Istoria celui de-al doilea război mondial ne este prezentată de multe ori sub imaginea corectă politic a înfruntării între democraţie şi „totalitarismul de dreapta” fascist. Cu lejeritate se trece peste caracterul totalitar al regimului sovietic şi întreaga atenţie se concentrează pe varianta nazistă a fascismului despre care ni se spune că ar fi fost cea mai feroce manifestare a dreptei politice, ba chiar „extrema dreaptă” par excellence. În acest mod, ideologii stângii încearcă să inducă opiniei publice şi tinerelor generaţii că există mereu riscul ca dreapta să se dezvolte în nazism.

Dar corectitudinea istorică are o problemă: nazismul poartă un alt nume şi are un alt chip. Titulatura adevărată a partidului este National-Sozialistische Deutsche Arbeiterpartei, adică pe româneşte Partidul Muncitoresc Național-Socialist German. Încă vă mai sună a partid de dreapta? Acest poster de epocă afirmă cât se poate de clar esența socialistă a nazismului: „Socialismul – voința organizată a națiunii”.

Spre completă edificare, redăm mai jos platforma politică a partidului nazist, una eminamente socialistă, reprodusa în excelenta lucrare a lui Jonah Goldberg, Fascismul Liberal, apărută la editura Polirom. Despre manipularea politică a conceptului de „extremă dreaptă” a scris și istoricul liberal Lucian Boia în cartea sa Mitul democrației, publicată la editura Humanitas. Fragmentul poate fi citit aici.

Platforma partidului nazist

Programul este baza politică a Partidului Naţional-Socialist al Muncitorilor Germani (NSDAP) şi prin urmare principala lege politică în stat. În mod deliberat a fost scurtat şi simplificat.

Toate preceptele juridice trebuie aplicate în spiritul programului partidului.

De la preluarea controlului, Führer-ul a reuşit să îndeplinească părţi esenţiale din programul Partidului, de la aspecte fundamentale până la detalii.

Programul NSDAP a fost proclamat pe 2 febuarie 1920 de Adolf Hitler, cu ocazia primei mari întruniri a Partidului, la München, şi din acea zi a rămas neschimbat. În cadrul său, filosofia naţional-socialistă este sintetizată în 25 de puncte:

1. Cerem unificarea tuturor germanilor într-o Germanie Mare, pe baza dreptului popoarelor la autodeterminare.

2. Cerem egalitatea în drepturi pentru poporul german în relaţia cu celelalte naţiuni; abrogarea tratatelor de pace de la Versailles şi Saint-Germain.

3. Cerem pământuri şi teritorii (colonii) pentru susţinerea poporului nostru şi pentru aşezarea surplusului de populaţie.

4. Numai un membru al rasei poate deveni cetăţean. A fi membru al rasei înseamnă a avea sânge german, independent de crez. În consecinţă, nici un evreu nu poate fi membru al rasei.

5. Oricine nu are cetăţenie va putea locui în Germania doar ca vizitator şi va trebui să se supună autorităţii legislaţiei cu privire la străini.

6. Dreptul de a hotărî în probleme ce privec administraţia şi legile îl au doar cetăţenii. Prin urmare, pretindem ca în orice funcţie publică, indiferent de tipul ei, fie ea la nivelul Reich-ului, al provinciei sau al municipalităţii, să fie angajaţi doar cetăţeni. Noi luptăm împotriva conducerii parlamentare corupte, în care funcţiile sunt acordate doar în funcţie de înclinaţiile politice, fără să se ţină cont de caracter sau abilităţi.

7. Cerem ca statul să fie însărcinat în primul rând să le asigure cetăţenilor mijloace de a-şi câştiga existenţa şi de a trăi decent. Dacă nu poate fi întreţinută întreaga populaţie a Statului, atunci străinii (noncetăţenii) urmează să fie expulzaţi din Reich.

8. Se împiedică orice imigrare a noncetăţenilor. Cerem ca toţi cei care nu sunt germani şi care au imigrat în Germania începând cu 2 august 1914 să părăsească imediat Reich-ul.

9. Toţi cetăţenii trebuie să fie egali în drepturi şi obligaţii.

10. Prima obligaţie a fiecărui cetăţean trebuie să fie de a munci atât intelectual, cât şi fizic. Nici un individ nu va presta munci care să contravină intereselor comunităţii şi să nu aducă beneficii tuturor. În consecinţă, cerem:

11. Interzicerea oricăror venituri nemeritate şi care nu au fost câştigate prin muncă. Desfiinţarea sclaviei chiriilor.

12. Luând în consideraţie sacrificiul monstruos în bunuri şi în sânge pe care îl cere populaţiei fiecare război, îmbogăţirea de pe urma războiului trebuie considerată o crimă împotriva poporului. Din acest motiv, cerem confiscarea tuturor profiturilor de pe urma războiului.

13. Cerem naţionalizarea tuturor trusturilor.

14. Cerem o împărţire a profiturilor în ramurile industriei grele.

15. Cerem creşterea semnificativă a pensiilor pentru vârstnici.

16. Cerem crearea unei clase de mijloc sănătoase şi conservarea ei, punerea imediată în comun a marilor depozite şi închirirea lor la costuri reduse micilor întreprinzători, precum şi tratarea cu cea mai mare atenţie a micilor întreprinzători în contractele cu statul, provincia ori municipalitatea.

17. Cerem o reformă funciară potrivită cu nevoile noastre, adoptarea unei legi de expropriere fără despăgubiri a pământurilor necesare pentru interesul public, abolirea rentelor pe terenuri şi prevenirea oricărei speculaţii cu terenuri.

18. Cerem să se lupte fără reţinere împotriva acelor ale căror activităţi lezează interesul general. Trădătorii, cămătarii, profitorii şi aşa mai departe vor fi condamnaţi la moarte, indiferent de rasă sau confesiune.

19. Cerem înlocuirea dreptului roman, care serveşte o ordine materialistă a lumii, cu dreptul comun german.

20. Statul este responsabil de reconstruirea întregului program educaţional, spre a ajuta pe orice german harnic şi capabil să aibă acces la învăţământul superior şi prin urmare să atingă poziţii de conducere. Programele tuturor instituţilor de învăţământ trebuie să fie în conformitate cu exigenţele vieţii practice. Concepţia asupra Ideii de Stat (ştiinţa referitoare la cetăţenie) trebuie predată în şcoală încă de la vârsta la care devine posibilă înţelegerea. Cerem ca statul să susţină educaţia copiilor cu înzestrări intelectuale remarcabile proveniţi din familii sărace, indiferent de poziţie sau profesie.

21. Statul trebuie să contribuie la ridicarea nivelului naţional de sănătate prin crearea de centre de asistenţă pentru mamă şi copil, prin interzicerea exploatării copiilor prin muncă şi prin încurajarea exerciţiilor fizice, impunând prin lege obligaţia de a face gimnastică şi sport şi susţinând în gradul cel mai înalt organizaţiile implicate în educaţia fizică a tinerilor.

22. Cerem desfiinţarea armatei de mercenari şi formarea unei armate naţionale populare.

23. Cerem lansarea unei campanii juridice împotriva celor ce propagă în mod deliberat minciuni politice şi le răspândesc prin intermediul presei. Pentru a face posibilă crearea unei prese germane, cerem ca:
a) toţi scriitorii şi toţi angajaţii ziarelor ce apar în limba germană să fie membri ai rasei;
b) ziarele nongermane trebuie să aibă permisiunea expresă a statului pentru a fi publicate. Ele nu pot fi publicate în limba germană;
c) nongermanilor li se interzice prin lege să posede interese financiare în publicaţiile germane şi să exercite influenţă asupra lor, iar ca pedeapsă în caz de încălcare, publicaţia va fi închisă, iar străinul în cauză va fi imediat expulzat din Reich. Publicaţiile ce contravin binelui general vor fi interzise. Cerem luarea de măsuri legale împotriva formelor literare şi artistice care exercită o influenţă distructivă asupra vieţii naţionale şi închiderea organizaţiilor care se opun cererilor menţionate anterior.

24. Cerem libertatea religioasă pentru orice religie atât timp cât nu pune în pericol existenţa rasei germanice sau nu se opune simţului ei moral. Partidul, ca atare, susţine un creştinism pozitiv, fără să se lege confesional de vreo denominaţie. Combatem spiritul materialist evreiesc din jurul şi din interiorul nostru şi suntem convinşi că o refacere durabilă a poporului nostru nu poate veni decât din interior, pornind de la principiul: binele comun deasupra binelui individual.

25. Pentru a duce toate acestea la îndplinire cerem formarea unei autorităţi centrale puternice a Reich-ului, precum şi o autoritate nelimitată a parlamentului central asupra întregului Reich şi a tuturor organizaţiilor sale. Alcătuirea unor camere la nivel teritorial şi profesional care să verifice aplicarea legilor Reich-ului în statele confederaţiei. Liderii Partidului promit să susţină aceste puncte, dacă e nevoie, chiar prin sacrificarea propriei vieţi, fără nici o şovăială.

Sursa: Document tradus la procesele de la Nürnberg: Nazi Conspiracy and Aggression, Volume IV, Office of the United States Chief Counsel for Prosecution of Axis Criminality (Washington, DC: Government Printing Office, 1946), găsit pe pagina de web a Yale University Avalon Project: www.yale.edu/lawweb/avalon/imt/document/nca_vol14/1708-ps.htm (accesat 13 martie 2007)

Notă: Această traducere diferă în moduri semnificative în raport cu altele. Spre exemplu, foloseşte cuvântul „depozite” în timp ce marea majoritate a celorlalte folosesc „magazine universale” sau „mari magazine universale”. Dar întrucât traducerea de la Nürnberg probabil că are mai multă credibilitate în rândul ciitorilor sceptici decât una ce ar fi mai convenabilă pentru teza mea, am ales să o folosesc pe aceasta. Orice motor de căutare pe Internet va furniza alte traduceri.

Jonah Goldberg – Fascismul liberal, Ed. Polirom, 2010, p. 427-429