După peste 6 ani de judecată, 71 de termene și 47 de amânări, dosarul ICA a ajuns la un binemeritat sfârșit. Dan Voiculescu a fost condamnat definitiv la 10 ani de inchisoare si a fost încarcerat pentru prejudiciul de 60 milioane de euro adus statului. Complicii săi Popa Corneliu și Gheorghe Mencinicopschi au primit câte 8 ani de stat la răcoare, Sorin Pantiș a luat 7, Sandu Jean Cătălin și Nicolae Săvulescu câte 6, iar Flavius Adrian Pop „doar” 5. Ceilalți vinovați au fost condamnați la diferite pedepse de închisoare cu suspendarea.

Rezolvarea acestui complicat caz a fost, pentru cei mai mulți dintre noi, un prilej de mare satisfacție. Cu toate acestea, și de astă dată a fost reluată o idee mai veche, pe care am mai auzit-o la condamnarea lui Sorin Ovidiu Vântu și a lui Adrian lui Năstase: este greșit să te bucuri de trimiterea la închisoare a unui infractor.

Creștinism greșit înțeles

„Nu mă bucur ca a fost condamnat un om” pentru că „nu e frumos” și „nu e creștinește”. Vechea erezie a pacifismului a fost astfel rescrisă pentru a se potrivi condamnării la pușcărie a unora dintre cei mai mari periculoși ai acestei țări. Neintenționat, întărește ideea că bucuria față de actul de dreptate este o formă de cruzime, ceea ce este cât se poate de departe de adevăr. În realitate, este cat se poate creștinește să aperi dreptatea și să te bucuri atunci când este înfăptuită. „După roadele lor îi veţi cunoaşte”, ni se spune în Evanghelia după Matei.

16. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17. Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.
18. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
19. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
20. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.

Textul Scripturii este cât se poate de clar. Și atunci de unde atâta îndoială în fața condamnării lui Dan Voiculescu? Din relativism, această maladie a spiritului care otrăvește dreapta judecată. După cum bine explică filozoful englez Roger Scruton, fără dreptate nu poate exista nici pace, nici iertare, iar îndepărtarea sursei răului nu este în nici un caz o formă de răzbunare. „Întoarcea obrazului” este un ideal care trebuie înțeles în sens strict personal, nicidecum transformat într-o portiță de scăpare pentru cei care fac rău semenilor. Un adevărat creștin apără pe aproapele său de cel care îi vrea răul, nu adoptă pacifismul ca scop în sine și nu închide ochii în fața răului de dragul de a-și păstra iluzia – arogantă – (a) depășirii conceptelor de bine și rău.

[…] Orice lectură coerentă a mesajului creştin regăseşte în iertarea duşmanilor un punct central al crezului. Cristos ne-a sfătuit chiar să întoarcem şi celălalt obraz atunci când suntem loviţi. Pacifiştii, consideră, de exemplu, că această remarcă ar însemna că nu ar trebui să ne apărăm, ci să depăşim violenţa, aşa cum a facut-o Cristos. Dar doctrina creştină poate fi acceptată şi fără a subscrie la pacifism. Cristos a suferit cea mai violentă moarte nu pentru a pleda în favoarea lipsei de apărare, ci pentru a mântui omenirea. În acelaşi timp, el stă mărturie că răul nu a intrat în omenire prin el. Cerându-ne să întoarcem şi celălalt obraz, el ne prezenta, ca întotdeauna, un ideal personal şi nu un proiect politic. Dacă sunt atacat şi întorc şi celălalt obraz, eu ilustrez virtutea creştină a blândeţii. Dacă mi-a fost încredinţat un copil care este atacat şi pe copil îl pun să-şi întoarca şi celălalt obraz, devin părtaş la violenţă.

Acesta este, desigur, felul în care trebuie să înţeleagă un creştin dreptul la apărare şi aşa este înţeles acest drept în teoriile medievale privitoare la războiul legitim. Dreptul la apărare decurge din obligaţiile tale către alţii. Eşti obligat să ocroteşti pe cei pe care soarta i-a lăsat în grija ta. Un conducător politic care nu întoarce obrazul său, ci pe al nostru devine părtaş la următorul atac. Prea des s-a întamplat acest lucru. Urmarindu-l însă pe agresor şi aducându-l în faţa justiţiei prin mijloace chiar şi violente, omul politic serveşte cauza păcii, ca şi pe cea a iertării, al căror instrument este justiţia.

Inainte de a se gândi la marea nenorocire care s-ar fi abătut asupra familiei oligarhului de la Antena 3, compatrioții noștri care nu se bucură de „condamnarea unui om” ar putea să fie atenți la caracterul moral al personajului aflat în discuție și roadele muncii sale de o viață.

Dan„Felix” Voiculescu, omul Securității

Înainte de orice altceva, Dan Voiculescu este un turnător, un om care și-a turnat la Securitate propriile rude în schimbul banilor oferiți de regim. Din cauza lui, părinții verișoarei sale, Paraschiva Silaghi, au fost arestați și închiși pentru deținere de valută. Atât de încântat a fost de legătura sa cu serviciile secrete ale României comuniste, încât a ajuns un angajat al Securității implicat activ în comerțul cu Exteriorul (Oficiul Argus – Crescent – ICE Dunărea). În această calitate, a avut acces la fondurile strânse de clanul Ceaușescu pe seama operațiunilor serviciilor secrete comuniste. Dupa Revoluție, Voiculescu a folosit acești bani (furați de regimul Ceaușescu de la poporul român) pentru a construi Intact Media, o armă cu care sa își poată elimina sau schilodi adversarii. Cu ajutorul ei, a instigat la ură și violență. Scenele de duminică trecută cu reporterii B1 și Vice agresați de fanii Antenelor la „plimbarea libertății” nu sunt o simplă întâmplare, ci sunt parte a moștenirii directe a lui Dan Voiculescu.

Imperiul media al familiei Voiculescu nu s-a dat în lături de la nici o mojicie pentru a-l servi pe fondatorul său. A fost folosit pentru a păcăli milioane de naivi și ne-a adus în situația în care orice minciuna rostită de Antene este un adevăr universal care trebuie apărat în fața necredincioșilor. Influenta Antenei 3 printre telespectatorii săi a fost vizibilă și în aceste zile. O mulțime de naivi au anunțat deja că sunt gata oricând să își ofere puținul pe care îl au pentru a salva nedreptățita echipă condusă de Mihai Gâdea.

Dacă vor dori să confiște, și iată că au decis asta, sediul nostru, probabil că o să avem nevoie de dumneavoastră. Poate va fi cineva care ne va găzdui în curtea lui, în casa lui, și vom transmite dea colo. (…) În aceste zile m-am uitat ăn jur și m-am întrebat câți suntem. Și n-am fost surprins să văd că suntem toți, absolut toți. Vă întreb și pe dvs câți suntem. Dacă suntem toți, așteptăm invitațiiledvs. Dacă nu, poate găsim noi, acasă la noi vom găsi toate formulele și, credeți-mă. vom face tot ce știm noi, cei de aici, pentru a nu opri emisia acestui post.

După cum arată HotNews, minuta sentinței pronunțate vineri de Curtea de Apel București demonstrează că magistrații au dispus confiscarea imobilului în care funcționează Antena 3 și nicidecum confiscarea acțiunilor companiei spre a fi închisă. Societatea care operează Antena 3, S.C. ANTENA 3 S.A, nu este proprietar al imobilului din Șoseaua București – Ploiești 25 – 27, așa cum lasă să se înțeleagă Antena 3, plătind chirie către Grivco pentru a folosi sediul. Antena 3 nu a fost parte a dosarului ICA. Telespectatorii fideli ai Antena nu au însă de unde să știe toate acestea pentru că unica lor sursă de informare este echipa condusă de Mihai Gâdea, evidențiată din nou printr-un dezgustător servilism față de Dan Voiculescu.

În funcție de interesele de moment ale patronului Voiculescu, în studiourile Intact au fost amenințați simpli cetățeni, jurnaliști și politicieni. Indiferent de părerea pe care o avem despre ei, nu e puțin lucru că primii trei oameni ai Republicii (președintele României, președintele Senatului și prim-ministrul), miniștri și numeroși alți lideri politici au fost adesea puși în situații umilitoare de angajații trustului Intact. Sub privirea complice a CNA-ului, o instituție politizată extrem, Antenele au șters pe jos cu avocați, procurori și judecători. Puterea lui Dan Voiculescu a fost atât de mare, încât simpla sa voință era de ajuns pentru a pune la cale coaliții de guvernare, a da jos premieri și a suspenda – în două rânduri, 2007 și 2012 – însuși președintele republicii. Nimic nu a ramas neterfelit de acoliții Intact, de la drapel pana la adevărații patrioți ai acestei națiuni. Condamnatul Adrian Năstase, fost premier al acestei țări, a fost comparat pe postul Antena 3 cu înaintașii Iuliu Maniu și Gheorghe Brătianu, doi oameni care și-au sacrificat viața pentru binele națiunii române.

Niciodată nu a mărturisit Dan Voiculescu vreo urmă de regret pentru tot răul pe care l-a făcut României. Ca orice alt bătrân securist care se respectă, părintele grupului Intact a rămas sfidător până la sfârșit și se consideră un patriot. Așteptându-și condamnarea, Voiculescu a avut nerușinarea de a se descrie ca un David care a luptat contra unui Goliat, un adevărat bărbat care a crezut în „demnitate, onoare și curaj”. Singura sa nemulțumire e că lupta eroică (!) împotriva „regimului Băsescu” a avut consecințe asupra „nevinovaților” care i-au fost alături.

La rândul ei, familia a dovedit că așchia nu sare departe de trunchi. Fiica sa, Camelia, implicată chiar de propriul tată în dosarul de șantaj Antena 3 – RDS-RCS, s-a mărtusit deosebit de mândră de grozavul ei tată. Nici soția, Liliana Voiculescu, nu pare să fi întâmpinat vreo problemă în a redacta și trimite o scrisoare publică în care a făcut apel până și la justiția divină pentru a-i amenința pe cei care l-au condamnat la închisoare pe „cel mai puternic bărbat” din România.

Singura concluzie

Produs direct al Securității ceaușiste, Dan Voiculescu a fost dezlantuit de rețelele vechiului regim comunist asupra unei lumi românești incapabile să i se opună. Nu a plătit și nici nu va da socoteală în fața semenilor pentru toate ticăloșiile de care se face vinovat. Asemenea mafiotului american Al Capone, condamnarea lui la închisoare a venit dintr-o direcție cu totul neașteptată: o veche afacere făcută în dulcele stil al tranziției românești. Deși a fost distrus pentru o banală privatizare frauduloasă, răul pe care l-a făcut se anunță a fi extrem de greu de corectat. Exorcizarea societății românești de demonismul Antenelor va dura ani și s-ar putea să nu fie niciodată completă. Milioane de oameni au fost hrănite zi de zi cu propaganda otrăvitoare răspândită de oamenii trustului Intact, iar cum Imperiul media al lui Dan Voiculescu nu dispare, sunt întrunite toate condițiile pentru ca situația să rămână neschimbată încă multă vreme de acum încolo.

Departe de a fi un banal act de normalitate, așa cum am văzut că este interpretată această condamnare, trimiterea la pușcărie a lui Dan Voiculescu este gest de mare curaj din partea judecătorilor Camelia Bogdan, Mihai Alexandru Mihalcea și Grațiela Constantin. Nimic din dosarul Voiculescu nu este banal – totul este extraordinar. Un personaj politic legat de Securitate, cu o putere egalată poate doar de cea a oligarhilor ruși sau ucraineni, a fost trimis în spatele gratiilor după un lung proces.

Iar noi să nu ne bucurăm? Ar fi culmea.