Ion Iliescu recidiveaza în minciuna, la doar doua saptamâni dupa ce a falsificat istoria recenta spunând ca în 1989 nu ar fi fost o revolta anti-socialista, ci una realizata de comunisti. De data aceasta, presedintele de onoare al PSD dezinformeaza în legatura cu proiectul scutului anti-racheta.

Vorbind despre un eventual referendum privind participarea României la proiectul SUA privind scutul anti-racheta, Ion Iliescu a declarat pentru Inpolitics ca „dupa ce au analizat mai bine consecintele unui scut anti-racheta, cehii si polonezii s-au dezis de un astfel de angajament.”

E o minciune nerusinata. Este exact pe dos.

Presedintele Obama e cel care s-a „dezis de un astfel de angajament”, nu cehii si polonezii. Presedintele SUA a decis în septembrie anul trecut, unilateral, sa renunte la proiectul administratiei Bush de amplasare a elementelor scutului anti-racheta in Polonia si Cehia. Decizia a provocat, pe buna dreptate, furia polonezilor si cehilor, care rezistasera cu succes timp de cativa ani asalturilor propagandistice „pacifiste”, pro-rusesti. Fareed Zakaria, redactor sef al Newsweek International, a descris reactia premierului Tusk fata de decizia Administratiei Obama, comunicata tocmai la cea de-a 70-a aniversare a invaziei sovietice in Polonia.

„Sunat în plina noapte, primul-ministru al Poloniei a refuzat sa-i raspunda la telefon lui Obama si apoi lui Hillary Clinton, redirectionând-o pe aceasta din urma catre ministrul sau de Externe.”

Ulterior, la sfârsitul lui octombrie, vicepresedintele Biden a fost nevoit sa viziteze Polonia, Cehia si România pentru a da asigurari ca, în ciuda renuntarii unilaterale la planurile Administratiei Bush privind scutul anti-racheta, SUA nu au parasit Europa Centrala. Cel mai consistent discurs al turneului a fost cel rostit la Bucuresti:

„Noi, Statele Unite, nu putem sa avem succes fara voi. Daca îmi iertati acesta presupunere, eu cred ca nici dumneavoastra nu puteti avea un succes deplin fara noi.

Stiu ca unii din Europa Centrala se uita la problemele si responsabilitatile pe care si le-a asumat Statele Unite în lume si ajung la concluzia ca noi nu mai suntem focalizati – ca noi nu mai suntem deloc focalizati asupra acestei regiuni a lumii. Realitatea este ca, exact datorita responsabilitatilor noastre globale si a dumneavoastra în crestere si a capacitatii si vointei sa le punem împreuna, de aceea apreciem parteneriatul cu Europa Centrala si cu Europa acum mai mult decât am facut-o vreodata. Este deci contrariul. (…)

Statele Unite cred ca exista o maniera mai buna de aparare contra rachetelor balistice decât aceea pe care am urmat-o pâna acum câtiva ani.

Aceasta abordare adaptativa fazata pe care o propun Statele Unite si-a adaptat proiectul pentru a face fata amenintarii crescute asupra Europei, având o tehnologie probata care va acoperi o mare parte din Europa – inclusiv Europa Centrala – mai eficace decât în abordarea precedenta.

Se face fata astfel amenintarilor cu rachetele de astazi si ne permite sa îmbunatatim apararea împotriva amenintarii de acum pâna în viitor. Flexibilitatea sa ne va permite sa o adaptam în cazul în care se schimba amenintarea. Existenta sa îi va descuraja pe aceia care s-ar putea gândi la coercitia sau la atacarea fortelor noastre, sau ale aliatilor nostri din Europa – si îi va apara pe prietenii nostri din Europa împotriva acelei amenintari daca va esua simpla descurajare. Spus simplu, planul nostru de aparare cu rachete înseamna o mai mare securitate pentru Europa si o mai mare securitate pentru America.

Câtiva – poate este chiar de înteles – sar rapid la concluzia ca aceasta noua abordare a apararii cu rachete a fost menit sa îmbuneze Rusia pe seama Europei Centrale. Nimic nu poate fi mai îndepartat de adevar. Aceasta este absolut neadevarat. Apararea cu rachete nu se refera la Rusia. Abordarea noastra este condusa de cerintele de securitate ale Statelor Unite si ale aliatilor sai din NATO, punct. Punct.”

Discursul vicepresedintelui Biden de la Bucuresti a continut si pasaje semnificative despre rolul tarilor Europei Centrale în sprijinirea asipratiilor spre libertate, capitalism si democratie în tari precum Moldova, Georgia si Ucraina, fiind considerat de Stratfor drept „o provocare directa la adresa Rusiei”.