Acum aproape 60 de ani, pe 10 decembrie 1948, urmaşa Ligii Naţiunilor, Organizaţia Naţiunilor Unite, ratifica Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Cum însă documentul adoptat nu ţinea cont de doleanţele lumii islamice*, Declaraţia a fost amendată pe 28 martie 2008 pentru a o face compatibilă cu deja celebra lege islamică, sharia.

Noile schimbări sunt rezultatul transformării treptate a ONU într-o platformă pentru răspîndirea mesajelor antisemite, antidemocratice şi antioccidentale. Dar ca să nu mai lungim povestea, iată o zi de lucru, mai mult sau mai puţin obişnuită, la sediul ONU din centrul New Yorkului: 23 septembrie 2008 – Mahmoud Ahmadinejad, preşedintele Iranului , adresează Naţiunilor Unite un discurs ce poate fi rezumat în doar câteva cuvinte („Israelul (entitatea sionistă n.r.) nu are dreptul la existenţă”). Evident, ca orice dictator antisemit, a fost aplaudat şi chiar imbrăţisat:

Oricine are dreptul la libertate de opinie şi exprimare. Acest drept include libertatea de a avea opinii fără a fi supus la interferenţe şi de a căuta, primi şi disemina informaţii şi idei prin orice mijloace şi oriunde, indiferent de frontiere.

Începînd din 28 martie 2008, acest drept a fost în practică suspendat de ONU şi ideea unor drepturi universal valabile a fost serios discreditată. Corectare. A fost serios modificată. Drepturile omului aşa cum sînt înţelese şi aplicate în tradiţia occidentală sînt pe cale să fie înlocuite cu drepturile islamului. Iată de ce.

În cadrul ONU funcţionează Consiliul Drepturilor Omului. Înfiinţat în 2006, rolul său este să promoveze respectul faţă de drepturile adoptate în Declaraţia din 1948 şi să adreseze situaţiile în care acestea sînt violate. În cadrul acestui consiliu există un număr de Raportori Speciali, al căror mandat constă în implementarea misiunii consiliului pentru un singur drept sau un grup restrîns de drepturi înrudite.

În martie a avut loc a 7-a sesiune a Consiliului Drepturilor Omului şi în ultima zi a sesiunii a fost adoptat un amendament la regulamentul de activitate al Raportorului Special pentru Libertatea de Exprimare. Acest amendament, introdus de Pakistan din partea Organizaţiei Conferinţei Islamice — formată din 57 de state şi reprezentînd cel mai puternic bloc de vot din ONU — stipulează următoarea noutate:

“… to report on instances where the abuse of the right of freedom of expression constitutes an act of racial or religious discrimination, taking into account Articles 19(3) and 20 of the International Covenant on Civil and Political Rights and General Comment 15 of the Committee on Elimination of All Forms of Racial Discrimination which stipulates that the prohibition of the dissemination of all ideas based upon racial superiority or hatred is compatible with the freedom of opinion and expression.”

Petition — 40 civil society organizations call on the Human Rights Council to protect special mandate on Freedom of Expression

Drepturile universale ale omului islamului

* Declaraţia Drepturilor Omului este un produs al universalismului promovat de un Occident atât de imperialist şi arogant încât şi-a permis – culmea imperialismului! – să nu consulte teologii musulmani cu privire la revelaţiile „profetului” şi posibilitatea internalizării lor în jurisprudenţa internaţională.