biserica Ortodoxă Rusă. Ziarul rusesc “Mâine” a publicat în mai 2015 imagini de la o „slujbă religioasă” ținută de călugărul Afinoghen de la Athos dedicată celor căzuți în „Marea victorie” din Al Doilea Război Mondial. Icoana „Maica Domnului a naţiunii”, pe care e prezent Iosif Stalin și mareșalii „Victoriei” sovietice, a fost plimbată prin uriașa adunare de credincioși de la bisericile, capelele și monumentele din câmpia Prohorovka din regiunea Belgorod, Rusia. „Slujba” a fost ținuntă la Muzeul de Istorie Militara din regiune de calugărul Afinogen, de la Muntele Athos. Conform ziarului rus, icoana este desenată de pictorii de icoane din Rîbino la comanda Clubului Izbor (detalii, pe ILD). Icoana apare și în filmarea de mai sus, de la Zidul Kremlinului. Stanga: Preotul Afinoghen si icoana cu Stalin | Dreapta: Membri ai Plenarei Uniunii Scriitorilor din Prohorovka, Rusia

“Arzi în iad, măcelar al poporului, ucigaș de femei și copii!”

Asta au strigat Yevgeny Suchkov și Olga Savchenko, activiști in proiectul “Decomunizare”, pe 5 martie 2019, de ziua lui Stalin, în timp ce aruncau garoafe în mormântul dictatorului sovietic de la Moscova. Câteva secunde mai târziu, ambii au fost arestați de miliție. Despre Holodomor, foametea provocată de Stalin în 1932-1933 în Ucraina, în care au pierit între 5 și 6 milioane ucraineni (intre 7 si 10 milioane, cf. unor istorici), Vasilie Grossman a scris Panta Rei:

Și uite ce am înțeles eu. La început foamea te gonește de acasă. În prima perioadă e ca focul, te arde, te chinuie, îți sfâșie mațele, îți sfâșie sufletul – și omul fuge de acasă. Oamenii adună din pământ râme, adună iarbă și reușesc să ajungă până departe, chiar până la Kiev. Și toți vor să ajngă cât mai departe de casă. Dar pe urmă vine o zi și înfometatul se târăște înapoi la casa lui. Asta înseamnă că foamea l-a frânt și omul nu mai caută scăpare, vrea să se întindă pe patul lui și să zacă. Și odată frânt de foame, nu-l mai poți ridica, și nu numai pentru că n-ar mai avea puteri, ci pentru că nu-l mai interesează viața, nu mai vrea să trăiască. Zace acolo în liniște – lasă-l în pace. Înfometatul nu mai vrea să mănânce, urinează tot timpul, are diaree, devine somnolent, nici să nu-l atingi, numai liniște vrea. Zac înfometații și ajung la capăt. Asta mi-au povestit-o și prizonierii de război – dacă apuca un ostaș prizonier să se culce pe laviță și nici după rație nu mai întindea mâna, înseamnă că s-a terminat cu el, că moare curând. Dar pe alții îi apuca nebunia. Ăștia nu se mai linișteau până la sfârșit. Ăștia erau cei care-i dezbărcau pe morți și-i fierbeau, își omorau proprii copii și îi mâncau. În ăștia, când murea omul, se trezea fiara. Am văzut la centrul de raion o femeie, adusă sub escortă – fața omenească, dar ochii de lup. Pe canibali, se spune, i-au împușcat până la unul. Dar nu ei erau vinovați. Vinovați erau cei care au adus mamele în halul ăsta, de-au ajuns să-și mănânce copiii. Dar parcă poți, oricât ai întreba, să-l găsești pe vinovat? Și asta în numele binelui, de dragul tuturor oamenilor.