“Toţi biţii au fost născuţi egali şi au fost înzestraţi de creatorii lor cu drepturile inalienabile de a fi rutaţi, livraţi la timp şi de a căuta evitarea blocajelor”
Sîntem privilegiaţi. Foarte rar apare ocazia de a asista într-un timp scurt la naşterea, dezvoltarea şi împlinirea în practică a unei idei pur orwelliene.
Ce reprezintă neutralitatea internetului? Varianta oficială, pe scurt: obligaţia transportatorilor şi a providerilor de a trata egal pachetele de date indiferent de sursă, destinaţie, tip sau conţinut; interzicerea prioritizării acestora şi a monetizării unui astfel de serviciu.
Pentru mireni: putem asemăna infrastructura internetului cu o reţea de autostrăzi pe care se transportă marfă dintr-un loc în altul. Proprietarii autostrazilor ar dori să rezerve unele benzi pentru viteze mai mari şi, contra unui preţ, să ofere celor dispuşi să plăteasca suplimentar posibilitatea de a-şi transporta marfurile mai repede, de a evita blocajele, etc. Susţinătorii neutralităţii spun că aceste benzi ar fi accesibile doar cîtorva privilegiaţi, iar restul lumii va fi nevoită să se înghesuie şi mai tare pe benzile rămase. Dumneavoastră, cu un site mic, dar mai bun decît, să zicem, google nu aţi avea nici o şansă de a dovedi acest lucru pentru că pachetele dvs. de date ar fi discriminate, ar ajunge mai greu la beneficiar. Astfel, google ar avea un avantaj decisiv pe piaţă, ar putea plăti oricît de mult transportatorilor doar pentru a vă ţine în afara pieţei.
***
Aceste idei au apărut pe la sfîrşitul anilor 90. Duşmanul era AOL, care nu doar că avantaja unele tipuri de pachete, ci bloca de-a dreptul alte tipuri, cum ar fi streaming-ul video. După 2000, o dată cu explozia internetului de bandă larga şi a aplicaţiilor peer-to-peer, mulţi provideri obişnuiau să “domolească” descărcările de muzică sau filme. Utilizatorii discutau pe forumuri, înjurau şi treceau pe alţi provideri mai “prietenoşi” (sau rămîneau pe cel ieftin şi bombăneau în continuare). Pînă aici, nimic deosebit.
Prin 2005-2006 luaseră amploare reţelele CDN (Content Delivery Network), reţele de servere distribuite în întreaga lume care duplicau conţinutul siteurilor mari, permiţînd astfel accesul mai rapid al utilizatorilor la aceste site-uri, dat fiind ca “distanţa” parcursă de pachetele de date era mică, indiferent unde s-ar afla, din punct de vedere geografic, vizitatorul. Acestea erau servicii “premium” pe care şi le permiteau un număr redus de site-uri, de soiul Microsoft sau Amazon.
Exact în acea perioadă, ideile despre neutralitatea internetului au fost preluate şi aduse în atenţia tuturor, inclusiv a politicienilor, de… Google. Uau! Google ţinea partea celor năpăstuiţi! Îşi ţinea promisiunea de a nu deveni un al doilea Microsoft, de “a nu face rău”. În aceeaşi perioadă, transportatorii şi providerii îşi propuneau să introducă şi să taxeze suplimentar pentru “benzi” speciale de transport de mare viteză. Google se apăra astfel şi pe sine dar şi pe cei năpăstuiţi de lăcomia transportatorilor. Iată ce potrivire fericită, iată că se poate!
A urmat o perioadă fericită pentru stînga progresistă. Au fost declamate enormităţi cu duiumul, s-a vorbit de fraternitate, de societatea ideală reprezentată de lumea internetului în care un adolescent cu coşuri dintr-un sat uitat de lume putea fi pe picior de egalitate cu cei mari şi bogaţi. Se reamintea pericolul de moarte prin care trece internetul; lăcomia transportatorilor era pe cale de a introduce discriminarea şi în acest paradis virtual. Acum era momentul, trebuia acţionat de urgenţă. Obstacolul major era reprezentat de republicani care se aflau la putere şi, ca de obicei, erau cam refractari la astfel de idei progresiste (au şi ei partea lor de perle memorabile în acest domeniu). Probabil îi chiar susţineau pe marii transportatori în încercarea lor de a lua internetul din “mîinile” oamenilor.
Nici libertarienii nu au fost feriţi de momente dificile. Prima reacţie a fost vehement împotriva neutralităţii internetului. Logica era simplă: neutralitatea se obţine prin reglementare, reglementarea o face statul, statul e rău, deci neutralitatea e rea. Dacă providerii doresc să pună preţ pe un serviciu, n-au decît, piaţa liberă va repara orice stricăciune ar putea apărea.
Nu erau însă pe deplin satisfăcuţi, stînga avea un discurs consistent despre libertate, individ, egalitate de şanse, piaţa liberă de date şi idei; ceva nu suna bine, nu cumva apărau oligarhizarea internetului? Şi a venit salvarea: statul subvenţionase companiile de cablu la lucrările mari. De aici era simplu: statul susţine companiile de cablu, statul e rău, deci companiile de cablu sînt rele. Se putea susţine neutralitatea internetului, însă trebuia găsită o soluţie astfel încît nu statul să o realizeze. Şi aşa ajungem la auto-reglementare: internetul neutru este moral, prioritizarea pachetelor este imorală.
Să ajungem în zilele noastre: Google (providerul de conţinut nr 1) şi Verizon (un transportator din top 10) au ajuns la o înţelegere în privinţa principiilor care ar trebui să ghideze, prin intermediul FCC evident, neutralitatea internetului. Google pune la dispoziţie chiar şi un proiect de lege care poate fi utilizat ca ghid de progresiştii americani. Internetul va fi neutru, vom fi liberi!
Înapoi la realitate: Google nu este doar cel mai mare provider de conţinut (aproximativ 10% din traficul global), ci şi cel mai mare transportator! Google are un “internet paralel”, o reţea privată de autostrăzi pe care circulă doar pachetele Google. Această reţea este interconectată cu reţeaua internet obişnuită în nenumărate puncte considerate de interes, astfel încît “distanţa” parcursă de pachete prin reţeaua publică pînă la calculatorul dvs. să fie minimizată. Google plăteşte trafic pentru fiecare punct de joncţiune şi întreţine o reţea enormă care rivalizează ca dimensiuni cu reţeaua globală.
Şi atunci? De ce luptă Google pentru nişte principii care nu i se aplică? Simplu, îşi protejează investiţia: dacă viteza maximă pe reţeaua publică este limitată la 100km/h, el va aduce intotdeauna “marfa” cu 100km/h de la marginea oraşului, iar toţi ceilalţi vor trece Atlanticul tot cu 100km/h. Capisci? Nu e despre drepturile omului sau ale pachetelor, e despre creşterea pragului pentru protejarea investiţiei. Cel puţin pînă va dezvolta altcineva o reţea de dimensiuni similare ????
Vom ajunge vremea în care toate pachetele de date vor fi egale, dar unele vor fi mai egale decît celelalte?
Disclaimer: eu nu reproşez Google intreprinderea pe care a realizat-o sau faptul că şi-o protejează cum crede de cuviinţă; sînt supărat că deghizează o tehnică strict capitalistă de protecţie a investiţiei într-o chestiune de drepturi civile. Şi a deghizat-o atît de frumos încît au sărit în aceeaşi barcă toţi idioţii utili, de la stînga la dreapta. Iar blestemul lui Orwell nu va întîrzia mult dacă o vor pune în practică.
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
5 Comments
Iusty
12 August 2010Eu nu sînt de acord cu neutralitatea netului, mi se pare gargară inutilă. Dacă Bill Gates să zicem dă un milion de dolari să-și hosteze blogul, mi se pare normal ca site-ul lui să ruleze la viteza pe care o pot cumpăra. Într-adevăr, calitatea =/= notorietate, dar asta e valabil peste tot, la TV, în reviste scriu toți inculții, apar cărți de 500 de pagini despre cum să pui un picior în fața altuia. Dar apar și seriale bune, apar și cărți bune și clasice. Așa e și internetul, calitatea va prevala în fața celor ce caută calitate, pe cînd notorietatea va prevala pentru cei care caută… altceva, sau nu caută destul ce vor.
Problema o să ajungă cînd o să se încerce controlarea netului, ce site-uri poți vedea și nu poți vedea. Mi se pare o problemă mult mai gravă și mai prezentă decît dacă am site free undeva și-mi merge mai încet decît îi merge cel ce plătește pentru un hosting performant. Ceea ce zic va rămîne pe internet, și va fi putut fi accesat de cei interesați, și nu cred că-i deranjează că se va încărca cu 5-10 secunde mai greu ca Google. Dar cînd va trebui să trec de-un CNA ca să pot să văd un site, atunci voi pune sub semnul întrebării libertatea netului.
Lol
12 August 2010@lusty
Treaba cu CNA-ul internetului nu e prea departe.
Intai ne declaram ingrijorati ca “copii citeste prostii” si dupa aia incepem sa cenzuram tot ceea ce nu ne convine. Ai alta parere decat cea acceptata? Vei fi cenzurat, apoi arestat, pus sub acuzatie, tarat prin tribunale etc. Si nu e de ras. In Occident deja se practica. Din cate stiu cel care scrie pe blogul Lionheart a patit-o in UK fiindca ideile sale nu era politically correct. Si probabil ca sunt mult mai multe cazuri de bloggeri, jurnalisti etc. care fiindca au fost impotriva curentului li s-a facut viata un calvar.
costin
12 August 2010Lol, exact, asta e problema. Pofta de reglemantare nu va fi satisfacuta doar cu limitari de genul celor de care vorbeste murfi. Daca se intra pe acest fagas se va ajunge la scoaterea in ilegalitate a ideilor ce nu corespund dogmei de la momentul respectiv (corectitudinea politica, in prezent) Despre cazul lui Lioheart … din cauza blogului lui a fost nevoit sa se mute din oras (din cauza amenintarilor cu moartea venite din partea credinciosilor religiei pacii) iar apoi a fost hartuit de politie, arestat, eliberat si chemat regulat la sediu.
Mai jos este un interviu in 3 parti din 1 februarie 2008 cind el era in America si a aflat ca a fost pus sub urmarire de politia britanica. Se gindea serios sa ceara azi politic in Statele Unite.
Iar cazul lui Lionheart nu este nici pe departe singurul. Mai este caricaturistul olandez Gregorius Nekschot, peste care a intrat un echipaj de 10 politisti in casa in toiul noptii din cauza unor caricaturi pe care religiosii pacii le gaseau jignitoare, motiv pentru care acesta desena oricum protejat de anonimitate.
dr pepper
12 August 2010libertanienii au ei bubele lor, conspirationisti, izolationisti – insa asta nu este una dintre ele.
exemplu:
http://news.yahoo.com/video/politics-15749652/21396626
statul a ajutat prin stimulus cu ajutorul unui guvernant o banca unde sotul guvernantului detinea actiuni.
iar un nepot era chiar sefu’ de personal care impingea “ajutorul catre banci” unde singura banca care s’a prezentat era chiar cea cu pricina si care in cele din urma a incasat bonusul stimulent.
reactia stangii? este vorba de rasism, evident, daca te uiti atent – numai negrii sunt monitorizati, nu gasesti nici macar un singur alb!
apoi este si “zona gri” care nu reuseste sa vada nepotismul guvernamental pe cheltuiala cheltuiala platitorului de taxe.
Chiar si “inchinandu’te la vitelul de aur” tot exista probabilitatea de a observa ca statul intervine discretional in favoarea unuia sau altuia.
Iar platitorii de taxe nu vor avea posibilitatea de reduceri de impozite “datorita investitiei”.
Eu unul nu vad in factura mea de internet o reducere pentru ca statul a investit in infrastructura internetului.
Mai mult de atat, vad scumpiri!
Cu alte cuvinte statul a investit din banii mei pentru a mari traficul si acum eu platesc la factura pentru asta.
costin
12 August 2010Net-neutrality group challenged by ties to MoveOn.Org, ACORN
ACORN, organizatia comunista in care a activate Obama ca “comunity organizer” si MoveOn.org, situl stiginst extremist care vede rasism si nazism in tot ce e la dreapta de ei.