A fost odată, nu cu mult timp în urmă, dar pare ca niciodată, un partid politic numit Uniunea pentru Reconstrucţia României. A fost înfiinţat în 2002 şi a dispărut în 2004, absorbit de PNŢCD. Sloganul acestui partid era „fiecare contează”. Lista de principii şi valori însuşite cuprindea, pe locuri fruntaşe, libertatea de iniţiativă şi responsabilitatea individuală.
Libertatea de iniţiativă
Iniţiativa indidviduală şi colectivă trebuie să fie nu numai permisă, ci şi încurajată la nivel de politică de stat, deoarece ea reprezintă un antidot la stagnarea şi disoluţia socială.
Responsabilitatea individuală
Suntem martori la un sistem politic în cadrul căruia lipsa de responsabilitate faţă de consecinţele deciziilor individuale sau de partid ţine de un tipar comportamental al structurilor politice şi administrative.
De aceea sprijinim cu tărie responsabilitatea individuală, în primul rând sub forma exemplului personal, ca o atitudine şi un demers personal compus din idei şi fapte ce atrag după sine un impact public, împreună cu responsabilitatea clară ce rezultă din acestea.
Ideea de responsabilitate individuală a fost întărită şi în cadrul doctrinelor. A patra doctrină era chiar numită „Persoană, proprietate şi responsabilitate”, iar un paragraf din această secţiune se deschidea cu fraza: „Prin urmare, consecinţa logică a persoanei autonome şi a libertăţii pe care aceasta trebuie să o posede constă în responsabilitatea individuală, o idee aplicată foarte şovăielnic, dar indispensabilă pentru construirea unei societăţi funcţionale”.
Pînă aici, toate bune şi frumoase.
Una din persoanele implicate în structura de conducere URR a fost Ciprian Şiulea. Ataşamentul său faţă de valori şi doctrine trebuie să fi fost tare ca piatra şi iute ca săgeata, dar trecerea timpului are efecte neaşteptate. Unii chelesc, altora le creşte burta, se pare că dânsului i-a crescut o chakră bolşevică. Din acest cuptoraş leni-mistic emite sporadic analize confecţionate din aluatul realităţii încolăcite în opturi şi presărate cu susan hipercritic. Un pretzel proaspăt zice aşa:
Declaraţia lui [Mihai Răzvan Ungureanu] conform căreia e inadmisibil ca militarii să deszăpezească, în timp ce cetăţenii stau la căldură, nu are nimic “modern” şi “reformist”, fiind mai degrabă o întoarcere în alte timpuri pe care nu le regretă nimeni.
[…]
În primul rînd, să notăm cinismul declaraţiei. De fapt, armata română e cea care stă la căldură şi nu intervine decît în situaţii excepţionale, după ce ravagiile au produs mare parte din răul pe care puteau să-l producă. În loc să acuzăm oamenii că stau la căldură, am putea discuta despre un rol mai mare al armatei în astfel de situaţii.Apoi, declaraţia noului premier este de foarte rău augur pentru viitor, deoarece confirmă ceea ce ne-au spus deja ultimii ani de “reforme”: oameni buni, descurcaţi-vă care cum vă taie mintea. Statul nu e aici ca să îndeplinească vreo funcţie, e aici doar ca să aibă grijă de el.
Doina lui Karnoouh surprinde momentul cu deosebită vigoare lirică. Frunză verde m-am umplut de alienare, nu mai pot de indignare. Nevastă unde e tocila, s-ascuţim lupta de clasă şi s-aducem câţiva militari în casă, să are ogorul şi să aspire covorul. Allons enfants de la patrie pour les Roumains.
Mai prozaic însă, ninsorile recente au prezentat o ocazie de manifestare concretă a iniţiativei şi responsabilităţii. Persoana autonomă, în loc să se bizuie în primul rând pe colacul de salvare al statului şi să se considere absolut îndreptăţită ca alţii să îi rezolve problemele, ia iniţiativa şi intră în acţiune, mânată de datoria faţă de propria soartă. Datoria faţă de propria soartă se numeşte responsabilitate individuală faţă de reuşitele sau eşecurile din viaţă. Exprimarea consecventă, prin fapte, a acestei responsabilităţi duce la asocierea voluntară cu alţi semeni de asemenea responsabili şi produce astfel subsidiaritate: soluţionarea unei probleme locale la nivel local, sau la nivelul decizional unde se manifestă.
Mihai Răzvan Ungureanu a încurajat iniţiativa individuală şi colectivă la nivel de politică de stat. De ce? Deoarece ea reprezintă un antidot la stagnarea şi disoluţia socială. A sprijinit responsabilitatea individuală, în primul rând sub forma exemplului personal, întrucât ea este indispensabilă pentru construirea unei societăţi funcţionale. Nu de multe ori se întâmplă ca abordarea concretă a unui politician să respecte întocmai principiile sănătoase dintr-un program politic, chiar şi defunct. Pentru aceasta a fost atacat, iar o ironie perversă face ca atacul cel mai penibil să provină de la un individ care, înainte de a descoperi mătreaţa luminoasă din şapca lui Lenin, a subscris la ideile exprimate în prezent de primul ministru.
Fiecare contează? Copilării… statul contează!
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
11 Comments
George Daniel
15 February 2012Foarte bun articolul si multumesc ca mi-ai amintit de primele articole pe care le-am scris in presa si care au coincis cu unificarea PNTCD – URR.
Tin minte cat de entuziasmat eram ca vorbesc cu Ciuhandu sau telefon sau cu Diaconescu pe holurile Parlamentului ????
Ia uite ce tanar, destept si frumos eram :))
http://www.evz.ro/detalii/stir…..77032.html
http://www.9am.ro/stiri-revist…..e-ani.html
bogdan calehari
15 February 2012Intr-o lume, ce este acum de mult disparuta, puteai sustine fara niciun risc ca “principalul deziderat este libertatea individuala maxima sub protectia benigna a statului minimalist”
Azi, un lider politic care pomeneste de “libertate de initiativa”, “responsabilitate individuala” si reducerea rolului statului, isi pericliteaza cariera politica, mai ales in Romania.
Reagan isi mai putea permite sa spuna in America acelor ani: “Cele mai terifiante cuvinte: sunt de la guvern si am venit sa ajut”, dar prim ministrul Romaniei lui 2012 este hulit daca sugereaza ca si cetatenii ar trebui sa faca ceva pentru a-i ajuta pe salvatori.
In urma cu 60 de ani in tara asta inca mai exista responsabilitate individuala care, in situatii extreme( ex.iarna lui 53) se transforma in responsabilitate colectiva, micile comunitati( din sate sau de pe strazile unui cartier marginas) ajutandu-se singure , fara sa mai astepte, asemeni afro-americanilor din New Orleans, salvarea de la Centru; azi responsabilitatea individuala o mai poti gasi pe hartia pe care este tiparita doctrina vreunui partid.
Pentru ca stiu cum arata lumea de acum o jumatate de secol si pentru ca traiesc in lumea de acum, imi imaginez lumea de peste 50 de ani: cetatenii vor sta in case, intinsi in pat sau asezati comod in fotoliu, uitandu-se letargici la televizor . Vor fi “deranjati” zilnic de niste asistenti sociali care le vor da sa manance, si le vor face din cand in cand, baie.
O lume de asistati sociali carora le vor fi complet necunoscute cuvintele : initiativa, personalitate, propietate, responsabilitate, individ etc.
Hongse
15 February 2012Nu, asistenţii ăia sociali or să fie în stradă, protestând pentru dreptul lor inalienabil de a sta şi ei la televizor, ca toată lumea. Matrix e soluţia! Take the blue pill, don’t take the red one.
bogdan calehari
15 February 2012Corect, nu m-am gandit la protestele din Piata Universitatii ale asistentilor sociali. ????
Pataphyl
15 February 2012Asistenții au ajuns deja conferențiari…
Liv STOmer
15 February 2012Am votat in 2004 cu URR, il sustinea Plesu, imi amintesc. Am inteles de la cineva ca au avut „o mare problema de management”, si de aceea s-au lasat absorbiti. Nu am inteles, in schimb, si care ar fi fost acea mare problema, enfin. Anul acesta, am mers sa dau zapada, din proprie initiativa, in spatele blocului propriu (desi, fara a avea masina, n-aveam vreun motiv real, dat fiind ca printre nameti ma descurc(am) foarte bine). Diverse fete, femei, dar si barbati, treceau pe langa mine si se faceau ca nu ma vad, sau ca vorbesc la telefon, sau ca, etc. Sau poate ca pentru asta am si facut-o, ca sa le vad privirile si sa ma simt superior, injurandu-i in gand, cum ar spune un Mircea Badea? In tot cazul, n-am facut-o pentru bucata de placinta pe care am primit-o de la administratora blocului, ulterior, asta e sigur. Dar asa spun eu, cine sunt eu sa stiu, probabil ca negativisti gen Mircea Badea sau alti „gurnalisti” ca el stiu mai multe despre un populist ca mine decat stiu chiar eu insumi.
dragos
15 February 2012de la o simpla declaratie facuta la nervi a lui Ungureanu la a redescoperi valorile liberalismului e o acolada destul de lunga si cam rupta. Ma rog, trecand peste acest aspect, intr-o astfel de situatie chiar nu isi avea rostul un asemenea discurs taios si fara finalitate. Adica ne legam de niste oameni batuti de soarta, pe care nimeni nu da doi bani decat la alegeri si cam atat (apropo, v-ati interesat sa vedeti care e rata de absorbtie a fondurilor europene pentru dezvoltare rurala?) si spunem ca ”nu mai platim lenea”? Dar militarii aia nu sunt platiti tot de stat? Si sa nu imi spuna Ungureanu ca militarii muncesc zi-lumina… Daca e ceva de retinut din afirmatia lui Ungureanu este doar persistenta unei traditii – din 89 incoace – de deviere a atentiei de la problemele reale: in 89 am fost pacaliti cu teroristii in timp ce altii puneau mana pe putere, in 92 cu frica de mosieri, in 96 cu contractul cu romania ca sa vina alti flamanzi la putere, in 2004 cu arde-i pe corupti, de parca ar fi vreun roman care sa nu fi dat macar o ciocolata ca spaga cuiva, iar in 2009 cu stafia comunismului reprezentat de geoana… aceiasi poveste…acelasi populism…
P.S. cat despre URR, era prea frumos ca sa fie adevarat!
emil borcean
15 February 2012Dragoş. Trecând peste expertiza în domeniul nervilor, aş vrea mai întâi să restabilesc proporţiile: o acoladă mult mai lungă, de la liberalism de calitate la lichelism colectivist, este cea a fostului cadru URR Ciprian Şiulea. Referitor la remarca dlui Ungureanu, o privesc astfel: este ieşit din comun (şi o gură de aer proaspăt) ca un politician să rostească pe şleau un adevăr usturător. În loc să mimeze empatie, să mîngîie patern electoratul pe creştet şi eventual să promită că va face totul, şi-a permis să se comporte ca un adult în faţa altor adulţi. Fără acadele şi căciuleli. Pare extravagant ca un politician să facă morală populaţiei, dar populaţia are şi îndatoriri. Nu numai drepturi.
Referitor la armată, populaţia are zero drepturi ca armata sa deszăpezască în faţa casei; eventual şi cîteva lopeţi prin curte, că doar e armata poporului. Plus că stă la căldură, nu? Se înţelege că nu ai făcut armată şi habar nu ai ce înseamnă să fii militar. E timpul să îţi aduc aminte că România are o armată de profesionişti, adică voluntari angajaţi cu contract; contractul nu stipulează nicăieri deszăpezirea curţilor şi trotuarului din faţa casei, recoltarea porumbului, săparea de şanţuri, repararea conductelor şi alte astfel de activităţi obşteşti care au fost prestate cu obedienţă de armata Republicii Socialiste România. De data asta România are o armată al cărei scop este în primul rând apărarea ţării şi participarea la misiuni cu aliaţii noştri. Adică are o armată, nu o armată de sclavi zilieri.
Şi, conform aceleiaşi logici, de ce să nu iasă la deszăpezit şi învăţătorii, poliţiştii, pompierii, conţopiştii de la ministere şi alte categorii plătite de stat, din banii noştri cum s-ar zice? Şi ei sunt angajaţi tot în baza unui contract care nu prevede „munca patriotică”. Ei nu sunt patrioţi, sau au scutire de la medic? Cred că este un prilej bun de înfăptuire a justiţiei sociale: plutoane de deszăpezire formate din doi soldaţi, doi învăţători, doi pompieri, doi poliţişti, doi conţopişti. Aşa mi se pare echitabil şi multilateral dezvoltat. În plus, aşa îi cointeresăm pe toţi să accelereze odată absorbţia fondurilor UE. Că noi nici măcar la suptul din tetina altora nu ne pricepem. Şi cînd toate dau greş, Şiulea sună din goarnă sa vină cavaleria la beştelit!
bogdan calehari
15 February 2012Am vazut „oameni batuti de soarta” jucand ping-pong la caminul cultural sau bandu-si mintile la mat-ul din sat, cu gandul la „rata de absorbtie a fondurilor europene pentru dezvoltare rurala”, asa cum, in urma nu cu multi ani, stateau cu halbele in mana si apa pana la brau, aruncand priviri etilice soldatilor care construiau diguri. Am vazut si oameni batuti de soarta, putini si batrani , punand mana pe lopata pentru a-si dezgropa din zapada casuta; probabil ca o faceau pentru ” a devia atentia de la problemele reale”(@7)
dragos
15 February 2012@emil borcean: daca ati citi un pic legile romaniei dupa care functioneaza anumite insititutii – vezi legea pentru organizarea MAI – o sa vedeti ca la situatii de urgenta sunt trecute si calamitatile naturale. Iar in astfel de situatii institutiile statului sunt obligate sa intreprinda campanii de prevenire (prin acestea fiind chiar si evacuarea!!!), campanii de salvare etc. Repet: institutiile statului! Cateva definitii cred ca va sunt utile:
Situatia de urgenta – eveniment exceptional, cu caracter nonmilitar, care, prin amploare si intensitate, ameninta viata si sanatatea populatiei, mediul inconjurator, valorile materiale si culturale importante, iar pentru restabilirea starii de normalitate sunt necesare adoptarea de masuri si actiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare si managementul unitar al fortelor si mijloacelor implicate;
Starea potential generatoare de situatii de urgenta – complex de factori de risc care, prin evolutia lor necontrolata si iminenta amenintarii, ar putea aduce atingere vietii si sanatatii populatiei, valorilor materiale si culturale importante si factorilor de mediu;
Managementul situatiei de urgenta – ansamblul activitatilor desfasurate si procedurilor utilizate de factorii de decizie, institutiile si serviciile publice abilitate pentru identificarea si monitorizarea surselor de risc, evaluarea informatiilor si analiza situatiei, elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor de actiune si implementarea acestora in scopul restabilirii situatiei de normalitate;
Monitorizarea situatiei de urgenta – proces de supraveghere necesar evaluarii sistematice a dinamicii parametrilor situatiei create, cunoasterii tipului, amplorii si intensitatii evenimentului, evolutiei si implicatiilor sociale ale acestuia, precum si a modului de indeplinire a masurilor dispuse pentru gestionarea situatiei de urgenta;
Factor de risc – fenomen, proces sau complex de imprejurari congruente, in acelasi timp si spatiu, care pot determina sau favoriza producerea unor tipuri de risc;
Asadar, sa renuntam la gargara ieftina si sa cunoastem legile!
Cat despre obligatii si drepturi, da, sunt de acord ca cele din urma decurg din prestarea primelor… dar nu uita ca si statul are la randul sau obligatii si drepturi…
Cat despre armata, am fost militar TR, stai linistit ca stiu ce inseamna armata. Am facut si smotru, mai putin armata autentica dar am invatat un lucru in armata: ordinele se executa.
Si acum, ca gasim oameni care stau si beau si altii care muncesc… ca si cum am cere tuturor sa fie perfecti! Dumneavoastra va includeti in aceasta categorie?
emil borcean
15 February 2012Dragos, si eu am facut armata la TR. Imi pare rau, dar asta a fost impresia mea, ca nu ai servit ???? M-am inselat si cel putin e bine ca stim amandoi cum a fost cu armata poporului. Ma asteptam la reprosul vizavi de interventia in situatii extreme. Sunt perfect de acord ca armata are un rol necesar in caz de calamitati naturale sau alte urgente civile de amploare care depasesc capacitatea de raspuns civila. Insa, fiind o resursa strategica (si, ca orice resursa, limitata) o utilizare optima in astfel de situatii este pentru obiective strategice, sau cel mult de importanta majora. Aeroporturi, gari, artere si centre rutiere, feroviare si fluviale majore, mari unitati industriale si de aprovizionare, telecomunicatii…. in aceasta zona. Si numai unde autoritatile locale din astfel de locatii nu pot face fata. In niciun caz deszapezirea curtilor sau a trotuarului din fata casei. Asta e natura obiectiei mele. Daca au existat astfel de situatii limita cu ocazia ninsorilor recente, iar guvernul nu a mobilizat resurse militare pentru degajarea obiectivelor de mai sus, atunci guvernul este criticabil. Chiar si asa, remarca lui Ungureanu ramine valida pentru marea majoritate a dificultatilor, la nivel micro. Eu nu locuiesc in Romania. Primaria locala de care apartin (si acelasi lucru, cu mici variatii, este valabil pt toate administratiile locale din Ontario), cere de la cetateni (in virtutea statutului local) sa isi curete singuri curtile, trotuarul din fata locuintei si partea numita driveway (bratul carosabil care uneste garajul de strada propriu-zisa). Indiferent cat de mult ar ninge. Iar oamenii se achita de aceasta indatorire. Vecinii mai in putere ii ajuta pe vecinii mai in varsta, sau cu handicap.
Si sa stii ca asa ceva se poate si in Romania. Iata un exemplu admirabil.
Acesti oameni provin dintr-o localitate cu 80% somaj. „Sarantocii” astia sunt capabili de o reactie exemplara la mare ananghie. Hm…