Dorim să ne exprimăm solidaritatea cu demersurile Domnului Andrei Ursu. Îi mulţumim pentru sacrificiile pe care le face pentru aflarea adevărului şi pedepsirea asasinilor tatălui său. Gestul său onorează memoria tuturor celor care au suferit din cauza represiunii comuniste. Îi transmitem în același timp apelul creștinesc de a nu-și pune în pericol sănătatea și viața.
Mulţumim, de asemenea, celor care s-au solidarizat cu cauza Domnului Ursu.
Solicităm în mod expres deschiderea urmăririi penale împotriva maiorului de Securitate Marin Pârvulescu. Tergiversările legate de această decizie sunt o jignire pentru memoria lui Gheorghe Ursu şi arată desconsideraţie pentru memoria tuturor celor care au suferit în urma represiunii comuniste.
Considerăm că lipsa de reacţie a IICCMER faţă de demersul Domnului Andrei Ursu confirmă diminuarea independenţei, profesionalismului şi credibilităţii acestei instituţii.
E bine cunoscut că în regimul comunist nu doar condamnaţii politici au fost trataţi cu cruzime, ci şi familiile lor. Rudele şi prietenii lor au trăit tensiunea, dezamăgirile şi revolta aşteptării răspunsului la cele mai fireşti cereri. În loc să primească acest răspuns, au fost deseori amânaţi, repeziţi, ameninţaţi sau minţiţi. Astfel de practici rămân inadmisibile. Chiar dacă se manifestă astăzi într-o formă mai puţin stridentă, ele continuă să denote cinism, incompetenţă sau un inacceptabil dezinteres faţă de pedepsirea răufăcătorilor.
Instituţiile însărcinate să apere societatea de răufăcători trebuie să înţeleagă că, în lumea liberă, rolul lor nu este doar să îndeplinească nişte proceduri, ci să transmită publicului, mai ales tinerilor, un mesaj moral în favoarea dreptăţii. Ori, din evenimentele până acum, nu putem să înţelegem decât că dreptatea este păgubită. Vechile mentalităţi nu au fost eliminate în întregime şi dreptatea e înlocuită cu satisfacerea birocraţiei şi protejarea foştilor colegi proveniţi din Securitate – o instituţie responsabilă de zeci de mii crime.
Considerăm că atitudinea candidaţilor la preşedinţie faţă de eforturile Domnului Andrei Ursu este foarte grăitoare. Un singur candidat consideră că e firesc să fie alături Domnul Ursu şi insistă că această prezenţă nu e un demers electoral. Ceilalţi candidaţi sunt ocupaţi să vorbească despre justiţie şi nu observă nedreptatea.
Din partea Fundației Ioan Bărbuș:
Elsa Anca-Bărbuș
Anca Cernea
Mihaela Bărbuș
1 Comment
Stefan
30 October 2014Gheorghe Ursu a fost prieten si coleg de serviciu cu mama.
Tinea un jurnal cu observatii personale si mai scria poezii si povestioare. Jurnalul asta era tinut incuiat intr-un sertar la serviciu.
Din cand in cand mai citea cate un fragment din jurnal sau vre-un vers colegilor,
Era departe de a fi dizident. Discutiile astea cu colegii erau complet apolitice si necontroversate.
Doua colege de serviciu l-au turnat la securitate.
Securitatea a venit la serviciu, a spart sertarul si a pus mina pe jurnal.
Mama nu a fost de fata, dar a auzit de la altii,
Asta a fost o expeditie de pescuit: „precis ca scrie si contra partidului”.
Intr-adevar, au gasit si fragmente critice la adresa regimului si l-au arestat.
L-au bagat intr-o celula cu un asasin de drept comun, care l-a batut din ordinul temnicerilor pina l-a omorat.
Eu am auzit de cazul Ursu de la mama putin dupa desfasurarea evenimentelor.
Eram deja plecat din tara, parintii au venit in vizita din Romania si mi-au povestit. M-a zguduit. Mi-au spus ca toata vina a fost aruncata exclusiv pe asasinul de drept comun, cam cum aveau obiceiul la Pitesti, in anii 50.
Cu un an inainte de revolutie parintii au venit definitiv si n-am mai auzit de caz. Nu mai aveam legaturi cu Romania.
Printr-o stranie coincidenta, la 10 minute dupa ce am aterizat pentru prima data in Romania, in 2003, am auzit in masina la radio de procesul asasinilor lui Gheorhe Ursu si de acest ofiter Stanica, care i-a comanditat moartea.
Inteleg ca au fost mai multe procese, dar am pierdut firul, nu mai inteleg ce rol a avut fiecare din criminalii astia, de exemplu Marin Parvulescu.