Un text despre islamizarea Egiptului, despre persecuţia celor mai vechi creştini: copţii din Egipt. Un strigăt înăbuşit de presa mainstream şi ignorat cu desăvîrşire de hoardele de activişti ai „drepturilor omului”.

Persecutarea minorităţii creştine din Egipt

de Ashraf Ramelah, pentru CoptsUnited.com

Creştinii din Egipt, cunoscuţi şi cu numele de copţi*, au trăit în discriminare, opresiune şi persecuţie timp de aproape 1430 de ani. Lumea începe să afle de soarta copţilor şi problemele lor datorită şansei de a putea emigra din Egipt în ţările civilizate occidentale, din ultimii cincizeci de ani, dar în primul rînd mulţumită progresului tehnologic în telecomunicaţii.

În ciuda erei telecomunicaţiilor şi a libertăţilor occidentale din prezent, copţii se confruntă cu o ameninţare numită corectitudinea politică, care a început în aceeaşi perioadă, acum jumătate de secol.

Scopul iniţial al corectitudinii politice a fost respectarea celorlalţi şi lupta împotriva discriminării şi opresiunii, dar interesele politice au deviat corectitudinea politică de la scopul iniţial înspre eliminarea libertăţilor. În ultimii ani, libertatea de exprimare şi alte forme ale libertăţii de expresie au fost confruntate de corectitudinea politică, cu intenţia de a descuraja şi intimida pe cetăţenii ce doresc să îşi exprime părerile, frustrările sau nemulţumirile în legătură cu probleme evidente.

Efectele corectitudinii politice pot fi văzute în momentul în care numele lucrurilor sînt schimbate, de exemplu, teroriştii sînt numiţi “Fedayeen” (luptători împotriva ocupaţiei şi tiraniei). De asemenea, simbolurile creştine au devenit ofensatoare. Felicitările de Crăciun trebuiesc modificate pentru a nu indica evenimente creştine. Aproape totul în prezent este tratat într-o manieră corectă politic. Nu aş fi surprins să văd în cîţiva ani pe toţi cei care merg la biserică numiţi republicani (de dreapta) şi incorecţi politic. Personal, cred că aceasta este o nouă formă de opresiune şi discriminare.

Copt fiind, vă pot spune: copţii au trăit sub un regim corect politic mai bine de 1400 de ani. Copţii nu şi-au putut păstra limba natală, fiind obligaţi să vorbească limba celor ce le-au ocupat ţara. Copţii nu se puteau ruga în propriile locuri de rugăciune dacă nu urmau anumite indicaţii date de ocupanţi (vezi decretul Hamayoni şi Al Omrania).

Occidentul refuză să analizeze situaţia în detaliu şi să ia deciziile corecte, din cauza îndoctrinării care a avut loc în ultimele decenii în societatea şi şcolile noastre. Pentru mine este foarte simplu să mă uit la istoria Egiptului şi să găsesc asemănări cu viitorul Occidentului. Occidentalii, în schimb, sînt incapabili de acest lucru, din cauza unui motiv foarte clar, şi anume corectitudinea politică.

Majoritatea ştiţi bine că femeile în Occident sînt discriminate în diferite moduri. Deoarece femeile nu au aceaşi putere ca bărbaţii, în fiecare cultură şi societate ele sînt acea parte a omenirii care tinde să sufere în linişte din cauza discriminării şi opresiunii. Ca organizaţie pentru drepturile omului, vă cer tuturor să luaţi atitudine şi să vorbiţi pentru drepturile, demnitatea şi egalitatea femeii.

Femeile copte, de asemenea, au nevoie de ajutorul vostru, fără corectitudine politică. Lucrurile trebuiesc spuse răspicat şi cu voce tare. În Egipt, femeile şi fetele copte sînt ţinta planului de islamizare forţată. În prezent, a răpi o femeie cu un copil este una dintre cele mai oribile crime într-o societate civilizată, crimă pedepsită foarte aspru.

Pe de altă parte, în Egipt, opusul moralităţii se petrece. Vreau să subliniez faptul că nu compar Egiptul cu nici o altă societate occidentală sau civilizată. Orice crimă comisă împotriva unei femei copte este tratată nedrept, fără moralitate sau conştiinţa. Este revoltător să afli astfel de lucruri despre o ţară care era odată considerată leagănul omenirii.

Nu pot considera agresiunea împotriva femeilor şi fetelor copte ca fiind simple întîmplări, datorită următoarelor motive:

– Se întîmplă exclusiv femeilor şi fetelor copte.

– Într-un moment de disperare de acum 33 de ani, Patriarhul copţilor a denunţat public convertirea forţată a femeilor şi a fetelor copte. Patriarhul copţilor, Shenuda al III-lea, în timpul uneia dintre întîlnirile săptămînale din jurul datei de 17 decembrie 1976, într-o conferinţa ţinută în Alexandria, a spus că “se aplică presiuni asupra fetelor copte ca ele să se convertească la islam, fiind forţate prin teroare să se căsătorească cu bărbaţi musulmani.” Mai mult, acesta a cerut restituirea fetelor răpite către familiile lor.

Acum, 33 de ani mai tîrziu, putem spune că răpirea femeilor copte nu este doar un fenomen trecător, ci parte a unui plan de avengură ce ţinteşte eliminarea creştinilor din Orientul Mojlociu. V-aş putea de asemnea spune, mai în şoaptă, că acelaşi lucru se întînplă şi în Occident, dar în moduri diferite şi cu metode diferite. Sistemul legislativ al Occidentului este cu siguranţă singurul element ce frînează acest fenomen.

Pe de altă parte, în ţări precum Egiptul, regimul de la conducere este direct responsabil pentru tot ce s-a întîmplat şi se întîmplă încă fiecărei persoane copte. Aş putea spune simplu că, dacă statul nu doreşte protejarea cetăţenilor, atunci statul este complice şi efectiv părtaş la acţiunile luate împotriva copţilor.

Mulţi occidentali cred despre copţi că sînt o simplă minoritate în Egipt. Totuşi, copţii sînt adevăraţii egipteni care au fost forţaţi să vorbească araba. Copţii au tot dreptul de a fi protejaţi de cei ce îi guvernează sau de instituţiile internaţionale. Nu mă refer la copţi ca religie, ci ca tradiţie.

Considerînd mediul politic dominat de corectitudinea politică în care trăim, mulţi dintre cei prezenţi astăzi aici vor considera ceea ce am spus drept o exagerare sau chiar mă vor eticheta. Lupta pentru înlăturarea opresiunii, discriminării şi persecuţiei face suportabilă orice fel de etichetare, chiar dacă numai unul sau doi dintre voi vor realiza că într-un colţ al planetei noastre, în mileniul al doilea, există guverne care acţionează în acelaşi mod barbaric ca acum 1400 de ani. Conform oricărei definiţii occidentale, scopul statului este generarea legii şi ordinii pentru asigurarea siguranţei şi securităţii cetăţenilor lui. Acesta este un contract între cetăţeni şi guvern, guvernul asigurînd protecţia cetăţenilor, intern (domnia legii) şi extern (armata).

Examinînd ce s-a întîmplat recent, în vremea lui Mubarak, este foarte uşor de arătat că nici unul dintre răpitori nu a fost adus în faţa justiţiei, în ciuda gravităţii crimelor comise şi a frecvenţei lor.

Numărul real de fete este necunoscut oficial din varii motive. Unul dintre motive este cooperarea dintre organele de lege şi răpitori. Familiile copte decid să ascundă această problemă, păstrînd liniştea. Alţii nu vorbesc din cauza ameninţărilor venite din partea poliţiei.

Cercetători locali indică faptul că există colaborare între autorităţile egiptele şi cele ale Arabiei Saudite pentru finanţarea şi stabilirea unui preţ pentru fiecare caz, bazat pe nivelul economic şi cultural al familiei fetei.

Răpirile au loc prin diferite metode, începînd cu prietenii cu fetele copte în timpul activităţilor şcolare, alegerea fetei, drogarea ei, apoi transportul într-un loc în care va fi violată. Fetele sînt violate în grup, ajung însărcinate şi sînt forţate să se convertească, iar apoi să se căsătorească.

Drept reacţie, guvernul egiptean cataloghează ca “poveşti de dragoste” aceste incidente în care are loc căsătoria şi convertirea forţată. Odată ce cazul ajunge în presă, cei din Occident acceptă aceasta versiune a poveştii. Dar întrebarea trebuie pusă: de ce numai fetele copte se îndrăgostesc de bărbaţi musulmani şi de ce fetele muslmane nu găsesc soţi creştini? Cele mai triste sînt consecinţele acestor acţiuni, devastatoare psihologic pentru majoritatea fetelor, aflate la vîrsta adolescenţei.

În ciuda efectelor fizice şi psihologice asupra majorităţii fetelor, perspectiva viitorului lor, ale unei vieţi duse în noile condiţii, este oribilă deoarece există diferenţe serioase între relaţiile din cadrul familiilor copte şi cele arabe.

La final, datorită timpului limitat, voi încheia citînd cîteva exemple de instigare din presa egipteană, din şcoli, universităţi dar şi din moschei şi de pe străzi:

– Nenumăratele “fatwa” emise, provocări împotriva copţilor. Aceste “fatwa” consideră copţii drept infideli ce trebuiesc ucişi sau supuşi la tot felul de nedreptăţi. Unele “fatwa” încurajează răpirea fiicelor copte şi a altor copţi. În ciuda faptului ca aceste “fatwa” constituie instigări clare la violenţă şi crime, guvernul egiptean nu face nimic pentru a le preveni.

Şeicul Abdel Haleem Mahmood, fostul imam al universităţii islamice Al-Azhar, a scris în cartea sa “Crezînd în Alah”: “Creştinii sînt ca o boală dăunătoare şi contagioasă. Musulmanii ar trebui să fie nedrepţi cu ei; ar trebui să îi dispreţuiasă, să îi trateze cu grosolănie şi să îi boicoteze pentru a-i forţa să se convertească la islam.”

– Şeicul Muhamed Metwaly El-Shaarawy a scris în ziarul Al-Ahram din 2 septembrie 1992: “A face sex cu o femeie POW îi conferă acesteia onoare, din moment ce stăpînul îi face acelaşi lucru care i-l face soţiei sale.” Tot el se plîngea, împreună cu grupul lui, în momentul în care sîrbii violau femeile bosniace. Personal, condamn acţiunile sîrbilor, dar mă întreb: de ce Şeicul nu a spus niciodată nimic pentru a proteja femeile copte? Probabil, cum arată acest lucru, femeile copte nu merită atît respect.

– Imamul moscheii Societăţii Jurilor din Asiut repetă în mod public, de mulţi ani, cu ocazia serviciului religios din fiecare vineri, că “Femeile creştine sînt pradă pentru orice musulman.”

– În unele moschei puteţi auzi imami spunînd: “Violarea femeilor creştine este permisă pentru a le obliga să se convertească la islam.”

– Un alt exemplu de edict este cel dat de Şeicul Gad-El Haq, fost imam în Al-Azhar, răspunzînd chestiunii căsătoriei unei femei musulmane cu un bărbat creştin. Ca răspuns, fostul imam a emis o “fatwa” bazată pe studii ale jurisprudenţaei islamice care concluzionau că evreii şi creştinii sînt “necredincioşi”. Prin urmare, o femeie musulmană nu ar trebui să se căsătorească cu un nemusulman, fie acesta creştin, evreu sau de altă religie. Creştinii şi evreii sînt consideraţi infideli şi politeişti.

– Un astfel de edict a fost dat în 1996 de către Comitetul de Edicte Al-Azhar, privind legalitatea căsătoriei unui bărbat creştin cu o femeie musulmană: “Acest lucru este interzis, din moment ce islamul este superior oricărei alte religii. Copiii ar trebui să urmeze cea mai bună dintre religiile părinţilor, conform legii islamice.”

– Avocatul Hisham Khalifa a scris în ziarul din Cairo Al-Ahram, pe 16 septembrie 1996, în secţiunea “Probleme Legale” : “Un act de necredinţă e cel al mersului la biserică. Islamul este unic printre credinţele din lume, fiind unicul pe care îl putem numi ‘religie’. De asemenea, creştinismul aşa cum a fost trimis de Dumnezeu Issa” (Iisus) –Pacea fie cu el– s-a pierdut după moarte Lui.” (Hussein Moaness în Revista Octombrie din 15 martie 1992)

– Priviţi la veninul propagat împotriva non-musulmanilor de Zaghloul El-Naggar, în editorialul săptămînal din ziarul Al-Ahram: “Infidelii, politeiştii, în special popoarele cărţii care şi-au falsificat religia şi evreii, acei criminali care au fost pivotul necredinţei de-a lungul istoriei, aşa cum sînt şi astăzi, şi vor fi pînă la sfîrşitul zilelor. Ei reprezintă tot ce e mai rău din necredinţă.” (Al-Ahram, 15 iulie 2002)

– În continuare, cîteva declaraţii din manualele din care învaţă studenţii la Universitatea Assuit, din nordul Egiptului:

1. Creştinismul l-a golit de conţinut pe Iisus, la fel cum au facut-o marxiştii.

2. Creştinismul, ca şi iudaismul, este o făcătură iudaică egipteană.

3. Creştinismul este bazat pe iudaism, iar cel de-al doilea nu este o religie.

4. Creştinismul a fost inoculat de păgînism.

5. Creştinismul a devenit o religie păgînă.

6. Intervenţiile oamenilor în creştnism l-au schimbat într-o combinaţie de iudaism şi păgînism.

7. Apostolul Paul pretindea că este creştin pentru a distorsiona creştinismul.

Cîteva din exemplele din ceea ce egiptenii (creştini şi musulmani) învaţă în şcolile publice:

1. Un musulman îşi spală mîinile înainte şi dupa masă.
2. Un musulman merge în linişte şi cu demnitate.
3. Creştinii sînt induşi în eroare.
4. Singura religie acceptată de Allah este islamul şi nici o altă religie înafară de islam nu mulţumeşte pe Allah.

* Cuvîntul “coptic” vine din engleză şi înseamnă egiptean. Grecescul “Egyptos” îşi are originile îm cuvîntul antic egiptean “Hikaptah” (Ha-Ka-Ptah). Arabii, după cucerirea Egiptului în 641 AD, au numit populaţia Egiptului “Gypt”, din cuvîntul grecesc “Egyptos”. mai multe aici, Who are the copts? şi în conferinţa care urmează:

Copţii egipteni şi mitul toleranţei islamiceEpiscopul zonelor El-Quassia şi Mair din Egyptul Superior a devenit călugăr în 1983 şi preot în 1987. Episcopul Thomas lucrează pentru apărarea libertăţii religioase şi a drepturilor omului, înfruntînd riscuri personale. A fost primul cîştigător al premiului St. Stephen, un premiu înmînat de Misiunea Norvegiană în Orient pentru eforturile lui de a lua atitudine împotriva opresiunii comunităţilor religioase. Episcopul Thomas construieşte şcoli şi dezvoltă programe educaţionale în Biserica Egipteană Coptă.

Conferinţa “Egypts Coptic Christians: The Experience of the Middle Easts largest Christian community during a time of rising Islamization” organizată de Hudson Institute – detalii conferinta

Episcopul începe vorbind despre originile creştine ale Egiptului, originea cuvîntului “copt” şi transformările suferite de Egipt de la invazia islamică din secolul VII. Încheie discursul cu aceste cuvinte:

Nu sîntem o biserică slabă. Nu sîntem un popor slab. Sîntem un popor puternic şi vom supravieţui. Dragostea din noi, dragostea e mult mai puternică decît ura lor. Cu această ură vom continua să ne confruntăm şi să ne integrăm în societate şi să lucrăm pentru binele societăţii, să încercăm să ne ajutăm fraţii şi surorile care trăiesc în această ţară. Dacă fundamentaliştilor nu le place, trebuie să ne straduim să gasim cîtiva moderaţi şi să lucrăm cu ei. Şi mai sînt cîtiva moderaţi. Foarte, foarte, foarte puţini, dar mai sînt unul sau doi care încă spun adevărul, dar majoritatea cred propaganda stereotipică a majoritatii.

Asta vreau să spun: chiar dacă înfruntăm multe greutăţi nu sîntem slabi, pentru că adevărul este puternic, dragostea e puternică, speranţa e puternică iar asta ii ajuta pe crestinii din Egipt să continue.
Foarte multi creştini pleacă din Egipt, iar acesta este un strigăt de ajutor pentru creştinii care vor sa rămînă în ţara lor.

Alte resurse:

• Egipt: comunitate creștină coptă atacată de 3000 de musulmani
• Creștinii din Egipt: ”Vor să ne omoare!”
• Islamizarea forţată a fetelor creştine susţinută de statul egiptean
• Voice of the copts
• U.S. Coptic Christians to Rally Against Persecution in Egypt