Media progresistă britanică a eşuat lamentabil în a informa corect asupra unora dintre cele mai importante evenimente ce au avut loc la Londra, de la finalul celui de-al doilea Război Mondial. În cazul în care mai există nelămuriri, să lăsăm totuşi faptele să vorbească: un poliţist încearcă să intervină în momentul în care este încălcată legea. Persoana surprinsă poartă la vedere un cuţit şi un pistol. Îl ameninţă pe reprezentantul autorităţii. Acesta, în legitimă apărare, îl împuşcă pe presupusul criminal, despre care aveam să aflăm ulterior că este membru al unei bande (gang). Cazul devine public, însă Poliţia nu poate comenta nimic pentru că are loc o investigaţie internă. Ca urmare a faptului că unul dintre cei mai proeminenţi lideri ai găştilor londoneze este ucis, străzile Londrei devin adevărate scene de luptă între gloatele de huligani înarmaţi şi forţele de ordine. Scenele sunt luminate feeric de sutele de clădiri (majoritatea istorice) şi miile de maşini incendiate de huligani. Focul purifică cartiere întregi, mai puţin însă plasmele, telefoanele mobile, laptopurile sau consolele de jocuri de ultimă generaţie. Acestea sunt sustrase cu avânt revoluţionar de huliganii pe care presa progresistă avea să ni-i prezinte ca fiind victime ale tăierilor bugetare.

„Protestatarii”, „nemulţumiţii” şi „tinerii”

Progresiștii din presă nu s-au mulţumit să prezinte faptele. Imboldul de a politiza şi de a ideologiza evenimentele a fost prea puternic. Astfel, deşi străzile Londrei ardeau ca nişte veritabile făclii, BBC şi ziarele de stânga (aici se remarcă „The Independent”, deţinut de fostul agent KGB, Alexander Lebedev) au încercat să dea evenimentelor o cauză socială şi să acuze Guvenul condus de conservatorul David Cameron pentru că ar fi îndrăznit să taie de cecurile milioanelor de asistaţi social.

Pe aceste canale media huliganii au fost numiţi pe rând „nemulţumiţi”, „protestatari” sau pur şi simplu „tineri”. În mod evident, nimic din terminologia corectitudinii politice nu explică în realitate nimic. Până la urmă, şi Hitler a fost un „nemulţumit”, şi Che Guevara a fost un „protestatar”, în timp ce nimeni nu se îndoieşte că Terente era „tânăr”.

Sî ne întoarcem însă la programele BBC. Absolut toţi invitaţii care au călcat în studiourile televiziunii britanice în primele patru zile marcate de vandalism, au avut explicaţii halucinante. În primul rând, avem de-a face cu o „generaţie lipsită de speranţă” (prelatul Richard Chartres), „care suferă din cauza tăierilor bugetare” (edoitorul BBC Mark Easton). Liderul liberal Nick Clegg (aminteşte perfect de Crin Antonescu!) a nominalizat-o însă direct pe Margareth Thatcher, al cărei nume simbolizează in lexiconul BBC definiţia capitalismului sălbatic, în contrast cu programele de redistribuţie promovate de laburişti şi liberali. BBC a mers atât de departe încât a oferit explicaţii de ordin social chiar şi jafurilor. „Am vorbit cu jefuitorii, singura explicaţie a comportamentului lor pe care ne-au dat-o a fost că astăzi n-au bani”, declara un martor ocular citat de postul britanic.

Tot bogații sunt de vină

Să trecem şi în zona printului. „Nu-i învinovăţiţi pe protestatari, învinovăţiţi-i pe liderii noştri ipocriţi”, scrie Janet Street-Porter în „The Independent”, care acuză printre altele, tăierea unei părţi din fondurile destinate tinerilor, ca parte a bugetului de austeritate. Discursul marxist nu le este străin nici măcar editorialiştilor de la The Guardian. „Cei care condamnă jafurile şi vandalizările de la Londra trebuie să ţină cont de faptul că cei mai bogaţi 10% dintre cetăţenii britanici … sunt acum într-o situaţie de 100 de ori mai bună decât săracii”.

Aşadar, ruşine domnilor bogătani care vă opuneţi proiectele de redistribuţie socială. Într-un alt comentariu, un alt editorialist al publicaţiei explică furtul de haine, de laptopuri şi de plasme din magazine prin faptul că „acest lucru se întâmplă când oamenii … văd mereu lucruri pe care nu şi le pot permite şi nu au niciun motiv să creadă că şi le vor permite”.

Și-au înfuriat telespectatorii

La două zile de la debutul violenţelor, BBC-ul încă vorbea despre „proteste paşnice”, în ciuda faptului ca reporterii transmiteau înconjuraţi de incendii şi că în timp ce se vorbeau se uitau cu atenţie în jur, pentru a nu fi cumva loviţi de vreun „tânăr” care nu văzuse încă pe plasma abia furată programele BBC în care se anunţa că protestul lor e unul paşnic. Terminologia BBC intra în conflict şi cu declaraţiile Secretarului pentru Afaceri Interne, a primarului Londrei sau a poliţiei, în care se vorbea de „huligani”. Poziţia BBC a înfuriat zeci de mii de britanici care au protestat pe reţelele sociale, pe bloguri sau pe paginile de internet ale ziarelor.

„Hello BBC. Ăştia nu sunt protestatari, chiar credeţi că sunt? Serios, care e cauza protestului lor?”, scrie Duncan Barkes pe blogul său. „Aceşti reporteri BBC trebuie să înceteze a le mai spune protestatari. Mardeiaşi, huligani şi oportunişti sunt cuvintele mai potrivite”, scria un britanic pe Twitter. „Aş vrea ca BBC-ul să nu îi mai numească protestatari. Pentru BBC protestul este sinonim cu violenţa şi jafurile”, scrie Jo Suherman, în timp ce un utilizator ce îşi spune Craig este nemulţumit de faptul că „elitele liberale sunt incapabile să vadă că avem de-a face cu criminalitate pură”. Toate aceste nemulţumiri, prezentate de Daily Telegraph nu au avut efecte imediate. BBC-ului i-a mai luat încă două zile până să admită că totuşi este ceva în neregulă cu incendierile, jafurile şi distrugerile.

BBC-ul a mai fost criticat şi în 2005, când s-a aflat că jurnaliştilor li s-a interzis să folosească termenul de „terorist”, când prezintă „nemulţumirile” ce au avut loc în capitala britanică, „proteste” ce au dus la moartea a 52 de persoane şi la rănirea a peste 700, eveniment prezentat de media normală la cap drept „atentatele teroriste de la Londra”. Un purtător de cuvânt al BBC a reacţionat, explicând că de această dată nu a fost trimis niciun memoriu în acest sens. Important este însă că jurnaliştii au învățat singuri lecția.

Vrem proteste şi la Bucureşti!

Într-o proporţie covârşitoare, media de la Bucureşti a scris aceleaşi tâmpenii corecte politic, dar fără nici o legătură cu realitatea. Canalele de ştiri s-au remarcat prin utilizarea în exces a cuvântului „proteste”, în timp ce ziarele generaliste nu au făcut nimic altceva decât să aducă variaţiuni cu iz local. Am aflat astfel că la Londra au loc „răscoale” şi „incidente minore”, precum faptul că „200 de tineri au bombardat poliţia cu proiectile”. Din ce am remarcat, singurele voci raţionale au fost Dan Tapalagă, ce se întreabă pe Hotnews „Cine sunt noii vandali”, Alexandru Hâncu care ne povesteşte pe site-ul revistei Kamikaze despre „Lupta de eliberare a plasmelor, prin efracţie” şi Mihai Neamţu care scrie pe Contributors despre „Vandalii din Marea Britanie. Zece capete de acuzare”.

Perfidul Albion și iobagii

În blogosfera românească, site-uri de extremă stângă precum criticatac au evidenţiat, în mod evident, problemele sociale ale unor tineri obligaţi să trăiască în capitalism şi care nu au avut oportunitatea de a se fi născut în URSS sau in Coreea de Nord. Astfel, într-un articol tradus de pe un site străin, şi semnat Redacţia, autorul se întreabă „Ce înseamnă crima de a jefui un lanţ de magazine corporatist faţă de cea de a-l deţine?”. Pe acelaşi site, pentru Iulia Popovici, „tinerii” care au fugit cu plasmele în spate şi-au „însuşit filosofia individualismului capitalist” (nimic nou, ideea a mai fost exprimată în caricaturile sovietice, unde capitalistul era prezentat drept un gras care asupreşte proletariatul!), în timp ce Victoria Stoiciu compară huliganii cu iobagii din Transilvania.

Şi totuşi, care sunt cauzele

Media de stânga a invocat cele mai hazlii motive pentru distrugerile ce au şocat lumea civilizată. În realitate, oficialii britanici au dreptate, suntem în faţa unei criminalităţi pure. Politicile multiculturale duse la extrem, asistenţa socială văzută ca un drept pe viaţă, disoluţia autorităţii statului şi mai ales criza morală au dus aici şi ameninţă să izbucnească din nou, în alte colţuri ale lumii civilizate. Politicile liberale au creat societăţi paralele pregătite oricând să-şi reverse ura pe străzile capitalei fostului imperiu. Cei care invocă motive precum sărăcia, în cazul unor oameni care fură nu mâncare ci plasme, telefoane mobile sau haine scumpe, demonstrează în mod evident că nu înţeleg mizeria morală pe care o traversăm. „În sărăcie mai păstrăm încă nobleţea sentimentelor înăscute. În mizerie însă nu le mai păstrează nimeni şi niciodată”. Înclin să cred că personajele lui Dostroievski ar fi înţeles mai bine decât media progresistă ce se întâmplă astăzi, măcar pentru faptul că, oricâte crime sau nelegiuri ar fi făcut, n-ar fi avut niciodată probleme în a identifica mizeria morală.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

 
Print Friendly, PDF & Email

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here