Înregistrarea oficială a partidului Demos, în această toamnă, a avut oarece acoperire mediatică – partid din noul val al stângii europene, al „avangardei sociale”, conectat, măcar la nivelul idealurilor, de noile partide europene ale tinerilor. Dintre ele, cel mai apropiat conceptual este Podemos-ul spaniol, al cărui model și nume îl copiază și la al cărui succes aspiră.

Podemos a avut și are susținere asigurată de procente bune din populația tânără a Spaniei, a avut și încă are susținerea unei părți bune din intelectualitatea spaniolă și nu numai – profesori din marile universități spaniole, jurnaliști, actori, artiști de tot felul. E unul dintre cele mai mari partide ale uneia dintre cele mai mari țări europene, țară care deține a cincea mare economie europeană, așadar ar fi, categoric, un exemplu de luat în seamă. Depre Podemos, activistul Claudiu Crăciun, faimos diversionist la protestele din București și secretar general al Demos, a declarat în urmă cu un an: „Multă lume ne bănuiește că i-am copiat pe cei de la Podemos… Este un acronim de la două valori importante pentru noi: democrație și solidaritate. Cu siguranță nu ne deranjează comparația. (…) Noi am încercat ca, în linii mari să invățăm ceva de la ei. În afară de numele care sună la fel noi mai avem ceva în comun: avem un număr foarte mare de politologi în această organizație a noastră.”

Merită văzut, în aceste condiții, cum stau lucrurile în realitate cu partidul exemplu, cu Podemos, și la ce sunt buni politologii universitari. Dezastrul umanitar produs de comunism în Venezuela a arătat iarăși, în timp real, cum se desfășoară lucrurile, care sunt efectele aplicării în practică a concepțiilor marxiste, indiferent cum ar fi ambalate. Crime, închisoare pentru cei care nu se aliniază partidului și au ceva de spus în consecință, naționalizări, prăbușirea catastrofală a economiei, inflație nemaivăzută, cozi uriașe la orice fel de produse, oameni înfometați care se luptă pentru mâncare pe străzi, șiruri nesfârșite de refugiați care încearcă să scape din iadul imensului lagăr comunist prezentat ca lumea nouă (bravă). Comunismul întreg, așa cum îl știm.

Regimul acesta criminal, care a provocat cel mai mare dezastru umanitar din America Latină, a avut însă, și încă are, parte de consiliere și susținere din partea unor membri importanți ai câtorva partide politice de stânga din Europa, da, între cei mai vizibili fiind cei ai Podemos. La strategia de distrugere a Venezuelei au lucrat pe sume mari membri marcanți ai lăudatului partid spaniol și chiar partidul a fost înființat și finanțat, la rândul lui, cu susținerea Venezuelei, scopul declarat fiind acela de a răspîndi mișcarea comunistă bolivariana în Europa. Centro de Estudios Políticos y Sociales (CEPS), din care a fost înființat Podemos, a primit în câțiva ani peste 7 milioane de dolari din Caracas, începând din 2008, lucru confirmat de Rafael Isea, fost ministru de finanțe în Venezuela în acea perioadă, după apariția unor documente oficiale elocvente.

Juan Carlos Monedero, membru fondator al Podemos, a recunoscut că aprimit 425.000 euro în doar șase luni de la guvernul comunist, printr-o bancă a organizației comuniste ALBA, pentru consultanță în construirea unui nou sistem de administrație publică și posibilitatea de a înființa o monedă unică a Americii Latine, din câte declară el. Monedero a negat inițial dar, în urma unor dezvaluri din presă, a recunoscut ca a făcut consultanță direct pentru președinția Venezuelei comuniste… Iar Venezuela are acum un sistem nou de administrație publică, lucru ce poate fi confirmat de cele două milioane de refugiați din țara comunistă, iar președinții comuniști Chavez și Maduro au fost bine consiliați – au reușit performanța să ruineze și să țină captivă ceea ce fusese cea mai prosperă țară din America Latină până la venirea lor, a comuniștilor.

Pablo Iglesias Turrion, membru de frunte al CEPS și președinte al PODEMOS, fost profesor de științe politice la Universidad Complutense de Madrid, este alt exemplu – apărător asumat al regimului din Venezuela în emisiunile sale de televiziune, consultant plătit și propagandist al comuniștilor bolivarieni, conectat la fluviul de bani dinspre Caracas spre Podemos. Ca și cum nu era de ajuns, profesorul de politologie Iglesias a fost multă vreme și în plata guvernului iranian, prin intermediul unor bănci din țări terțe, pentru activitatea sa politică și de propagandă pe care a desfășurat-o la postul Hispan Tv, post deținut de Iran.

Anul acesta Iglesias a fost implicat într-un alt scandal mediatic când și-a cumpărat o vilă cu piscină de 615 000 euro după ce ani de zile condamnase bogăția altor politicieni spanioli și susținuse constant că politicienii trebuie să trăiască între oameni, în cartiere. Adică acolo unde spune el că trăiește și se simte mereu acasă…

În 2016, postul spaniol de televiziune Antena3 (sic) a prezentat o filmare în care Maria Jose Aguilar, care conduce Podemos în Castilla-La Mancha, călătorea cu avionul Forțelor Aeriene ale Venezuelei, folosit de Maduro, spre Caracas. Împreună cu el în avion au mai fost și Ana Gabriel, membru de frunte al partidului anticapitalist și pro independența Cataloniei, CUP, Ignatio Gil de San Vicente, socrul liderului terorist basc ETA, David Pla, conectat la gruparea insurgentă comunistă FARC din Columbia alături de alții. Nemaiputând ascunde adevărul, oficialii PODEMOS și CUP au recunoscut că aceasta călătorie a fost plătită de Maduro…

Lista dovezilor care atestă legătura dintre Podemos și regimurile criminale din Venezuela și Iran nu se termină cu siguranță aici, dar ce trebuie înțeles e deja clar – partidul de stânga spaniol e direct conectat la rețeaua dictaturilor genocidare din Iran și Venezuela și cei de la Demos ar vrea să le calce pe urme. Universitarii politologi ai Podemos au ales cu bună știință să susțină regimuri genocidare, iar aspiranții de la Demos nu au nici o problemă cu asta. Ba din contră, din câte se vede…

Stânga, mereu așa cum o știm!

ACP