Situaţia din Iran este explozivă. Ca niciodată de la revoluţia islamică încoace, revolta generalizată din ultimele zile ameninţă însăşi regimul la putere. Liderul Suprem Khamenei a adresat azi un ultimatum protestatarilor: încetaţi demonstraţiile şi acceptaţi rezultatul divin al alegerilor din urmă cu o săptămînă, sau vor urma represiunile. Reporterii străini au fost expulzaţi, armata şi forţele speciale ale miliţiilor Basij au fost mobilizate. Protestatarii intenţionează să sfideze regimul şi să continue demonstraţiile de stradă. În lipsa unor înţelegeri de culise dintre facţiunile politice care îşi dispută puterea, revolta s-ar putea transforma în revoluţie, iar reacţia autorităţilor, ameninţată cu răsturnarea de către propria populaţie, ar putea însemna declanşarea unui Tiananmen la scara întregii ţări.
De la început.
Iran este o dictatură teocratică în care puterea este deţinută de un grup restrîns de mullahi. Mullah este un termen care desemnează o persoană educată în teologie islamică şi lege divină. Iran a devenit o teocraţie islamică în urma revoluţiei islamice din 1979, care l-a mazilit pe fostul şah şi împreună cu el vechea ordine constituţională relativ seculara.
Mullahul nr. 1 este Liderul Suprem. Acesta formulează politicile generale ale ţării şi supraveghează felul în care sînt aplicate. Tot el este şi comandantul suprem al forţelor armate, de securitate şi spionaj şi este singura persoană autorizata să declare război sau pace; el numeşte persoanele din conducerea sistemului juridic, ale staţiilor guvernamentale de radio şi tv şi şase (adică jumătate) din membrii Consiliului Gardienilor.
Piramida mullahilor continuă cu Adunarea Experţilor şi Consiliul Gardienilor. Rolul Experţilor este să vegheze la respectarea Constituţiei şi buna aplicare a legii islamice fundamentale – sharia (constituţia afirmă sharia drept legea supremă a ţării). Experţii îl aleg sau revocă din funcţie pe Liderul Suprem funcţie de felul în care îşi exercită atribuţiile, iar criteriul principal este evaluarea activităţii prin prisma avansării sharia şi adeziunii la principiile revoluţionare din 1979.
Consiliul Gardienilor este format din 12 mullahi. Aceştia pot suspenda sau anula orice lege aprobată de Parlament – funcţie de conformitatea cu sharia. Parlamentarii sînt aleşi prin vot popular, dar sînt admişi doar după evaluarea lor de către Gardieni – să mai menţionez criteriul de evaluare? La fel şi alegerile prezidenţiale. Gardienii trec toţi candidaţii potenţiali prin sita sfîntului criteriu şi doar cei preaprobaţi pot intra în cursă. După încheierea alegerilor, Gardienii pot invalida rezultatul final – ştiţi de ce…
Pe scurt, orice fel de alegeri populare din Iran, pentru preşedinţie sau parlament, sînt şarade atent gîtuite la intrare şi ieşire, astfel încît puritatea ideologică a cîştigătorului să se înscrie în toleranţa admisă.
Chiar şi aşa, sistemul poate da rateuri. Şi cum se întîmplă de obicei în regimurile totalitare, iepurele sare de unde nu te aştepţi. Invariabil, din acea parte a sistemului bine înfofolită în precauţii instituţionale şi scopită de relevanţă politică, întrucît este cea mai masivă şi periculoasă: populaţia.
De urmărit însemnările lui Michael J. Totten de pe blogul Contentions. Michael Totten este un bun cunoscător al regiunii: între 2002 şi 2008 a fost reporter independent în Irak şi Liban.
Michael J. Totten, la zi despre criza din Iran
Blogul Neo-Neocon despre aspectul demografic al revoltelor: la ora de faţă, numărul celor sub 30 de ani este estimat la între 60% – 70% din populaţia totală. Astfel de disproporţii garantează frămîntări sociale majore.
Iran: “it wasn’t supposed to happen this way”
Mir Hossein Mousavi, contracandidatul principal al lui Ahmadinejad, în jurul căruia s-au raliat masele nemulţumite, s-a remarcat în campanie mai ales prin proeminenţa publică a soţiei sale. Într-o ţară în care femeile sînt tratate instituţional ca vitele, declaraţiile cuplului Mousavi şi faptul că partea masculină a acestui cuplu a angajat-o pe cea feminină într-o dezbatere naţională despre emanciparea femeilor au semnalat disponibilitatea de a promova o reformă îndelung aşteptată de public. Şi, în general, Mousavi a reuşit să capteze atenţia unei societăţi iraniene căutînd o ieşire din sărăcia devenită cronică şi sufocată de izolarea şi restricţiile impuse de regim. Cum? Identificînd concret o serie de probleme şi oferind promisiuni vagi. În orice caz, aura reformistă a aprins imaginaţia mulţimilor, chiar dacă Mousavi este la fel de anti-israelian ca Ahmadinejad şi stînjenit constant de acuzaţia că în perioada cît a fost prim-ministru, în anii 80, a tolerat şi înlesnit încarcerarea si executarea a mii de deţinuţi politici.
Who Is Mir Hossein Mousavi?
Robert Kagan prezintă convingător argumentul de realpolitik din favoarea deciziei administraţiei Obama de a nu critica regimul de la Teheran.
Obama, Siding With the Regime
În contrast, Bill Siegel argumentează că decizia mulahilor de a înmîna preşedinţia lui Ahmadinejad este rezultatul unui calcul simplu: ce rost are promovarea unei feţe diferite care să reprezinte regimul cînd Obama trage America de urechi la tot pasul şi a emis suficiente semnale că este pregătit sa accepte un Iran în posesia armei nucleare?
Obama Wins the Iranian Election
Amir Taheri, un exilat iranian bun cunoscător al jocurilor politice din ţara sa de baştina, prezintă facţiunile şi fricţiunile care alimentează criza actuală.
Iran in crisis: An Ayatollah undone
Şi editorialul lui Charles Krauthammer, probabil cel mai apt critic şi analist conservator american din prezent.
Speranţă şi schimbare — dar nu pentru Iran
Charles Krauthammer pentru Washington Post
Milioane de iranieni ies în stradă pentru a sfida o dictatură teocratică, care, printre alte calităţi fine, este un duşman declarat al Americii şi al toleranţei şi libertăţilor pe care aceasta le reprezintă. Demonstranţii luptă pe cont propriu, dar aşteaptă un cuvînt de sprijin din partea Americii.
Şi ce aud protestatarii din partea preşedintelui SUA? Tăcere. Şi mai rău. La trei zile după începerea protestelor, preşedintele a prezentat clar tactica sa: „dialog” continuu cu stăpînii clericali ai protestatarilor.
Dialog cu un regim care sparge capete, împuşcă demonstranţi, alungă jurnaliştii, arestează activişti. Angajament – care în mod inevitabil conferă legitimitate – cu lideri aleşi printr-un proces ce începe cu o impostură (numai patru candidaţi preselectati au fost permişi din 476) şi se încheie cu o măsluire pe faţă.
Apoi, după ce a tratat revolta populară ca un episod incomod în calea intereselor reale ale negocierilor cu Khamenei, preşedintele menţionează favorabil „o reacţie iniţială din partea Liderului Suprem care arată că înţelege îngrijorarea adîncă a poporului iranian faţă de alegeri.”
Cu ce să încep? „Liderul Suprem”? De notat solicitudinea abjectă cu care preşedintele american conferă acest titlu onorific unui dictator religios care, în timp ce temnicerii săi atacă demonstranţii, se pretinde disponibil la examinarea rezultatul alegerilor din unele districte – o farsă reparatorie ce nu va repara în nici un fel caracterul fraudulos al alegerilor.
În plus, subiectul acestei revoluţii incipiente nu mai sînt alegerile. Obama e paralel cu miza principală. Alegerile au deschis spaţiul politic şi au aprins scînteia care împreună permit erupţia unei fervori anti-regim ce a mocnit timp de ani şi a aşteptat un moment prielnic. Oamenii nu mor în stradă deoarece vor o renumărare a voturilor din suburbiile Ishafanului. Ei vor să alunge de la putere teocraţia tiranică, misogină şi coruptă care s-a impus cu ajutorul aceloraşi bătăuşi care azi îi atacă pe demonstranţi.
Ce se întîmplă acum a fost declanşat de o fraudă electorală, însă, ca în toate revoluţiile, impulsul orginar şi-a depăşit originile. Miza prezentă este însăşi legitimitatea acestui regim şi viitorul întregului Orient Mijlociu.
Această revoluţie se va termina fie ca un Tiananmen (un Tiananmen fierbinte cu o represiune masivă şi sîngeroasă, sau un Tiananmen rece cu un amestec fîn de brutalitate şi co-optare) sau ca o revoluţie adevărată care va desfiinţa Republica Islamică.
A doua variantă este improbabilă, însă, pentru prima oară în 30 de ani, nu şi imposibilă. Imaginaţi-vă repercursiunile. Ar însemna o lovitură decisivă dată radicalismului islamic, pe care Iran nu numai că îl reprezintă, dar îl şi finanţează şi alimentează cu armament. Ar însemna pentru islamism ceea ce a însemnat prăbuşirea URSS pentru comunism – l-ar lăsa pentru totdeauna discreditat şi epuizat.
Ar lansa o a doua primăvară arabă în regiune. Prima, cea din 2005, începută cu expulzarea Siriei din Liban, primele alegeri libere din Irak şi liberalizarea timpurie din Egipt şi statele Golfului, a fost negată de un contraatac feroce al forţelor reacţionare ale represiunii, conduse şi finanţate de Iran.
Acum, după ce Hezbollah a pierdut alegerile din Liban şi în urma stabilirii instituţiilor unei democraţii tinere în Irak, căderea dictaturii islamiste din Iran ar avea un efect electric şi contagios. Excepţiile – Irak şi Liban – ar putea deveni regula. Demcraţia ar reveni pe val. Siria s-ar gasi izolată, Hezbollah şi Hamas fără patron. Intreaga traiectorie a regiunii s-ar schimba profund.
Totul atîrnă în balanţă. Regimul Khamenei decide in acest moment dacă să recurgă la un Tiananmen. Şi de partea cui se situează administraţia Obama? A nimănui. Cu excepţia dorinţei ca „dezbaterea viguroasă” (eufemismul ruşinos al secretarului de presă Robert Gibbs) în legătură cu „neregularităţile” alegerilor să nu încurce negocierile nucleare dintre SUA şi Iran.
Chiar şi din perspectiva îngustă a problemei nucleare, calculul geopolitc al administraţiei este absurd. Şansa ca aceste negocieri să denuclearizeze Iranul este zero. Luni, preşedintele Ahmadinejad a declarat din nou că „dosarul nuclear este închis, pentru totdeauna”. Singura speranţă pentru o rezolvare a chestiunii nucleare este o schimbare de regim, care (dacă regimul succesor ar fi la fel de moderat ca cel din Iranul ante-Khomeini) ar putea fie să oprească programul de înarmare nucleară sau să îl administreze astfel încît să nu mai reprezinte o ameninţare.
Acesta este interesul nostru fundamental. Iar valorile noastre fundamentale cer ca America să acorde sprijin oponenţilor unui regim în totală antiteză cu valorile pe care le profesăm.
Şi care este poziţia preşedintelui nostru? Îi este teamă de „amestec în treburile interne”. Teamă să aleagă o tabără între exportatorii de teroare care sparg capete şi încătuşează femeile, şi oamenii din stradă a căror dorinţă îndelung reprimată este să respire liber. Aceasta din partea unui preşedinte care se închipuie restauratorul prestigiului moral al Americii în lume.
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
61 Comments
Riddick
20 June 2009Se agraveaza situatia, si Obama nu zice mare lucru…tumoarea implantata in mandatul Carter a metastazat deja Orientul Mijlociu.
Pe blogul Sword_At_The_Ready : How To Kill 100,000 Iranians :
http://swordattheready.wordpress.com/2009/06/17/how-to-kill-100000-iranians/
P.S. Merita atentie, are credibilitate Benjamin Fulford ? Sau este pura paranoia ?
site : http://benjaminfulford.co/indexEnglish.html
blog : http://benjaminfulford.typepad.com/benjaminfulford/
Schwarzmann Skinski
20 June 2009Am citit întreg articolul şi pot să spun că are dreptate atunci când vorbeşte despre ruşinoasa tăcere a S.U.A. în direcţia celor petrecute în Iran acum. Oamenii ăia au nevoie de un soi de energizant din exterior care să îi vitalizeze mai ales după ce Rusia şi China s-au înghesuit să dea mâna cu Ahmadinejad, proaspăt reales.
O chestie însă cu care nu sunt de acord din articol:
„Ar însemna pentru islamism ceea ce a însemnat prăbuşirea URSS pentru comunism – l-ar lăsa pentru totdeauna discreditat şi epuizat.”
Din păcate, comunismul şi socialismele par să nu fi fost discreditate de prăbuşirea URSS care, chipurile, nu au făcut decât să denatureze esenţa adevărată a marxismului într-o barbarie stalinistă motiv pentru care exemplul lor cică nu ar fi vrednic de luat în seamă.
Turnofftheglory
20 June 2009Un articol excelent despre o oportunitate ratata. Si daca Bibi face Kaboom?
Riddick
20 June 2009Tambalaul cu programul nuclear nord-coreean, false-flag cover operation pt. operatiunea Iran-nukes :
http://blogs.myspace.com/index.cfm?fuseaction=blog.view&friendId=147509065&blogId=494643834
Francesco
20 June 2009Maestre Skinski, de acord cu observatia despre nepotrivirea paralelei dintre caderea URSS si putin probabila cadere a regimului islamic din Iran.
Protestatarii anti-Ahmadinejad striga tot Allahu’ Akhbar, nu Democratie! Vrem alegeri libere! etc. Exista o stare de nemultumire in Iran, dar aceasta nu este cauzata de islamism, de care iranienii sunt chiar f. mandri.
Schwarzmann Skinski
20 June 2009Riddick, cu tot respectul, dar ce scrie omul ăla acolo pot foarte uşor să scriu eu peste o săptămână la bacalaureat – proba scrisă, lb. română, dacă se extrage ca subiect basmul!
dr. jones
20 June 2009da emil – buna analiza.
eu as mai fi adaugat si asta:
( probabil singurul pct in care sunt de acrod cu riddick)
http://canadafreepress.com/index.php/article/12132
Meet the true father of the Islamic Revolution: Jimmy Carter
si total de acord cu skinski in comentariul sau numarul 3.
emil
20 June 2009Si mie mi se pare exagerata analogia cu URSS. Intr-un sens restrins merge – Iran exporta radicalism islamic la fel cum URSS exporta comunism – insa concluzia, anume ca picarea regimului de la Teheran ar fi o lovitura mortala data jihadismului, nu tine. Ar reprezenta eliminarea unui ferment major la nivel de stat, ceea ce n-ar fi deloc de neglijat, dar sursele islamismului sint mai adinci si mai difuze.
Revenind la administratia Obama. Newsmax anunta ca aceasta a eliminat pe anul fiscal in curs finantarea programelor de promovare a democratiei in Iran. Obama a anulat un program inceput de Bush in 2004.
Obama Erases Pro-Democracy Money for Iran
Si o analiza detaliata a politicii externe a actualului presedinte american. Trendul clar este acesta:
The Abandonment of Democracy
Riddick
20 June 2009Comentariu in theTrumpet.com :
The Truth Behind Iran’s Election Protests
http://www.thetrumpet.com/index.php?q=6257.4714.0.0
dr. jones
20 June 2009The Abandonment of Democracy
goose bunps!
cred ca in invalmaseala asta Israel ar trebui sa curme visul nuklear iranian.
Addy
20 June 2009@Emil
Da-mi voie sa pun problema altfel. SUA a intervenit in Afghanistan. A incercat sa stabileasca un regim democratic. Nu a reusit.
SUA a intervenit si in Irak. Si ce se intampla acum? Siitii si sunitii se omoara intre ei si dau vina pe americani.
Aceste moduri de a aborda direct problema nu au dat rezultate. Ce e rau in a incerca si altceva. America nu trebuie sa mai actioneze direct (militar sau prin actiuni de spionaj) in Iran. Trebuie doar sa sprijine, prin simple declaratii, spuse cand trebuie, protestele firesti impotriva teocratiei ce au loc nu de acum o saptamana, ci de cateva luni bune. Obama ar trebuie sa vorbeasca mai mult despre nerespectarea drepturilor omului in Iran. Atat !Cel mai mare pericol pentru regimul din Iran este el insusi. Nu trebuie sa-i dai motive acestuia sa gaseasca altii si mai mari, caci atunci se va intari.
S-ar putea sa fie o afirmatie un pic cam dura ceea ce voi spune in continuare, dar din punctul meu de vedere irakienii si afghanii nu sunt vrednici de democratie caci nu s-au luptat pentru ea. Iranienii au tot dreptul la un regim democratic si sa speram ca il vor obtine 100% prin fortele proprii.
panseluta
20 June 2009Emil, Francesco:
„Protestatarii anti-Ahmadinejad striga tot Allahu’ Akhbar, nu Democratie!”
Disputa nu e despre democratie, ci in buzunarele cui s-au dus petrodolarii timp de 30 de ani, si se duc in continuare: in ale gerontocratiei teologice in sutane si a minionilor lor, ca guvernul Ahmadinejad, care pute de coruptie.
Miza e redistribuirea masiva a veniturilor obtinute din bogatiile cu care Allah a binecuvintat Iranul. Toti isi revendica o parte din binecuvintarile pamintesti ale lui Allah, si in numele lui.
Dracusorul meu cinic imi spune ca, in final, tot Allah va cistiga, indiferent de echipa.
panseluta
20 June 2009Addy:
Scrii:
„…irakienii si afghanii nu sunt vrednici de democratie caci nu s-au luptat pentru ea. Iranienii au tot dreptul la un regim democratic si sa speram ca il vor obtine 100% prin fortele proprii.”
Cam riscanta afirmatie. In principiu, ai dreptate, dar nu uita ca japonezii au fost fortati, literal, in democratie, dupa razboi, si le-a mers bine. Si-au pastrat cultura si au prosperat, poate pentru ca, in parte, budismul [shintoist] e, in esenta, mai plastic, mai putin virulent ca Islamul; toti sa traiasca in pace si sa-si respecte batrinii si stramosii.
Sigur ca „tratamentul” prin forta nu functioneaza universal, si nu trebuie aplicat decit in situatii extreme.
Pe de alta parte, nu spui de ce iranienii sunt mai breji si mai merituosi de democratie ca afghanii sau irakienii si „au tot dreptul la un regim democratic si sa speram ca il vor obtine 100% prin fortele proprii”.
Uiti cum a venit Khomeini–un personaj scirbos,libidinos,un scelerat care ura tot ce nu era „islamic” dupa modelul sau–la putere?
Ca tot iti place sa te exprimi in procente, cam 90% din populatiei i-a dat binecuvintarea, si milioane peste milioane s-au batut in cap si flagelat la moartea lui, zece ani mai tirziu, si s-au catarat unii pe altii ca sa-i atinga cadavrul, in cea mai primitiva manifestare de idolatrie in masa vazuta in istoria recenta:
http://www.youtube.com/watch?v=Sy5Cp72A-hs
Iranienii isi merita democratia 100%??
Spune-mi mai multe povesti asemanatoare.
emil
20 June 2009Addy, te contrazic (sper ca nu te asteptai la altceva ???? ). Interventiile militare din Afganistan si Irak au dat rezultate. Trebuie sa iti aduc aminte ca scopul initial si primar al acestor interventii nu a fost democratizarea acestor tari. Afganistan a fost despre inlaturarea Talibanului de la putere, iar Irak despre inlaturarea regimului Saddam. Amindoua – o teocratie tiranica si un despotism personal singeros – au fost inlaturate. Succes.
Desigur, e vorba despre succese din trecut. S-ar putea ca evolutia ulterioara sa le fi invalidat. Deci, ce se poate spune azi despre Afganistan si Irak? Primul arata rau. Talibanul cistiga lupta de uzura. Al doilea arata mult mai bine. Insurgentii jihadisti si baathisti au pierdut razboiul – irevocabil – iar institutiile irakiene functioneaza.
As vrea sa clarific un lucru. Masura succesului in aceste doua tari este data de gradul in care acestea s-au transformat din exportatoare de terorism, despotism si instabilitate regionala si globala in state benigne si responsabile. O modalitate de a atinge acest obiectiv consta in democratizarea vietii politice si stabilirea de institutii responsabile in fata populatiei, care sa implementeze separarea puterilor si sa fie eficiente si transparente in activitatea lor.
Din aceste puncte de vedere, Irak este un succes spectacular – daca ne amintim dezastrul dintre 2004-2006 – sau moderat, daca tinem cont de faptul ceea ce a fost realizat in acest scurt rastimp este inca fragil si, bineinteles, perfectibil. Una peste alta, daca Obama nu va face greseli, timpul va lucra in favoarea consolidarii acestui Irak functional, benign, responsabil fata de cetateni si democratic. Afganistan este pe cale de a deveni un insucces. Prioritatea in acest moment este militara. In lipsa unei victorii clare in fata Talibanului – care va cere timp – guvernul de la Kabul va ramine slab, iar firava liberalizare a tarii si resurgenta economica vor fi sever handicapate.
Aici trebuie sa iti mai aduc aminte de un lucru. Obama a iterat in numeroase rinduri ca razboiul impotriva Talibanului trebuie cistigat. Recent, fortele militare americane au fost suplimentate cu 20 de mii de puscasi marini. Practic Obama si-a asumat acest razboi… si bine face, ramine de vazut cit de perseverent va fi. Esecul de moment din Afganistan este si datorita europenilor. In afara de UK si Olanda, guvernele europene contribuie mult prea putin la efortul militar sau de reconstructie si logistic.
In ce priveste atitudinea administratiei Obama fata de criza din Iran: e contraproductiva practic si falimentara moral. Am vazut azi un interviu cu o tinara americanca de origine iraniana, lider al unei organizatii studentesti americano-iraniene. Femeia a recunoscut ca a votat cu entuziasm pentru Obama. Apoi a spus ceva de genul (aproximativ):
„I voted for change, and I have been waiting for change from Mr. President. Why not come out in support of the people of Iran, who desire nothing else than change in their own country?”
emil
20 June 2009Simbata, 20 iunie:
IRANIAN REGIME SHOOTS WOMAN PROTESTER DEAD! …More– Students Shot In Front of Cameras!
Another Shooting Death Caught On Tape In Tehran
Mark Steyn:
Neutrality Isn’t an Option
panseluta
20 June 2009Emil:
„In ce priveste atitudinea administratiei Obama fata de criza din Iran: e contraproductiva practic si falimentara moral. Am vazut azi un interviu cu o tinara americanca de origine iraniana, lider al unei organizatii studentesti americano-iraniene. Femeia a recunoscut ca a votat cu entuziasm pentru Obama. Apoi a spus ceva de genul (aproximativ):
“I voted for change, and I have been waiting for change from Mr. President. Why not come out in support of the people of Iran, who desire nothing else than change in their own country?”
Nu te inteleg. Cind Obama vorbea, fara substanta, de „change”, il condamnai. Cind o iraniana papagaliceste despre „change”, tot fara substanta, o creditezi, pentru ca vorbeste in numele „poporului iranian.”
Poate explici tu ce inseamna „poporul iranian”.
emil
20 June 2009Pai, Addy zicea ca „America… trebuie sa sprijine prin simple declaratii, spuse cand trebuie, protestele firesti impotriva teocratiei…”
Am mentionat interviul pt. ca era un exemplu de alt simpatizant Obama (presupun ca si Addy este sau a fost) care reprosa presedintelui lipsa a ceea ce afirma Addy ca ar trebui sa se intimple.
O creditez deoarece realizeaza ca a fost pacalita. Nu aveam nimic in gind vizavi de poporul iranian.
panseluta
20 June 2009Emil,
Ba ai ceva in gind vizavi de „poporul iranian”, ca altfel nu ai fi scris despre luptele sale in alegerile recente.
Pacalita iranian-americana a lui Obama nu face decit sa demonstreze goliciunea de continut a revoltelor la moda.
Eu am pus o intrebare simpla: cine e boborul iranian, si ce vrea el?
Cum am mai scris, boborul asta l-a adus pe Khomeini la putere, impreuna cu sleahta mizerabila si corupta de barbosi cu turban si inele groase pe degete, contemporani si descendenti din „El”, si care au supt singele aceluiasi bobor.
Addy
20 June 2009@Panseluta
Japonezii ocupasera o mare parte din Asia de Est si comisera atata atrocitati. Ei ii atacasera pe americani primii, nu invers. Japonezii aveau de ce sa se simta vinovati si sa stea la locurile lor.
In Iran oamenii efectiv se lupta pentru mai multe drepturi, pentru democratie. Nu cred ca am auzit de oameni dornici de democratie prin Afghanistan si Irak inainte de ocupatie americana(M-ar incanta sa fiu contrazis aici).
Procentul pe care l-am dat se referea la meritele ce ar trebui sa le atribuim iranienilor pentru o eventuala revolutie, nu cat la suta din populatie e dornica de o asemenea schimbare. Te referi la ceva care s-a intamplat acum 20 de ani. Ar trebui sa iti reamintesc conditiile istorice. Iran purtasera un razboi de uzura cu Irak. Iran trecusera peste o vreme de criza, in care societatea lor s-a unit impotriva unui inamic comun.
Despre poporul iranian si ce vrea el acum ai putea citi aici:
http://cyber.law.harvard.edu/node/5426
@Emil
M-am uitat acum pe niste statistici, sa vad care este evolutia numarul victimelor razboiul din Irak, si vad ca din 2008, acest numar a scazut intr-un mod spectaculos.Totusi exista oameni care spun cas grupurile de insurgenta au devenit din ce in ce mai fragmentate (deci mai greu sa negociezi o pace cu ei) : http://www.ted.com/talks/sean_gourley_on_the_mathematics_of_war.html si solutia optima ar fi o retragere. Daca totusi va avea loc o retragere totala din Irak mult prea devreme, cred ca in mai putin de 3 luni, guvernul de la Bagdad ar fi inlocuit de un altul ce ar fi extrem de anti-american.
In Afghanistan lucrurile incep sa evolueze din rau in mai rau:
http://www.youtube.com/watch?v=ZSuJydPPE68
Ca talibanii sa fie infranti, in primul rand ei trebuie intelesi. Sa vedem ce fac in barlogul lor:
http://www.youtube.com/watch?v=VB_ixi-iWTg
Sunt persoane foarte indoctrinate, dar ce alt refugiu pot avea acei oameni, decat religia? Ei vor sa scape de ceea ce ei numesc ocupatia americana, asa cum au scapat si de cea rusa.Din ce in ce mai multi oameni li se alatura lor:
http://www.youtube.com/watch?v=sHP5e3ADZec
Si problema escaladeaza si ajunge in Pakistan:
http://www.youtube.com/watch?v=a9ihlYV3jPs
De omori 10 zevzeci jihadisti azi, maine apar 100.Ca sa-l parafrazez pe Obama, solutia nu poate fi una exclusiv militara.
Nu imi amintesc ca printre autorii 9/11 sa fi fost vreun irakian sau vreun afghan (ce terorism au exportat ? Un singur om, Osama Ben Laden, poate sta ca justificare pentru ocuparea unei tari?). Intr-adevar democratizarea acestor state ar fi salutara. In Irak lucrurile progreseaza foartre greu.In Afghanistan regreseaza, iar problema s-a extins si in Pakistan.
Eu inca sunt un simpatizant Obama si sper ca asta sa nu insemne automat pentru voi ca-s fi un idealist rupt de realitate. M-ar fi incantat sa fi inchis inchisoarea de la Guantanamo si cea de la Abu Ghraib, pentru ca acum ar fi avut mult mai multa legitimatate morala sa vorbeasca despre drepturile omului si nerespectarea lor in lumea musulmana. E posibil ca existenta acestor inchisori sa dea nastere la mai multi jihadisti, an de an, decat cei ce se afla acum acolo. Chiar si asa, Obama cred ca putea fi ceva mai vocal in problema iraniana. In Iran se intampla lucruri foartre concrete. Oamenii mor ca sa aiba loc o schimbare, iar Obama inca se rezuma la un discurs mult prea abstract.
PS:
1. Imi place sa va incit la dialog.
2. S-ar putea sa dorim aceleasi lucruri, iar divergenta de opinie apare atunci cand vorbim de cum se pot realiza acele lucruri.
Cosmin
20 June 2009„Iran protests: at least 10 more deaths” anunta Daily Telegraph
Iran’s leading presidential challenger prepared to back a new round of protests as state media reported at least 10 more people have died in clashes between opposition supporters and the security forces.
http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/middleeast/iran/5593384/Iran-protests-at-least-10-more-deaths.html
dr. jones
20 June 2009Addy – ai sa fi surprins sa afli ca acum, dupa ce a trecut reveria cu gitmo si libertatea teroristilor – o majoritate covarsitoare a americanilor este impotriva inchiderii inchisorii.
nu prea ii vad pe „fratii” islamisti scriind nimic pe aici – acum cand poporul iranian vrea libertate si khamenei ii ameninta cu executia.
Cosmin
20 June 2009Vladimir Tismaneanu – Un Imre Nagy la Teheran?
http://tismaneanu.wordpress.com/2009/06/18/un-imre-nagy-la-teheran/
emil
20 June 2009Panseluta, asa este, iranienii au adus la putere si au celebrat regimul pe care il contesta azi. Si-au facut-o cu mina lor, cum se zice. Acum incearca sa desfaca latul pe care si l-au pus singuri in jurul gitului. Simpatizez cu ei in aceasta privinta. Ce vor – o reforma limitata a regimului sau inlaturarea lui? Nu stiu. Ce va rezulta? Orice este inca posibil. Realist insa, nu ma astept la o schimbare profunda a caracterului statal. Probabil ca Republica Islamica va supravietui. Ce-i drept, tare imi doresc sa ma insel.
costin
20 June 2009Geert Wilders cere ca Olanda sa rupa total relatiile cu Iranul pina cind violentele guvernului vor inceta .
http://www.elsevier.nl/web/10239248/Nieuws/Politiek/Wilders-eist-spoeddebat-Verbreek-relaties-met-Iran.htm
panseluta
20 June 2009Emil,
Cu tot tonul meu caragialesc, si eu simpatizez cu protestatarii. Majoritatea sunt tineri de pina in 30 de ani, care, din ce citesc pe bloguri, vor mai multa libertate personala, vor sa fie liberi sa se exprime, sa aiba acces necenzurat la mediile de comunicare, sa se imbrace cum vor fara sa se teama ca vor fi arestati, sa fie lasati sa se bucure de viata, sa cinte, sa danseze, sa iubeasca–nu e nevoie de cine stie ce sofisticari freudiene ca sa constati, vizibil, ca represiunea sexuala in tarile musulmane care aplica codul shariei strict e inumana, si rezulta intr-o minie vulcanica a tinerilor. Cind nu esti lasat macar sa tii de mina o fata in public, revolutia bate la usa.
panseluta
20 June 2009Un discurs extraordinar de interesant al lui Mousavi via un comentator, probabil shiit si scolit in ale Islamului,la blogul lui Patterico (http://patterico.com/:
Mullahs au furat Revolutia Islamica a lui Khomeini ca sa se imbogateasca. Revolutia lui Khomeini a fost magnifica si pura din punct de vedere islamic. Mullahs si alesul lor Ahmadinejad au deviat de la doctrina Coranica si a lui Khomeini pentru ca au ignorat nevoile poporului, adevarul si dreptatea.
Atentie aici: Poti trai o viata spirituala islamica in acelasi timp cu o viata moderna. Cele doua nu sunt incompatibile.
Mousavi:
“In the name of God, the kind and the merciful
Indeed god demands you to safe keep what people entrust in you, and to rule them with justice. [this a verse of Koran]
Respectable and intelligent people of Iran, These nights and days, a pivotal moment in our history is taking place. People ask each other: “what should we do?, which way should we go?”. It is my duty to share with you what I believe, and to learn from you, may we never forget our historical task and not give up on the duty we are given by the destiny of times and generations.
30 years ago, in this country a revolution became victorious in the name of Islam, a revolution for freedom, a revolution for reviving the dignity of men, a revolution for truth and justice. In those times, especially when our enlightened Imam [Khomeini] was alive, large amount of lives and matters were invested to legitimize this foundation and many valuable achievements were attained. An unprecedented enlightenment captured our society, and our people reached a new life where they endured the hardest of hardships with a sweet taste. What this people gained was dignity and freedom and a gift of the life of the pure ones [i.e. 12 Imams of Shiites]. I am certain that those who have seen those days will not be satisfied with anything less. Had we as a people lost certain talents that we were unable to experience that early spirituality? I had come to say that that was not the case. It is not late yet, we are not far from that enlightened space yet.
I had come to show that it was possible to live spiritually while living in a modern world. I had come to repeat Imam’s warnings about fundamentalism. I had come to say that evading the law leads to dictatorship; and to remind that paying attention to people’s dignity does not diminish the foundations of the regime, but strengthens it.
I had come to say that people wish honesty and integrity from their servants, and that many of our perils have arisen from lies. I had come to say that poverty and backwardness, corruption and injustice were not our destiny. I had come to re-invite to the Islamic revolution, as it had to be, and Islamic republic as it has to be. In this invitation, I was not charismatic [articulate], but the core message of revolution was so appealing that it surpassed my articulation and excited the young generation who had not seen those days to recreate scenes which we had not seen since the days of revolution[1979] and the sacred defense. The people’s movement chose green as its symbol. I confess that in this, I followed them.
And a generation that was accused of being removed from religion, has now reached “God is Great”, “Victory’s of God and victory’s near”, “Ya hossein” in their chants to prove that when this tree fruits, they all resemble. No one taught hem these slogans, they reached them by the teachings of instinct.
How unfair are those whose petty advantages make them call this a “velvet revolution” staged by foreigners! [refering to state TV and Khameneni, perhaps!] But as you know, all of us were faced with deception and cheatings when we claimed to revitalize our nation and realize dreams that root in the hearts of young and old. And that which we had predicted will stem from evading law [dictatorship], realized soon in the worst manifestation.
The large voter turnout in recent election was the result of hard work to create hope and confidence in people, to create a deserving response to those whose broad dissatisfaction with the existing management crisis could have targeted the foundations of the regime. If this good will and trust of the poeple is not addressed via protecting their votes, or if they cannot react in a civil manner to claim their rights, the responsibility of the dangerous routs ahead will be on the shoulders of those who do not tolerate civil protests. If the large volume of cheating and vote rigging, which has set fire to the hays of people’s anger, is expressed as the evidence of fairness, the republican nature of the state will be killed and in practice, the ideology that Islam and Republicanism are incompatible will be proven.
This outcome will make two groups happy: One, those who since the beginning of revolution stood against Imam and called the Islamic state a dictatorship of the elite who want to take people to heaven by force; and the other, those who in defending the human rights, consider religion and Islam against republicanism. Imam’s fantastic art was to neutralize these dichotomies. I had come to focus on Imam’s approach to neutralize the burgeoning magic of these. Now, by confirming the results of election, by limiting the extent of investigation in a manner that the outcome will not be changed, even though in more than 170 branches the number of cast votes was more than 100% of eligible voters of the riding, the heads of the state have accepted the responsibility of what has happened during the election.
In these conditions, we are asked to follow our complaints via the Guardian council, while this council has proven its bias, not only before and during, but also after the election. The first principle of judgment is to be impartial. I, continue to strongly believe that the request for annulling the vote and repeating the election is a definite right that has to be considered by impartial and nationally trusted delegation. Not to dismiss the results of this investigation a priori, or to prevent people from demonstration by threatening them to bloodshed. Nor to unleash the Intelligence ministry’s plain clothes forces on people’s lives to disperse crowds by intimidation and inflammation, instead of responding to people’s legitimate questions, and then blaming the bloodshed on others.
As I am looking at the scene, I see it set for advancing a new political agenda that spreads beyond the objective of installing an unwanted government. As a companion who has seen the beauties of your green wave, I will never allow any one’s life endangered because of my actions. At the same time, I remain undeterred on my demand for annulling the election and demanding people’s rights. Despite my limited abilities, I believe that your motivation and creativity can pursue your legitimate demands in new civil manners.
Be sure that I will always stand with you. What this brother of yours recommends, especially to the dear youth, in terms of finding new solutions is to not allow liars and cheater steal your flag of defense of Islamic state, and foreigners rip the treasures of the Islamic republic which are your inheritance of the blood of your decent fathers. By trust in God, and hope for the future, and leaning on the strength of social movements, claim your rights in the frameworks of the existing constitution, based on principle of non-violence.
In this, we are not confronting the Basij. Basiji is our brother. In this we are not confronting the revolutionary guard. The guard is the keeper of our revolution. We are not confronting the army, the army is the keeper of our borders. These organs are the keepers of our independence, freedom and our Islamic republic. We are confronting deception and lies, we want to reform them, a reform by return to the pure principles of revolution.
We advise the authorities, to calm down the streets. Based on article 27 of the constitution, not only provide space for peaceful protest, but also encourage such gatherings. The state TV should stop badmouthing and taking sides. Before voices turn into shouting, let them be heard in reasonable debates. Let the press criticize, and write the news as they happen. In one word, create a free space for people to express their agreements and disagreements. Let those who want, say “takbeer” and don’t consider it opposition. It is clear that in this case, there won’t be a need for security forces on the streets, and we won’t have to face pictures and hear news that break the heart of anyone who loves the country and the revolution.
Your brother and companion Mir Hossein Mousavi
emil
20 June 2009Panseluta, nici nu stii cit de usurat ma simt sa citesc rindurile tale de la comentariul nr. 25. Mi-era teama ca pentru tine, acesti oameni care mor acum in strada pentru libertatile simple pe care noi le luam de-a gata, pe scurt pentru normalitate, sint mereu damnati si nedemni de libertate. Ar fi fost tare nedrept si cinic, mai ales ca generatia protestatara de azi era nenascuta sau in scutece cind parintii lor aclamau tirania instituita in 1979. Ce are loc acum este un lucru rar in istorie: primenirea unei natii. Cum sa nu iti doresti ca aceasta renastere sa reuseasca? I have a major weakness… I’m a sucker for liberty. Este extraordinar faptul ca la fel simt si milioanele din Iran care nu au trait niciodata in libertate… si totusi mor pentru ea, sfidind logica mulahilor si a lui Obama.
Lol
20 June 2009Eu sunt mai incet din fire asa ca e posibil sa inteleg gresit, dar practic acolo se incearca sa il schimbe pe Ceausescu cu Iliescu. „Saracii” presedinti nu sunt altceva decat marionete care se bat in demagogisme si populisme ieftine sub bagheta „Liderului Suprem” care orchestreaza magistral una din cele mai mari „parodii” din istoria omenirii. Ar fi absolut tragic daca nu ar fi oarecum comic. Pentru ca din ceea ce se pare nu este vorba decat de manipulare ieftina a maselor pentru a ajunge intr-un post bine pozitionat de a culege fructele revolutiei, fireste, fara a-l supara pe „tatuc”.
Consider ca problema este privita gresit. Oamenii aia nu vor schimbare, sunt incapabili de schimbare. Poate doar ca indivizi da, vor ca lucrurile sa se schimbe, dar ca mase sunt manipulati si indobitociti. Practic ei pentru ce protesteaza acolo? Venirea la putere a esalonului 2 revolutionar-mesianic? Oare nu e cazul ca in loc sa tratam epidemia cu paracetamol sa o privim ca pe o pandemie si sa se recurga la masurile necesare de combatare? Poate ca sunt drastic, nu stiu. In orice caz tinand cont ca liderii lumii „libere” pot sa se inchine mai mult in fata Islamului doar daca regreseaza la stadiul de nevertebrate(acum cateva milioane de ani Allah nu s-a gandit ca aceea coloana vertebrala va reprezenta un impediment…shame on you)slabe sanse de a se adopta o pozitie ferma in viitorul apropiat.
dr. jones
20 June 2009si eu sunt de acord cu lol aici.
agenturilii straine trebuiau sa cotrobaiasca bine pentru un leader reformator pe care sa il scoata in fata.
mai mult ca sigur ca acei oameni isi doresc libertatea.
dar vor avea asa ceva?
in nici un caz cel ce se inchina in fata ayatolahilor nu ii va ajuta.
panseluta
20 June 2009Emil,
Imi pare si mie rau pentru reactia cinica. Cind am auzit de „Allahu’ Akbar”, de la care li se trag multe din nenorociri, m-am zbirlit si am vazut totul in negru.
Noroc ca am parte de cite o dimineata proaspata, cu parfum de caprifoi care-mi intra pe fereastra deschisa in mai-iunie, ca sa-mi aminteasca de ordinea fireasca a lucrurilor.
Panselutz
emil
20 June 2009Lol, sint semne care indreptatesc pesimismul tau, sint si semne care arata ca s-a acumulat o masa critica de nemultumire ce vizeaza o schimbare radicala, nu doar, vorba ta, inlocuirea lui Ceausescu lui Iliescu… si as adauga, trecerea de la islamism la islamism original.
Nimeni nu stie in ce masura fermentul de schimbare profunda va avea cistig de cauza. Citesc si eu ce pot ca sa inteleg mai bine situatia, mai ales opinii din partea iranienilor cu legaturi in interior.
Iata ce spune Abbas Djavadi, director de program la Radio Farda:
The Iranian Revolt
Si o piesa interesanta din revista Time, in care autorii discuta aspectul sprijinului din afara in miscarile revolutionare din istoria recenta.
Obama’s Three-Part Case on Iran
emil
20 June 2009Alta sursa de informare: Radio Europa Libera.
costin
20 June 2009Prim ministrul Turciei, Edgoran, l-a felicitat pe Ahmadinejad pentru cistigarea alegerilor.
Acelasi prim ministru care ostraciza Israelul pentru atacul defensiv din iarna impotriva Hamas, aceasi Turcie pe care Obama, ati ghicit, o vrea in Uniunea Europeana.
Obama disagrees with Sarkozy on Turkey EU bid
Deci cum ar fi? Cum ar fi ca un prieten de-al lui Ahmadinejad, care impusca opozitia pe strazile Teheranului, care striga Death to America!, Wipe Israel off the Map!, Islam will rule the world! si alte minunatii de genul, cum ar fi ca o tara condusa de un om care este foarte posibil sa gindeasca la fel, sa fie primita in Uniunea Europeana? Probabil vom afla in anii care urmeaza.
Francesco
20 June 2009Moartea lui Neda Agha Soltan a produs o mare emotie in Iran si in lume. In clipul urmator o puteti vedea pe Neda (chemare in farsi) langa tatal sau uitandu-se la demonstranti. In faza urmatoare o vedem pe Neda cazuta pe caldaram.
Neda a fost impuscata de un militian basij aflat pe o motocicleta. Avea 27 de ani si era studenta la filozofie…
dr. jones
20 June 2009via wallstreet:
Iran’s Web Spying Aided By Western Technology
European Gear Used in Vast Effort to Monitor Communications
http://online.wsj.com/article/SB124562668777335653.html
The Iranian regime has developed, with the assistance of European telecommunications companies, one of the world’s most sophisticated mechanisms for controlling and censoring the Internet, allowing it to examine the content of individual online communications on a massive scale.
…
The monitoring capability was provided, at least in part, by a joint venture of Siemens AG, the German conglomerate, and Nokia Corp., the Finnish cellphone company, in the second half of 2008, Ben Roome, a spokesman for the joint venture, confirmed.
The „monitoring center,” installed within the government’s telecom monopoly, was part of a larger contract with Iran that included mobile-phone networking technology, Mr. Roome said
…
Deep packet inspection involves inserting equipment into a flow of online data, from emails and Internet phone calls to images and messages on social-networking sites such as Facebook and Twitter. Every digitized packet of online data is deconstructed, examined for keywords and reconstructed within milliseconds. In Iran’s case, this is done for the entire country at a single choke point, according to networking engineers familiar with the country’s system. It couldn’t be determined whether the equipment from Nokia Siemens Networks is used specifically for deep packet inspection.
All eyes have been on the Internet amid the crisis in Iran, and government attempts to crack down on information. The infiltration of Iranian online traffic could explain why the government has allowed the Internet to continue to function — and also why it has been running at such slow speeds in the days since the results of the presidential vote spurred unrest.
emil, eu pe gorby il consider in continuare un „reformator” care a vrut sa salveze colosul rosu de la prabusire.
ghinionul lui a fost insa Reagan si Teacher care nu au mai facut concesii.
emil
20 June 2009Despre Neda:
In Iran, One Woman’s Death May Have Many Consequences
How Neda Divided My Family
dr. jones
20 June 2009mult le-a mai trebuit sa il scoata pe Reza Pahlavi de la arhiva.
tocmai am vazut un discurs al sau pe c-span.
eu chiar nu inteleg de ce nu au facut asta de la bun inceput.
dr. jones
20 June 2009aveau leaderul care le trebuie in buzunar – si l-au tinut ascuns.
panseluta
20 June 2009emil:
Extrem de interesanta marturia din „How Neda Divided My Family”.
Paralele cu Romania din ’89 si de dupa sunt halucinante. Ce cautau huliganii aia in Piata Universitatii? ma apostrofau ai mei, putin dupa revenirea mea in tara, la masa cu salata de vinete, salam de sibiu, babik, icre si pui fript, cea mai vocala fiind matusa mea cea mai iubita, care se declarase adoratoare a lui Petre Roman.
emil
20 June 2009Addy.
Chiar asa, care o fi legatura dintre 9/11 si Afganistan? Si in ce fel a exportat Afganistan terorism in perioada cit a fost Talibanul la putere? Poti sa afli rapid, tine de abeceul a ceea ce discutam si nu doresc sa recapitulez ceea ce ar trebui sa stii deja. Daca insa crezi ca 9/11 este opera cabalei neocon cu Bush-Cheney la pupitrul de comanda, a Mossadului, Iluminatti, etc… nu te mai obosi, ramii cu credinta ta si nu-mi irosi nici mie timpul.
Irak exportator de terorism: Saddam a finantat multi ani organizatiile teroriste palestiniene Hamas, Jihadul Islamic Palestinian si Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei; incepind cu 1998 corpul de armata Fedayeen a deschis tabere de antrenament in Irak pentru „voluntari arabi” dinafara tarii, in scopul antrenarii pentru misiuni teroriste si lupta de gherila; teroristul Abu Nidal a fost gazduit de Saddam intre 1999 si 2002, cind se pare ca a fost asasinat la ordinul lui Saddam.
Ceva mai pe larg:
Saddam Hussein’s Philanthropy of Terror
PS
„Problema” e veche in Pakistan, de cel putin 10-15 ani. Ce citesti acum e rezultatul unei metastaze si a faptului ca baza stabila a talibanilor a redevenit Pakistanul, dupa interludiul anilor 90 cind au guvernat tara vecina – Afganistan.
PPS
Bine, bine, o sa zici, dar ce legatura are asta cu decizia lui Bush de a invada Irakul? Asa este, eu ti-am dat doar exemple de Irak exportator de terorism, insa decizia lui Bush nu a fost in primul rind o reactie la relatia Saddam – teroristi arabi. Foarte pe scurt: dupa 9/11, prioritatea nr. 1, 2 si 3 a guvernului american a devenit prevenirea unui alt atac similar; nu doar pe termen imediat, dar si cu o privire mai pe termen mediu asupra regimurilor celor mai ostile SUA, cu o istorie recenta de pericol clar si tangilbil si cu intentii clare de militarizare si subventionare a terorismului indreptat impotriva Americii si intereselor sale. Dintre toate pericolele la orizont, Saddam a fost considerat cu totul inacceptabil; printre altele, si datorita faptului ca toate informatiile din partea serviciilor secrete (dovedite ulterior exagerate) indicau un program masiv si foarte avansat de procurare si fabricare de arme de distrugere in masa, iar prin reteaua de terorism international finantata de Saddam devenea posibila o lovitura impotriva SUA exact in genul 9/11: livrata de un grup restrins si cu un impact devastator. Acum, ca stim mai multe, decizia este clar discutabila. Insa imediat dupa 9/11, prioritatea guvernului american a fost de a apara tara… prioritatea majora a oricarui guvern, de oriunde.
emil
20 June 2009Panseluta, si pe mine m-a frapat asemanarea cu experienta mea personala din decembrie ’89.
Schwarzmann Skinski
20 June 2009Youtube a lansat un canal, CitizenTube, în care sunt postate filmuleţe înregistrate din Iran. Se pare că nu sunt nici ei complet aserviţi guvernelor [cum se întâmplă în cazul Youtube China şi parcă şi Rusia].
Nu ştiu cum să folosesc xhtml-ul ca să ascund linkul aşa că îl postez direct, sperând să nu vă supăraţi :http://www.youtube.com/citizentube?feature=ticker
bugsy
20 June 2009In Iran, Obama a ratat startul.
Incearca acum ceva sa recupereze.
„Preşedintele american Barack Obama va susţine marţi o conferinţă de presă, în condiţiile în care situaţia din Iran este tensionată, Coreea de Nord face declaraţii provocatoare, iar proiectul său ambiţios de reformă a sistemului asigurărilor medicale se află într-un moment delicat.
După cinci luni de mandat, pe fondul celei mai profunde crize financiare din ultimele decenii, Obama va vorbi presei la Casa Albă, la ora locală 12.30 (19.30 ora României).Aceasta este a patra conferinţă oficială după învestirea sa în funcţie, în luna ianuarie, şi prima de la sfârşitul lunii aprilie, când s-au împlinit primele 100 de zile ale sale la preşedinţia Statelor Unite.”
costin
20 June 2009CNN Interview With Iranian Protester: „We Don’t Deny the Holocaust, We Do Accept Israel’s Rights”….
http://vladtepesblog.com/?p=9443
Dar America de sub Obama cel mai probabil nu va interveni in nici un fel.
Obama nu va lasa sa se intimple asta pentru. Sint sigur ca stingeii de serviviu, vesnici nemultumiti, tot vor gasi o cale ca sa „blame America.”
„Ah, Iranul nu are petrol, normal ca America nu s-a bagat. I-au lasat pe oamenii aia sa moara acolo pentru ca nu aveau nimic de cistigat. In cz: capitalisti nenorociti. (apropo, are Iranul petrol?:) )
Daca America va interveni, s-a gasit petrol, carbune, aur sau masline. Ceva tot s-a gasit in Iran. cz: capitalisti nenorociti
Imperialistu'
20 June 2009Un nou discurs istoric. Super. Intre timp, e cazul sa aflati si voi cine este responsabil pentru revolta. Nu, nu luptele interne din tabara islamista iraniana, ci Barack Hussein Obama. Discursul lui Obama din Cairo a dat putere protestatarilor. I kid you not.
Alte stiri,
Addy
20 June 2009@Emil
Da-mi voie sa pastrez anumite semne de intrebare de ce SUA a invadat Afghanistanul, iar pentru asta as aprecia sa nu te mai grabesti sa-mi pui etichete. Nu ma târî in mocirla conspirationista de genul „cabalei neocon cu Bush-Cheney la pupitrul de comanda, a Mossadului, Iluminatti, etc” . Majoritatea atacatorilor erau sauditi, iar o singura persoana, in speta Osama Ben Laden, din punctul meu de vedere nu poate reprezenta un motiv suficient de bun pentru un razboi ce deja treneaza de 8 ani, si a costat mult peste 500 de mld de $. Nu neg prezenta luptatorilor islamisti acolo inainte de 9/11, dar ea este justificata de faptul ca Afghanistan era o tara in plin razboi civil. Talibani(aliati cu Arabia Saudita(care este aliata cu SUA),Pakistan, EAU) versus Alianta Nordului (aliati cu Rusia , Turcia, India si Iran). De mentionat ca la un moment dat iranienii, chiar ei se pregateau sa intre in razboi contra talibanilor. Sunt doua factiuni la fel de imbecile, iar SUA a intervenit de partea unora. Sunt constient ca nu au avut nimic de castigat. Dimpotriva i-a starnit mai rau si jihadisti.
Interesant linkul pe care mi l-ai dat despre Saddam Hussein si terorismul.Dar nu inteleg de ce Saddam Hussein ar fi finantat de exemplu PKK. Ce interes avea sa-i finanteaza pe kurzi, cei care doreau un stat propriu care se intindea si in Irak ? Multe din informatiile gasite acolo nu le-am putut gasi altundeva. Nu stiu ce relevanta are daca un judecator oarecare din SUA se pronunta ca Al Queda si Saddam Hussein sunt vinovati de 9/11 .
Pakistanul este un stat ce incearca o apropiere de Iran, are arme nucleare, este extrem de instabil politic, economic, social, si nu de putine a intrat in conflict cu India. Nu m-ar mira ca la un moment dat in urmatorii 5 ani sa intre in colaps, si sa vedem atunci distractie … Si toate astea din cauza ca SUA a vrut sa intre in Afghanistan:
http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/asia/pakistan/5369740/Top-US-official-warns-that-war-in-Afghanistan-strengthens-Taliban-in-Pakistan.html
S-a meritat interventia SUA in Afghanistan, tinand seama de acest risc?
Irakul in perioada lui Saddam a fost un Irak secular. Mie cel putin mi se parea extrem de improbabil sa aiba conexiune cu formatiuni teroriste islamiste. Terorismul religios nu-i putem atribui o localizare geografica exacta (gen Irak si Afghanistan). Eu mai curand vad Arabia Saudita drept furnizor de materie prima umana pentru Jihad. Oricum cred ca putem cadea de acord ca lucrurile sunt extrem de incalcite in Orientul Mijlociu.
Cat priveste subiectul articolul, Obama inca nu stie ce rol trebuie sa joace in istorie. Probabil multi iranieni se asteptau la un mesaj ceva mai puternic de la Obama. Un „Ich bin ein Teheraner …” . Eu ma asteptam la o schimbare de strategie in problema iraniana, nu o renuntare la orice strategie. Cred ca multi oameni ii simpatizeaza pe cei ce acum cer libertate si democratie in Iran. Obama, cel intitulat de CTP drept un presedinte planetar, nu pare tentat sa incerce un discurs in care sa revendice universalitatea revendicarilor protestatarilor din Iran. Dezamagitor !
Reza Pahlavi a iesit acum la inaintare :
http://www.youtube.com/watch?v=6zv5VMShOyk
Din pacate monarhia in Iran nu a fost asa de bine primita. Nu vad ca dupa regim islamic sa urmeze monarhie. Urmatorul regim in Iran va fi o democratie seculara.
dr. jones
20 June 2009???? exista. si sunt acolo.
Obama’s intelligent speech in Cairo has had a big impact in the Muslim world, and it is obvious that it is his presence in the White House – far more than any BBC broadcast – that is giving hope to the demonstrators in Tehran.
I don’t know whether this election was rigged. Even if there were as many irregularities as the protesters claim, it seems sadly possible that Mr Ahmedinejad retained a majority of the votes, if not 63 per cent. Indeed, I saw one BBC television report that scrupulously portrayed the messianic reception he received in parts of the country, with weeping women queuing to touch the hem of his raiment.
Nor do I know whether the demonstrators will succeed in their demands, or whether they will peter out over the next few days, overwhelmed by the brutality of the official response.
But there is one thing we can say for certain: that in the 30 years since the fundamentalist revolution, this is the nearest the mullahs have come to feeling the anger of the people. This is the nearest Iran has come, in our lifetimes, to a true brush with democracy.
The key point is that I do not believe it could possibly have happened had John McCain been elected. Why? Because McCain entertained American journalists by singing, to a Beach Boys’ tune: „Bomb, bomb, bomb, bomb, bomb Iran.” If you want a population to abandon a hardline leadership, you don’t threaten them with nuclear war.
Barack Obama has shown the Iranian bourgeoisie that America is willing to engage, to treat their country with respect, and it is that sudden hope – of a new role and status for Iran – that is driving the protesters to see if they can be rid of their crazy regime.
Who knows whether they will succeed, but we can safely say that the BBC and Barack Obama have done more to change Iran than Fox News and George W Bush.
ar trebui tradus articolul si pus la gazeta de perete.
e unul dintre cele mai hilare puncte de vedere de care mi’a fost dat sa vad.
http://www.telegraph.co.uk/comment/columnists/borisjohnson/5599270/What-has-Ayatollah-Khamenei-of-Iran-got-against-little-old-Britain.html
dr. jones
20 June 2009addy: Din pacate monarhia in Iran nu a fost asa de bine primita. Nu vad ca dupa regim islamic sa urmeze monarhie. Urmatorul regim in Iran va fi o democratie seculara.
tot e mai bine decat nimic.
oamenii aia nu au un leader. nu poti sa faci revolutie fara leaderi.
iar un robespierre – nu cred ca ar rezolva nici o situatie.
fish
20 June 2009O. a deschis gura ????
Obama condemns violence against Iran protesters
emil
20 June 2009Addy, nu incerc sa te tirasc nicaieri. M-a surprins nedumerirea vizavi de 9/11 si Afganistan si nestiind in ce ape te scalzi ti-am spus ca varianta conspirationala a discutiei nu ma intereseaza – am avut parte de „truthers” pe blog si nu mai pierd timpul cu asa ceva. Dar, fain, inteleg ce spui si mergem mai departe.
Nu te mai crampona de nationalitatea celor care au infaptuit 9/11. Islamul radical & jihadismul sint o cauza pan-islamica… miscarea este internationala… la fel cum Cominternul sovietic s-a ocupat cu exportul de comunism pregatind cadre diverse ca nationalitate, la fel si Talibanul si Al Qaeda, pregatesc cadre a caror nationalitate nu are importanta – aderenta la ideologia islamica si la jihadism primeaza.
Poti sa-l ignori pe moment si pe bin Laden. Uite, e simplu. Talibanul a venit la putere in 1994. Al Qaeda s-a relocat, in 1996, din Sudan in Afganistan. Dupa infringerea URSS, convingerea jihadistilor a fost ca SUA, Marea Satana, poate fi si ea invinsa si astfel deschisa cale libera instaurarii unui califat mondial. In toti acesti ani, culminind cu septembrie 2001, Talibanul si Al Qaeda au fost angajate constant in pregatirea de teroristi islamici pe teritoriul Afganistanului, stabilirea unei retele internationale de finantare, indoctrinare si recrutare, planuirea si executarea de atentate teroriste impotriva SUA: Aden (Yemen, 1992), World Trade Center (New York, 1993), ambasadele americane din Kenya si Tanzania (1998), vasul USS Cole (Yemen, 2000).
Stii in ce a culminat acest puroi. Absolut justificat, SUA a cerut guvernului Taliban sa extradeze toate persoanele raspunzatoare de 9/11. Talibanul a refuzat, SUA a declarat razboi, iar in doua luni a rasturnat regimul taliban de la Kabul. Acestea sint motivul si contextul in care SUA au invadat Afganistan.
It’s Official: Taliban Pose a Danger to the United States – 1999
The Taliban’s International Ambitions – vara 2001
The Terrorists’ Encyclopedia – vara 2001
Despre Al Quaeda kurdistana:
Ansar al-Islam: Back in Iraq
emil
20 June 2009Addy. Despre relatia Saddam – al Qaeda: un fragment din cartea lui Douglas J. Feith – War and Decision, Inside the Pentagon at the Dawn of the War on Terrorism. Douglas Feith a servit ca sub-secretar de stat sub Donald Rumsfeld in perioada 2001 – 2005. In aceasta calitate a fost adesea vilificat de presa si acuzat de a fi masluit informatia care a stat la baza deciziei de a porni razboiul impotriva lui Saddam. O recenzie a cartii:
War and Decision by Douglas Feith
Am citit cartea. Doua calitati deosebite: cu toate ca este scrisa de cineva „dinauntru”, deci potential expus unui partizanat daunator, cartea exceleaza in analiza meticuloasa, onesta si este extrem de bine documentata. O recomand oricui doreste sa se informeze in detaliu despre deciziile de razboi luate de administratia Bush si circumstantele in care acestea au fost luate.
We knew the CIA’s coverage of Iraq was spotty, though it wasn’t until after Saddam’s ouster that we learned how pathetically scant its sources in Iraq were. Before Operation Iraqi Freedom began, for example, the CIA did not have a single dedicated, unilateral source there devoted to WMD related matters. The Silberman-Robb Commission eventually judged that „[ w]e had precious little human intelligence, and virtually no useful signals intelligence on a target [i.e., Iraq] that was one of the United States’ top intelligence priorities.”
I recall no intelligence official ever confessing the inadequacy of the intelligence sources to the Deputies Committee at the time. On the contrary, many intelligence reports suggested that the CIA had substantial knowledge of what was happening inside Iraq. The CIA published confidently worded assessments not only about Iraqi WMD, but also about the Iraqi public’s favorable views of the Iraqi police, and unfavorable views of the „legitimacy” of the Iraqi externals. CIA officials also claimed to know that Iraqi officials, on ideological grounds, would not cooperate with al Qaida. CIA officials made much of this last point. They argued that Iraqi regime leaders, as members of the secular Baath Party, would not cooperate with the Islamist extremists of al Qaida – a presupposition that would later produce an imbroglio.
Some of us thought the CIA overstated its noncooperation argument.
History, we pointed out, was full of examples of regimes that forged strategic alliances despite serious ideological differences. After all, the Nazis and the Soviets, who had conflicting ideologies, entered into secret strategic cooperation in August 1939. Saddam and al Qaida had interests in common, we noted: They shared hostility toward the United States and the declared intention to expel our forces from the Middle East. CIA analysts never convincingly countered our objections.
Like al Qaida, the Iraqi regime had shown tactical flexibility in the service of its strategic goals. Saddam embraced Islam and Muslim symbols when it suited his purposes: In January 1991, he added to the Iraqi flag the Koranic verse „Allah is the Greatest,” styled in his own handwriting. And he used a top lieutenant, Ibrahim al-Duri, who had a reputation as a devout Muslim, to cultivate links with Islamist groups. As I saw it, shaping U.S. counterterrorism policy around the CIA’s hypothesis of noncooperation would not be responsible.
The most outspoken advocate of the noncooperation theory was Paul Pillar, the CLA’s National Intelligence Officer for the Middle East from 2000 to 2005. Pillar was a critic of President Bush’s Iraq policy, a point he made known even while at the CIA, and his theory supported his policy views. In the fall of 2005, soon after he left government service, Pillar denounced the Administration in a Foreign Affairs article (quoted more fully in Chapter 4).The CIA’s work on the Iraq-al Qaida issue suggested that intelligence officials were not open to information inconsistent with Pillar’s theory.
The nature of the problem became clearer when the CIA was given the opportunity to interview al Qaida-related terrorists in northern Iraq. On March 25 2002, The New Yorker published an article by Jeffrey Goldberg on the Kurds. Goldberg had travelled to northern Iraq, spending time in the area governed by Jalal Talabani’s Patriotic Union of Kurdistan (PUK). PUK officials escorted Goldberg to visit a prison in Sulaimaniya, where they were holding members on Ansar al-Islam, a religious extremist group of Kurds and Arabs who had trained in al Qaida camps in Afghanistan. The Ansar prisoners were accused of colluding with the Iraqi regime. According to Goldberg, the charges were that
Ansar al-Islam received funds directly from Al Qaeda; that the intelligence service of Saddam Husseing has joint control, with Al Qaeda operatives, over Ansar al-Islam; that Saddam Hussein hosted a senior leader of Al Qaeda in Baghdad in 1992; that a number of Al Qaeda members fleeing Afghanistan have been secretly brought into territory controlled by Ansar al-Islam and that Iraqi intelligence smuggled conventional weapons, and possibly even chemical and biological weapons, into Afghanistan.
If true, the New Yorker article noted, the charges „mean that the relationship between Saddam’s regime and Al Qaeda is far closer than previously thought.”
The PUK intelligence director told the reporter that „he hoped I would carry the information to American intelligence officials” because the „FBI and CIA haven’t come out [here] yet.” The director’s deputy added, „Americans are going to Somalia, the Philippines, I don’t know where else, to look for terrorists. But this is the field, here.” (In response, a CIA spokesperson issued a standard refusal to comment.) Goldberg quotes James Woolsey, the former CIA director, on the situation: „It would be a real shame if the CIA’s substantial institutional hostility to Iraqi democratic resistance groups was keeping it from learning about Saddam’s ties to Al Qaeda in northern Iraq.”
This stunning passage required an explanation from the CIA. At a Deputies Lunch soon after its publication, Wolfowitz brought it to the group’s attention and asked McLaughlin why the CIA had not accepted PUK’s offer to debrief the prisoners. Appearing pained, McLaughling said he didn’t have an answer, but that he would look into the matter. For weeks and months, Wolfowitz used the Deputies Lunch to urge McLaughlin to have the CIA interview the Ansar prisoners….
In dragging their feet on interviewing the Ansar prisoners, CIA officials were ignoring – and actually refusing to investigate – possible Iraq-al Qaida connections. That was one way to protect their position that those connections could not exist, but it was not a proper way. News stories cited assertions by „senior intelligence officials” that there was no evidence of such connections – creating the impression that diligent efforts had been made to uncover such evidence.
I considered Saddam a serious danger, whether or not there were significant or operational ties between him and al Qaida. I never found much comfort in the CIA’s theory that secular Baathists would not want to cooperate with religious extremists, even if it were correct. If, for ideological reasons, Saddam preferred to team with secular terrorists – of the Abu Nidal stripe, for example – there was no shortage of them. And if he wanted someday to work with al Qaida he might have options for cooperation, with or without any prior relationship.
Events following Saddam’s overthrow proved that even hard-core Baathists, under the right circumstances, would make common cause with Islamist extremists. The insurgency’s Baathist leadership included Saddam (until his capture in December 2003) and Ibrahim al-Duri. The jihadist leader was Abu Musab al-Zarqawi, until he was killed by US forces in June 2006. The strategic alliance between their two camps was a key element in the insurgency. A similar alliance, however, might have developed even if Saddam had remained in power. The CIA officials had overstated the Baathist-jihadist divide – as they overstated or erred about other political and military matters before the Iraq war.
Addy
20 June 2009@Emil
Nu pot sa-l ignor pe Bin Laden. Oficial el a reprezentat motivul principal pentru a invada Afghanistanul. Dupa ce au inceput bombardamentele, talibanii se oferisera (in anumite conditii) sa il predea americanilor.
Talibanii aveau propriul lor razboi cu Alianta Nordului. Ei aveau doar sa tolereze ce va face el, nu sa participe activ. E posibil ca Osama Bin Laden sa fie privit drept un erou in Afghanistan pentru lupta sa impotriva URSS. In al doilea rand, majoritatea militantilor al Qaeda erau si ei preocupati de razboiul cu Alianta Nordului. Se poate spune ca Bin Laden a fost creierul si finantatorul atacurilor de la 9/11, dar pregatirea propiu-zisa(lectiile de zbor de exemplu) a acestora nu a avut loc in Afghanistan. De ce nu a acceptat SUA trocul oferit de talibani, nu pot sa inteleg. Ar fi rezolvat o mare parte din problema.
Mi-ai dat o documentatie voluminoasa rau ???? . Am citit cat mi-a permis timpul.
Prin asta ai vrea tu sa-mi arati ambitiile internationale ale talibanilor. Interesant, dar mi-ar placea sa gasesc o alta sursa, ca sa fiu sigur ca nu sunt in vreun fel indus in eroare…
Despre Ansar al-Islam, am gasit ceva pe Wikipedia : Ansar_al-islam # Alleged_links_to_Saddam_Hussein
Sunt niste referinte suficient de bune inserate acolo ???? .
Vechea poveste cu armele de distrugere in masa…
Aljazeera Interview with Sheikh Osama Bin Laden
Eu personal cred ca aspiratiile internationale ii revin lui Bin Laden (dupa cum putem vedea in interviu), si mai putin talibanilor care aveau o mare problema cu Alianta Nordului.
Nu am cum. Jihadistii nu sunt facuti in serie in fabrica. Ei devin pe cursul vietii influentati de societatea in care traiesc. Arabia Saudita, de exemplu, este plin de materie prima umana pentru Jihad. La fel tinde sa devina si Pakistanul. Arabia Saudita, la nivel inalt, este un aliat fidel al Statelor Unite ale Americii. In Arabia Saudita, se aplica cu strictete Sharia.
Saudi women „kept in childhood”
In Arabia Saudita violatorii sunt absolviti de vreo vina, iar victima este condamnata:
Saudi gang rape sentence ‘unjust’
In Afghanistan U.S. Troops Die For Rapists
Afghanistan i-a inlocuit pe talibani cu altii la fel de retarzu, dar cu un cost de peste 500 de mld de $. Asta e o afacere proasta. Ce mare schimbare e daca ai inlocuit un regim taliban cu unul „democrat islamic”, poate la fel de tampit ca obiceiuri ca cel din Iran …Sa va zic de cazul Sayed Pervez Kambaksh :
Pakistanul, o tara ce poseda bomba nucleara, devine din ce in ce mai instabil datorita faptului ca talibanii din Afghanistan au migrat acolo.De vazut:
Children of the Taliban
Sunt recrutati din ce in ce mai copii in randul talibanilor pentru atacuri sinucigase. Orice atac al dronelor americane(care cauzeaza multe victime colaterale) reprezinta un nou prilej pentru talibani sa recruteze si mai multi.Sistemul educational in Pakistan nu mai poate fi finantat, iar multi ajung la scolile administrate de talibani unde sunt pur si simplu indobitociti. Prin ocuparea Afghanistanului , SUA pare a fi destabilizat extrem de serios Pakistanul. Daca Pakistan va colapsa, va intra in anarhie precum Somalia, ce naiba se va intampla cu focoasele nucleare ?
Interventia SUA in Afghanistan nu numai ca este inutila, pentru ca de fapt, lucrurile nu s-au schimbat in esenta in Afghanistan, dar este si contraproductiva. Pakistanul nu-i dau mai mult de 5 ani pana cand va colapsa.
PS: imi cer scuze pentru acest comentariu lung si off-topic .
Addy
20 June 2009Primul citat este din 911Report pag 269
Addy
20 June 2009Regretabil, protestele din Iran au pierdut mult din intensitate. Dar la fel de mult a pierdut regimul teocrat pe planul legitimatatii morale. Si frecventa mesajelor de pe Twitter a scazut.
Pe Pirate Bay nu mai apare Persian Bay .
Sper sa nu fie asta sfarsitul revoltelor impotriva regimului de bestii de la Teheran.
Dintr-un articol din Evenimentul Zilei:
Este etic ce au facut aceste companii ?
emil
20 June 2009Addy, americanii nu au fost niciodata interesati doar de persoana bin Laden. Imediat dupa 9/11, Bush a cerut urmatoarele lucruri de la guvernul afgan: desfiintarea tuturor bazelor Al Qaeda din Afganistan, repudierea in corpore a acestei organizatii, predarea tuturor liderilor AQ catre SUA. Necondiţionat. Talibanul a încercat să tragă de timp, propunînd ba extrădarea lui bin Laden către o ţară terţă nespecificată, ba judecarea lui bin Laden de un tribunal afgan. Poate ţi se pare o ofertă solidă, dar nici un guvern responsabil nu ar fi acceptat o astfel de escrocherie.
Încă o mărturie despre evoluţia Talibanului de la islamism intern la unul internaţional:
Încă una. Conform estimărilor serviciilor de informaţii, bin Laden a finanţat Talibanul cu aprox 100 milioane dolari în perioada de 5 ani cît s-a aflat în Afganistan. În jur de 80 de mii de recruţi (în majoritate externi) au fost antrenaţi în jihad. Banii şi asistenţa militară oferite Talibanului sprijină afirmaţia de mai sus a lui Ahmed Rashid. Oricît de preocupaţi ar fi fost Talibanul de oponenţii din nord, aceasta nu a exclus convergenţa dintre Al Qaeda şi Taliban.
Jihadiştii sînt făcuţi în serie, iar fabrica se numeşte Islam – saudiţi, irakieni, iranieni, ceceni, uighuri din China, tailandezi, filipinezi, pakistanezi, egipteni, algerieni, britanici, germani… naţionalitatea nu are nicio importanţă. Mai precis, „fabrica” e la intersecţia dintre variante islamice fundamentaliste – wahabism, salafism, deobandi – şi ideologia modernă a unor gînditori influenţi cum ar fi Hassan al-Bana, Qutb, Maududi şi Nabhani. Ideile nu au naţionalitate.
dr. jones
20 June 2009addy, dar era de asteptat sa se intample asta din moment ce nimanui nu a pasat de tinerii din tehera, precum si cei din chisinau.
Dupa cum spuneam si mai inainte – in ’89 nu „fraterniza” armata cu poporul daca nu cadea cortina.
ai sa vezi ca si eu am pus informatia despre tehnologia de ascultare pe data de iunie 22 – mesajul 35, cred.
adica pe de-o parte impui un ultimatum de nu ataca instalatiile atomice ale iranului si a se retrage din teritoriile ocupate – israelienilor, dar pe de alta parte ce se intampla la teheran nu era treaba nimanui.
plus china si rusia care au recunoscut alegerile din iran.
la fel precum tinerii din chisinau – si tinerii din teheran – au ales cel mai nepotrivit moment pentru revolutie.
panseluta
20 June 2009Mark Levin a postat, azi, articolul de mai jos:
http://threatswatch.org/rapidrecon/2009/06/unimaginable-horror-in-tehran/
Am ascultat, la emisiunea sa, apelul telefonic disperat al fetei din Teheran, si nu ma pot opri din plins.
panseluta
20 June 2009Addy,
The Guardian explica de ce protestele par sa se fi diminuat, dar e o aparenta:
http://www.guardian.co.uk/world/2009/jun/24/iran-protests-bloody-clashes-khamenei
fish
20 June 2009si pt ca uneori irnoa face cit o mie de cuvinte:
fish
20 June 2009si pt ca uneori ironia face cit o mie de cuvinte:
fish
20 June 2009si dupa ce m-am bilbiit corespunzator iata si ironia ????
dubla ????
ahmedinejad
khamenei