Când Anatoli Sobceak, președintele Consiliului Municipal al Leningradului, i-a propus lui Vladimir Putin să devină consilierul lui, Putin, care la vremea aceea era doar asistentul pentru relații externe al rectorului Universității din Leningrad, i-a spus: „Sunt ofițer KGB”. Sobceak, care îi fusese profesor de drept la Academia Ministerului de Interne din Leningrad, nu s-a arătat șocat, dimpotrivă, așa că i-a răspuns relaxat: „Ei și, dă-o-n măsa!”.
Așa a ajuns Putin președintele Comitetului pentru Relații Externe al Consiliului Orășenesc. Un tip care, pe lângă CV-ul „nepătat” și cunoașterea a trei limbi de circulație internațională, a devenit renumit pentru eficiența și severitatea sa. Sobceak, ajuns primar al orașului, l-a numit vice-primar în 1994 pe fostul locotenent-colonel KGB. Trecuse destul timp de când manifestanții moscoviți dărâmaseră statuia părintelui CEKA, Felix Dzerjinski, de pe soclul din piața Lubianka, așa că „profesioniștii” erau din nou pe val.
Boris Berezovski, care l-a cunoscut în perioada aceea pe Putin, spunea despre el: „A fost primul birocrat care nu mi-a cerut bani și s-a comportat ca un adevărat profesionist”. Berezovski nu știa că Putin era un om bogat încă din 1991, așa că nu mai avea nevoie de „șpaga” lui; lucra mai mult la imagine.
Departamentul condus de el încheiase o duzină de contracte de export petrol, lemn și bumbac și import de alimente pentru locuitorii Leningradului, în valoare de 92 milioane dolari, la care comisoanele se ridicau la 34 de milioane. Contractele n-aveau ștampile, nici semnături și deși alimentele n-au mai ajuns la cetățenii orașului înfometat, o parte din comisioane a ajuns la Putin.
Sobceak n-a mai fost reales în 1996, iar Putin s-a mutat la Moscova, unde a primit un post în administrația Kremlinului – șef al Biroului de gestionare al patrimoniului prezidențial. Președinte era tot Boris Elțîn, foarte hotărât de altfel să-și petreacă ultimul mandat consumând zilnic votcă încă de la micul dejun. În timpul acesta rudele și cei câțiva prieteni apropiați – care formau ceea ce rușii numeau printre dinți „Familia” – încercau să „consume” Rusia.
Boris Berezovski, mai vechea cunoștiință a lui Putin, ajunsese „eminența cenușie a Kremlinului”. A fost numit consilierul președintelui pe probleme de siguranță națională în 1997, fiind totodată propietarul Canal Unu – cel mai vizionat post de televiziune din Rusia – al săptămânalului financiar Kommersant și al cotidianului Nezavisimia Gazeta. Mare miliardar, Boris al II-lea era un oligarh veritabil.
Datorită lui și Putin a mai urcat o treaptă: la 26 martie 1997 este numit director adjunct al Administrației Prezidențiale și șef al controlului financiar. Dar Berezovski avea planuri mari cu protejatul său, funcționarul singuratic, eficient și bun profesionist, care știa atât de bine cum să devină util. Prin urmare, după o discuție a oligarhului cu Valentin Yumașev – șeful Admistrației Prezidențiale și soțul Tatianei, fiica lui Elțîn – Putin este numit șeful FSB, pe 25 iulie 1997.
A fost o perioadă frumoasă în viața colonelului ajuns șef peste generalii din Lubianka, care vorbea cu recunoștință despre binefăcătorul lui: „Fratele pe care nu l-am avut niciodată”. Iar Berezovski, care nu-și închipuia că va ajunge vreodată disident politic și că îi va fi veșnic frică să nu fie împușcat sau otrăvit, gândea cam la fel despre favoritul său.
Nu a fost însă o perioadă frumoasă și pentru zecile de milioane de ruși care îl blestemau pe Elțîn, considerându-l unicul responsabil pentru viața nenorocită pe care o duceau. Anii 1997 și 1998 au fost cei mai grei din perioada post Gorbaciov. În 1999 Boris Berezovski și „Familia” erau în conflict direct cu fostul prim-ministru Evgheni Primakov, lider, împreună cu Iuri Lujkov (primarul Moscovei), al alianței politice anti-Elțîn. Cincizeci de guvernatori din cei optzeci erau cu Primakov, iar în Dumă, care-l pusese sub acuzare pe Elțîn, comuniștii lui Ziuganov dețineau controlul.
Și Putin? În timpul acesta el a „funcționat” la fel de ireproșabil! Nederanjat de nimeni „reformase” FSB-ul, eliminând 2000 din cei 6000 de angajați ai Serviciului, numindu-și vechii prieteni din Leningrad în posturile de maximă importanță. Astfel, generalul Victor Cerkasov, fost coleg de facultate și prieten din copilărie, a fost promovat șef-adjunct al FSB-ului, cu responsabilități în combaterea criminalității economice, iar Serghei Ivanov, alt fost general KGB provenit din Sankt-Petersburg, a fost numit șeful Departamentului pentru analiză și strategie.
Un funcționar competent care-si făcea treaba cu discreția și eficiența recunoscute dar care, lucrul cel mai de preț, era credincios… oligarhilor și „Familiei”. Prin urmare s-a ales cu o nouă promovare: a fost numit, în martie 1999, șeful Consiliului Național pentru Securitate, păstrându-și și funcția de șef al FSB. Merita un concediu, așa că în iulie 1999 a plecat la Biaritz însoțit de familie. N-a avut însă parte de liniște. Berezovski a venit cu avionul de la Moscova pentru a încerca să-l convingă să accepte funcția de prim-ministru. „Țara” îi cerea să o slujească din nou. A fost de acord, cu condiția ca în prealabil să aibă o întrevedere cu Boris Elțîn. Dupa întrevedere Elțîn i-a spus lui Berezovski: „Pare în regulă dar e cam mărunțel”!
Serghei Stepașin este demis pe 9 august 1999, iar „Mărunțelul” este numit prim-ministru; era al 5-lea prim-ministru din ultimile 17 luni. Crezând că peste 2-3 luni va fi numit un altul, Duma l-a confirmat la rândul ei fără probleme pe „mărunțelul” incolor, inodor și insipid. Nu știa nimic despre el. Nu-i de mirare, chiar și cei care-l sprijineau știau atât de puține lucruri.
Pe 26 ianuarie 2000, la Davos, cu două luni înainte de alegerile prezidențiale, întrebați fiind de moderatorul conferinței despre Rusia: „Cine este domnul Putin?”, niciunul dintre cei 4 membri ai delegației ruse n-a știut să răspundă! Anatoli Ciubais s-a uitat dezorientat la un fost prim-ministru rus așezat lângă el, iar acesta s-a uitat perplex la ceilalți doi colegi. După jumătate de minut de așteptare, sala a izbucnit în hohote de râs. Reprezentanții elitei ruse habar n-aveau cine este Vladimir Putin!
Rușii de rând aveau însă s-o afle înaintea lor. Pe 31 august 1999, într-un centru comercial din Moscova, s-a produs prima explozie: 1 mort și 30 de răniți. Vladimir Putin, noul prim-ministru, omul pe care nu-l cunoștea nimeni, avea în acel moment în sondaje o popularitate de doar 5%. Pe 4 septembrie s-a produs a doua explozie, la Buinanksk, în Caucaz. O parte dintr-un bloc de apartamente, locuit de ofițeri ai armatei ruse și familiile lor, s-a prăbușit: 64 de morți și 146 de răniți. Nici această explozie n-a produs panică în capitală.
Pe 8 septembrie se produce a treia explozie, de data aceasta la Moscova. Este aruncat în aer, la miezul nopții, un bloc dintr-un cartier muncitoresc. 72 de apartamente sunt făcute praf. 100 de morți și 700 de răniți. Pe 13 septembrie a patra explozie se produce tot la Moscova. Un imobil cu 8 etaje de la periferie este pulverizat la ora 5 dimineața. 127 de morți și 7 răniți. Aproape toți locatarii sunt uciși. Randament maxim.
În aceeași zi președintele Dumei întrerupe ședința și anunță: „Tocmai am primit vești că o clădire de locuințe din Volgodonsk a fost aruncată azi-noapte în aer.”
Pe 16 septembrie, după trei zile, clădirea este aruncată în sfârșit în aer cu ajutorul unui camion capcană încărcat cu explozibili; a cincea explozie! 19 morți și 100 de răniți. Ce a fost cu anunțul de pe 13 septembrie din Dumă? Atunci, agentul FSB atașat pe lângă președintele Dumei îi dăduse acestuia informația nepotrivită la momentul nepotrivit. Cu un plan de explozii atât de complex era normal să apară neconcordanțe.
În Rusia se instalează o panică generală. Locuitorii orașelor formează patrule cetățenești. Cetățenii ce par a fi ceceni, adică teroriști, sunt controlați și reținuți.
Pe 22 septembrie poliția din Riazan răspunde unui apel. Echipajele ajunse la fața locului găsesc în subsolul unui bloc trei pachete încărcate cu explozibil. Explozibilul era hexogen, la fel ca și explozibilul folosit în celelalte atentate. „Cecenii” (doi bărbați și o femeie) prinși de către locatarii blocului în timp ce puneau hexogenul și mecanismul de detonare în subsol, se dovedesc a fi agenți ai FSB-ului din Moscova!
Pe 23 septembrie Vladimir Rusailo – ministrul de interne al Rusiei – declară: „Există unele îmbunătățiri ale situației. De pildă, faptul că ieri, la Riazan, a fost prevenită o explozie”. Dupa jumătate de oră se petrece ceva absolut uluitor: Nikolai Patrușev – fost agent KGB din Leningrad, adus de Putin la Moscova – cel care fusese numit de noul prim-ministru șef al FSB-ului, declară reporterilor că Vladimir Rusailo se înșeală. El spune: „Mai întâi că nu a fost nici o explozie. Apoi, nu s-a prevenit nimic. Și nu cred că s-a lucrat bine. A fost un exercițiu, un antrenament, iar sacii conțineau zahăr. Nu a existat material explozibil”!
Patrușev n-a explicat însă de ce biroul local al FSB din Riazan nu fusese informat despre acest antrenament.
În concluzie, conform FSB, echipa de intervenție pirotehnică din Riazan s-a înșelat, echipamentele ei de testare fiind contaminate (!), sacii nu erau încărcați cu hexogen, ci cu zahăr, iar „cecenii” nu erau ceceni, ci agenți FSB „care testau nivelul de alertă al cetățenilor și capacitatea de răspuns a organelor de ordine”.
Din nefericire pentru cetățenii victime ale celorlalte atentate, „nivelul lor de alertă” se dovedise total necorespunzător. Pentru asta au plătit cu viața.
Rușii n-au sesizat toate aceste nepotriviri de „nuanță”, așa că s-au lăsat cuprinși de un val de patriotism. De altfel, ele n-au fost discutate și analizate decât mai tarziu și cei care au făcut-o au fost pedepsiți pentru asta.
Pe 26 septembrie Putin apare la televizor pentru prima oară. El spune cu o duritate necruțătoare, referindu-se la teroriști: „ O să-i vânăm până la unul… Oriunde ar fi, îi vom distruge. Chiar și dacă-i găsim la toaletă. O să-i băgăm cu nasul în hazna”.
Rușii îl descoperă atunci pe Erou, pe Salvator, pe cel care nu cruță dușmanul. Popularitatea lui Putin crește vertiginos. El îi dă un ultimatum lui Mașkhadov, președintele cecen, cerându-i să-i extrădeze pe teroriști. Pentru că Mașkhadov nu era șeful FSB, nu se poate supune ordinului și teroriștii nu sunt predați. Putin ordonă atunci bombardarea Ceceniei; o mare parte a capitalei Groznîi este complet distrusă. Cota de popularitate a primului ministru continuă să crească.
În decembrie 1999 Boris Elțîn demisionează iar Vladimir Putin devine președinte interimar. O genială mișcare de „șah politic” care îi asigură lui Elțîn și „Familiei” imunitatea în fața legii, Putin devenind garantul.
Pe 26 martie 2000, Putin adună 52.6% din totalul voturilor și devine președintele Rusiei. Ziuganov, marele favorit pe vremea când Putin avea o popularitate de 5%, strânge doar 29,4% din voturile electoratului. Departamentul pentru analiză și strategie al FSB dovedește astfel încă odată, dacă mai era nevoie, că-și merită fiecare copeică investită în el de contribuabilul rus.
Așa a ajuns „mărunțelul”, cel pe care unii îl considerau un funcționar lipsit de personalitate, Țar.
Surse:
Omul fara chip – Masha Gessen
Putin, Noua Rusie – Michael Sturmer
Pradatorii de la Kremlin – Helene Blank si Renata Lesnik
Doar Adevarul – Anna Politkovskaia
Jurnal Rusesc – Anna Politkovskaia
Romanian
16 comentarii
George Daniel
17 martie 2014Excelent, Bogdan! Un text uluitor.
Interesant este că în 1997 nu doar jurnaliștii occidentali nu prea știau cine e Putin, dar acesta nici măcar nu era considerat o posibilă stea politică de marii analiști din Departamentul de Stat. Urcarea pe tron a fost un șoc pentru mulți, iar și mai mulți au căzut în capcanele întinse de KGB.
La o scară mult mai mică, noi am trăit construirea mitului Iliescu, în decembrie 1989.
Bogdan Calehari
17 martie 2014@1
Foarte buna trimiterea la ion iliescu. Mitul iliescu s-a construit tot cu ajutorul teroristilor: „palestinieni” „cubanezi” „libieni” etc. Tovarasul n-a posibilitatea sa faca rost de ceceni. Oricum i-a iesit treaba la fel de bine, si asta dupa ce teroristii au omorat aproape 1000 de oameni.
Tatuka democratiei originale romanesti, punandu-si viata in pericol, ne-a scapat de ei, si asta in direct, la televizor. Ne-a scapat si i-a scapat, ca n-a mai fost gasit niciunul. Cum niciunul dintre „cecenii” FSB-ului n-a fost prins. Sub iliescu si sub Putin crimele sunt perfecte. Ehee! Chiar putem spune: unde sunt atentatele si teroristii de altadata! Papagalii astia de azi sunt prinsi unul dupa altul, unii mai devreme, altii mai tarziu, dar sunt tot prinsi. Pe cand noi si rusii am avut teroristii unul si unul; „crema” as putea sa le zic. Sa fim mandri de ei!
Pot sa fiu acuzat de subiectivism dar eu tot o spun :iliescu ion i-a dat lectii lui Putin. Dupa chestia cu teroristii a fost ales cu aproape 90% din voturi, in timp ce Vova Putin n-a avut decat 52%. Cand e vorba sa ne rasplatim „salvatorii” si „eroii” suntem mai tari decat rusii.
Maxa
17 martie 2014Interesant articolul. La mai multe ca asta.
Adi
17 martie 2014Un articol document! Scenariul cu atentatele este clasic deja. Dar, functioneaza mereu si mereu. Holtul care striga hot. Bolshevism clasic dezgustator.
Costin Andrieş
17 martie 2014un articol f interesant despre Rusia
tot aici http://laurailica.wordpress.com/2014/03/16/amenintarea-rusa/
partea 2
tot aici http://laurailica.wordpress.com/2014/03/17/amenintarea-rusa-ii/
Bogdan Calehari
17 martie 2014@5
Super scris! Ar trebui ca toti imbecilii care lauda Rusia sa citeasca ce-a scris fata asta, daca altceva nu citesc, si daca n-au avut posibilitatea sa se duca acolo si sa ramana pe viata.
DanCanada
17 martie 2014@Bogdan #6:
Da, e extraordinar! Incepe ca un fel de impresii de calatorie si se termina ca un manifest anticomunist.
Le-am tot trimis ieri si azi cam tuturor celor care-i stiu ca citesc. Si sper sa trimita si ei tuturor nostalgicilor dupa comunism/URSS.
Bogdan Calehari
17 martie 2014@7
Da, sa-i multumim lui Costin pentru ca el ne-a facut cunostiinta cu ea ???? Un spirit de observatie iesit din comun, insotit de un dar de a reda cele vazute si traite cu un talent atat de natural si proaspat, incat cucereste si convinge totodata.
Si eu am procedat la fel ca tine, le-am trimis tuturor cunostintelor si prietenilor cele doua texte. Am citit , pe blogul ei, si comentariile celor care n-au inteles nimic din ceea ce au citit. Bla, bla-uri despre „marii scriitori”, „marea cultura”, „arta” rusa etc. etc. si mi-am adus aminte ce spunea Soljenitin despre toate acestea: cultura rusa este ceva recent, de secol 19, si se datoreaza tocmai deschiderii spre cultura Europei occidentale permisa de tarii din acea perioada; totul a fost stopat cu brutalitate de revolutia bolsevica si instaurarea terorii comuniste, Rusia nemafiind in stare sa dea ceva cu adevarat notabil in ultimul secol. S-a multumit sa se mandreasca cu creatiile varfurilor culturale ale proletcultismului si realismului socialist, mari vedete de la Moscova si Leningrad pana la Samara si Vladivostok. Prin urmare, de dimensiuni globale ????
DanCanada
17 martie 2014Si poza la articol e criminala. Probabil e una din putinele in care Putin nu arata ‘cool’. Animalul ala mort de pe cap, figura acra…
Alexandru
17 martie 2014@Bogdan Calehari: „Rusia nemafiind in stare sa dea ceva cu adevarat notabil in ultimul secol”. O afirmatie hazardata. De fapt, falsa: Bulgakov, Esenin, Maiakovsky, Nadejda Mandelstam (si sotul ei, Osip, mort in gulag), Ana Ahmatova, Andrei Belii, Daniil Harms, Shostakovici… asta la prima strigare.
Aproape toti oamenii astia au fost persecutati sau omorati de-a dreptul de sovietici (afara de Esenin si de Shostakovici, din cate stiu eu. Primul a murit de tanar, al doilea a avut relatii convulsive, dar in cele din urma prietenoase cu Kremlinul). Dar, sa spui ca Rusia nu a mai produs nimic notabil (cultural) in ultimul secol e un neadevar. Tocmai ca a produs, nu datorita, ci in pofida celui mai dezumanizant si opresiv sistem politic inventat vreodata.
Bogdan Calehari
17 martie 2014@10
Nu eu am observat asta, ci Soljenitin. De altfel cei cativa marii oameni de cultura nominalizati de dvs. nu sunt nascuti si formati dupa revolutia bolsevica, in timpul atat de „efervescentei” gulago-culturi, ci in perioada tarista. Ca au produs o parte din opera lor, cu pistolul la ceafa si spatele la zid, in perioada bolsevica nu schimba cred cu nimic adevarul spuselor lui Soljenitin, dimpotriva.
Mihaela Bărbuş
17 martie 2014Multumesc Bogdan. E la fel de interesanta traiectoria Rusiei si pe plan extern. In perioada perestroika-Eltsin isi arata toate betesugurile fara jena (ca Marmeladov din Crima si Pedeapsa). S-a estompat un pic apoi, cat sa copieze Occidentul (vorba tinerei @5) , ca nu se mai putea prezenta cu mutre de kgbsti nereformati pe la reuniunile internationale. Figura a mers. Mutrele mai noi au fost de ajuns. Dupa un moment in care parea ca va deveni mai eficienta si previzibila, Rusia se arata din nou agresiva si ideologizata.
Bogdan Calehari
17 martie 2014Am gasit in Arhipelagul Gulag cateva din versurile scrise de Maiakovski sub influenta binefacatoare a „muzelor” cekiste, versuri care ne pot da o idee despre valoarea „operei” sale din timpul gulagului cultural:
Prin unire,
tarie,
fermitate
si represalii,
Haitei intaratate
sa-i sucim gatul!
Sau:
Sa te gandesti la Comsomol
zile si saptamani in sir!
Scruteaza randurile tale
cu ager ochi neincetat.
Comsomolisti oare toti
or fi din cei adevarati?
Ori unii numai se prefac
a fi si ei comsomolisti?
Sau:
Si cel care astazi nu canta cu noi,
Acela-i
contra
noastra!
Alexandru, sunt sigur ca il veti admira si mai mult pe poetul-cekist sau pe cekistul-poet, acum cand ati aflat ca el este cel care a spus pentru prima data ” Cine nu e cu noi, acela-i contra noastra”.
Daca nici asta nu-i ” Nagano-Kultura” de calibru mare, eu recunosc ca putem pune semnul = intre „cultura” bolsevica si cea dinaintea ei.
Nu putem pune semnul = intre Osip Mandelstam si Maiakovski si numai pentru faptul ca marele poet a murit in lagar dupa ce a citit intr-un cenaclu aceste versuri:
„Ce te plangi? Numai la noi poezia este respectata.
Se si ucide pentru ea.
Asta nu se mai intampla nicaieri in lume”
Complimente lui Paunescu din partea mea.
Silvapro
17 martie 2014Felul cum procedeaza Putin a fost prins frumusel de Latma:
https://www.youtube.com/watch?v=O98wmcIDXqw
Bogdan Calehari
17 martie 2014@14
Super! ????
observator
17 martie 2014iata unul din articolele despre care spuneam ca le citesc pe nerasuflate;mai gasesc asa ceva doar pe contributors,majoritatea scrise de Domnul Profesor. si daca articolul e tare,comentariile sunt la acelasi nivel;este ca un curs urmat de seminar… prim solistul si corul… felicitari ca ati reusit sa creati acest forum de idei si dezbatere.
Bogdan,cekistul poet il cita pe tov lenin,care spre deosebire de bruta de la ceka,citise in Mt 12,30: ”Cine nu este cu Mine este impotriva Mea si cine nu strange cu Mine risipeste” Pacat ca nu erau trimisi cekistii in gulag pt ca citeau si citau din carti interzise de regim…