Articolul lui Daniel P. Funeriu despre universitatea românească i-a exasperat pe mulți, inclusiv în tabăra reformistă. Chiar dacă unora le va părea nedrept, Funeriu înfige bisturiul în multe pungi de puroi acumulat în comunism și în tranziție. Politizarea, baronizarea, impostura, mediocritatea sunt tare reale.
Cu riscul de a enerva pe și mai mulți, iată părerea mea, în contra direcției de azi a universităților (mă înscriu în logica lui Pârvan, CS Lewis, Allan Bloom, Roger Kimball ș. a.):
– educația trebuie să producă un om complet, un tânăr cult, cu gust, un gentleman, un caracter, nu un specialist; geniile nu au nevoie de școală, iar boii nu au ce căuta acolo;
– e o erezie corelarea universității cu „piața muncii”, căci scopul universității este să păstreze (nu să producă) civilizația – nu există piață a muncii pentru Homer, Platon și Plutarh; întreprinderile își formează rapid un om; cine a studiat matematici, poate face orice, de la finanțe la management; cine cunoaște limbi și culturi poate oricând asuma orice muncă de relații umane, etc.; cine poate mai mult, poate și mai puțin, iar excelența intelectuală a universității este idealmente mai înaltă decât cel mai sofisticat job;
– pedagogia este cancerul educației; educația trebuie să formeze discernământul, caracterul și inteligența, nu să menajeze mediocritatea sau să adapteze excelența științei și a gândirii la neputința celor nechemați; educația trebuie să ofere tinerilor modelul excelenței umane – prin pedagogie, trivialul și mediocritatea au pus stăpânire asupra universității; rolul măsurabil și odios al pedagogiei este că și-a substituit metodele impotente conținuturilor culturale și științifice; s-a ajuns, de pildă, ca manualele de limbi străine să nu mai conțină niciun text literar;
– scientometria e o prostie irelevantă; singura consacrare o poate face o societate savantă corect constituită; a noastră e adulterată de impostură și va vicia oricând orice criteriu; universitatea trebuie lăsată să se reformeze de la sine, în timp, până când oamenii buni, care nu suportă imbecilii, îi vor elimina definitiv din sistem, dacă se va întâmpla vreodată (oricum, fiecare națiune are politicienii și universitarii pe care îi merită: la noi, o bună parte sunt niște rustici parveniți);
– reforma continuă, compulsivă a universităților e o eroare; Bologna a erodat masiv calitatea studiilor; sistemul din anii 1990, cu licență de 4 ani și examen de admitere era mai bun decât cel de azi; nivelul studenților era vizibil mai înalt; esența universității e excelența, deci selectivitatea, nu inclusivitatea;
– universitatea nu trebuie să se adapteze timpului, inventând specializări la modă; în umanioare, nu cunosc alte discipline decât istoria, filologia, filozofia și dreptul – acestea sunt suficiente pentru a conduce și a studia societatea umană; oricine l-a studiat pe Plutarh se califică să conducă o țară, oricine a studiat istoria și literatura poate edita o gazetă; (firește, nu includ aici medicina sau politehnica, al căror scop este să producă specialiști);
Știu, sunt conservator până la capăt. Consider, alături de Allan Bloom și Roger Kimball, că timpul nostru a imbecilizat universitatea și a deturnat-o de la scopul ei: libera căutare a adevărului a fost pervertită de ideologie; excelența umană a fost îngropată în masificare. Universitatea a fost tarată prin adecvare la vulgaritatea exterioară, prin pedagogizarea neputinței, menajarea imbecilității, promovarea hărniciei sterile și teroarea resentimentului corect politic.
Nu doar la noi, ci peste tot, de la Harvard la Suceava, universitatea produce exact ce îl înfiora pe Pârvan în 1919: „docili papagali intelectuali” și „gelatinoase nevertebrate etice”. Conspirația imbecililor harnici și hămesiți a învins în această etapă: nu știu dacă se mai poate reforma ceva. Unica mea ambiție academică este să-mi studiez liniștit manuscrisele și textele vechi și să pot vorbi studenților despre curaj, virtute, inteligență, frumos și adevăr, fără să fiu obligat să mă pliez pe ultimele scorneli are birocraților, pedagogilor și ideologilor zilei.
Adrian Papahagi
PRELUAT DIN Facebook