Despre Suedia se ştia deja că este una dintre cele mai luminate și avansate state din Europa şi din lume. Sînt printre cei mai bogaţi, cei mai educaţi, au cele mai multe păduri, sunt cei mai progresişti, cei mai egali. Ce mai, sînt printre cei mai cei. Iar din moment ce Europa are din ce în ce mai multe probleme cu imigranţii musulmanii, suedezii se află în top, ca de obicei – sînt printre ţările cu cele mai mari probleme.

Acum cîteva zile [mai 2010] a fost publicată pe internet secvenţa video completă a atacului împotriva lui Lars Vilks. Găsesc filmarea foarte importantă pentru că reflectă în condiţii de laborator realitatea din societatea suedeză. Acest experiment a fost stîrnit de caricaturisul Lars Vilks şi ne spune foarte multe despre modul în care interacţionează reprezentanţii celor două culturi: cea occidentală, pe de o parte, foarte tehnologizată, dar nesigură pe sine, şi cea islamică, pe de altă parte, rudimentară, agresivă şi sigură de ea. O cultură îmbătrînită şi care se detestă, se confruntă cu o cultură rămasă, din punct de vedere moral și intelectual, undeva în deşerturile arabiei secolului 7, dar în plină ascensiune şi cu adepți foarte devotaţi. Ce vedeţi mai jos este doar vîrful icebergului. În mai toate marile oraşe din vestul Europei ,orice referire „nerespectuoasă” la islam („nerespectuos” poate insemna foarte multe lucruri pentru islamiști) este agresiv sancţionată de corectitudinea politică occidentală, dar se vor găsi și adepți ai islamului care se văd nevoite să îşi apere profetul. Filmarea este relativ lungă în lumea youtube şi twitter, în care intervalul de atenţie nu este mai mare de 3 minute şi jumătate, dar merită văzută pînă la capăt:

Observaţi pasivitatea totală a suedezilor, în timp ce musulmanii urlă şi ameninţă poliţia, studenții şi personalul universitar. Cei mai mulţi dintre profesori și studenți părăsesc sala în linişte, iar cei rămaşi stau în poziţia ghiocel, evitînd orice contact vizual cu scandalagii. Unul dintre ei a încercat să liniştească spiritele şi a sfîrşit prin a fi scuipat şi îmbrîncit de gloata înfuriată. Legaţi de mîini şi de picioare de corectitudine politică, religie de stat în Suedia (şi nu numai), suedezii nu mai reuşesc să se ridice de pe scaun pentru a-şi apăra colegii şi valorile, valori în care oricum nu mai cred de mult. Asta mai ales când libertatea de exprimare devinemai degrabă un  impediment.

Universitatea din Uppsala a luat măsuri drastice pentru a se asigura că astfel de lucruri nu se vor mai întîmpla: nu îl va mai invita pe Lars Vilks să ţină vorbească. Strategia struţului.

Am făcut o sumară cronologie a evenimentului:
Lars Vilks porneşte experimentul, sau demonstraţia, proiectînd un film, Allah Ho Gaybar, făcut de un artis de origine iraniană:

Să înceapă filmul!

Cîteva secunde mai tîrziu, Lars Vilks este atacat de un spectator din primul rînd. Filmul este într-adevăr foarte provocator, dar Lars Vilks, care din 2007 locuieşte într-o locație secreă şi se deplasează doar sub protecţia poliţiei, ştie cu cine are de-aface. Pe de altă parte, evenimentele au avut loc într-o universitate, un loc în care se poate considera ca intră în primul rînd musulmanii „moderaţi”.

Imediat după atac, filmul a fost oprit, iar gloata, bărbaţi şi femei, au început sa strige, să înjure şi să ameninţe poliţia, pe Vilks şi cadrele universitare. Ţipetele, ameninţările, gesticulaţiile agresive şi îmbrincelile sînt întîmpinate cu minimă rezistență de poliţişti şi cu zero rezistență de civilii suedezi prezenţi.

 

Observaţi tipul din primul rînd care se uită fără ţintă în sus. Pe toată durata confruntării a stat încolăcit, cu mîinile în sîn şi picior peste picior, evitînd orice contact vizual cu musulmanii. Cel din stînga lui, la fel.

Îi puteţi vedea pe ambii mai bine, aici, cel în verde și cel în negru din primul rînd, ambii încolăciți ca două țestoase fără carapace:

Bărbat musulman: De ce nu aţi oprit filmu?!
Platim taxe, porc nenorocit ce esti!!

Bărbat musulman: Ştie [Vilks] ce a făcut.
Femeie: Nu trebuie să arăţi lucruri ca astea niciodată!

Bărbat: Este ilegal sa scoţi arma. Dacă o faci, iţi facem şi ţie plîngere!
Se pare că cel care a zis asta cunoaşte bine ce are voie şi ce nu are voie să facă poliția. Își cunoaște „drepturile”. De cele mai multe ori, în confruntări ca acestea, musulmanii sînt conştienţi şi se folosesc de cîrjele corectitudinii politice, motiv pentru care, de exemplu, nu e nevoie să treacă foarte mult timp pentru ca polițiștii să fi numiți „rasiști”, „xenofobi”, „islamofobi” etc.

Reprezentant al universităţii: Mulţumesc! Din motive de securitate, ne oprim.
La auzele acestor cuvinte, musulmanii au avut o explozie de bucurie şi au început să strige victorioşi Allahu Akbar! şi Muhammad, Muhammad, Muhammad!

Reprezentant al universităţii: Duceţi-vă afară şi exprimaţi-vă opiniile într-un mod cu adevărat democratic.

Replica este halucinantă. După ce au întrerupt în mod violent un seminar universitar despre libertate de exprimare, în loc să fie luaţi pe sus, duşi la secţie şi smotociţi bine, sînt invitaţi să plece afară ca să îşi „exprime opiniile într-un mod cu adevărat democratic”, şi mai democratic ca pînă acum, probabil.

Genul de reacţii pe care le vedem aici, la dimensiuni de laborator, sînt reprezentative pentru ce se întîmplă la scară largă în occident. Frica şi corectitudinea politică împiedică indivizii şi instituţiile să ia măsurile care se impun. Componenta islamică a problemei este trecută cu vederea şi sînt invocate „rasismul” şi „islamofobia” localnicilor, „discriminarea”, „sarăcia” şi o întreagă suită de alte aberaţii, pîna la încălzirea globală. Reacţiile sînt foarte dure din partea islamiştilor, ies pe străzi şi devin violenţi fără a li se opune rezistență, iar contravenienţii şi cei ce se fac vinovaţi de „islamofobie” sînt tîrîţi prin faţa „curţilor drepturilor omului” – vezi cazul interzicerii minaretelor în Elveţia şi discutarea interzicerii burqa în Belgia şi Franţa, Mark Steyn şi Ezra Levant în Canada, Geer Wilders în Olanda, şi exemplele pot continua. Acuzele de „rasism” şi „xenofobie” încep să zboare din toate direcţiile iar orice gest care atinge sensibilităţile ipohondre ale islamiștilor este criticat vehement.

În loc de încheiere:

La trei zile după incidentul din Uppsala, casa lui Lars Vilks a fost atacată cu bombe molotov. Artistul a scăpat nevătămat, nu era acasă.