Răutatea comunismului, deghizată în bine inclusiv, e mai parșivă decât cea brutală a nazismului, care își declară violența exclusivă. De aceea, pentru cei care nu au văzut-o ucigând, otrava lui Marx rămâne dezirabilă.
Mecanismul de bază al marxismului este perfect adaptat modernității atee, căci deturnează nostalgia paradisului (despre care scrie minunat Horia Patapievici într-o carte recentă) și năzuința firească spre libertate, egală demnitate, solidaritate și dreptate. Atâta că paradisul poate fi recâștigat doar prin mântuire, la care se ajunge prin schimbarea minții și transformarea omului căzut într-un om nou, sfințit. Raiul pe pământ, sau nesfârșita epocă de aur a comunismului, presupune un om nou, forjat însă nu prin asceză spirituală, ci prin ukaz politico-ideologic. Acest om nou trebuie să fie harnic la comandă, să muncească pentru alții, prin medierea statului, să nu aibă mai nimic, și să îmbrățișeze fără rest ideologia și moralitatea noii religii. Toate acestea se pot obține doar cu o imensă violență statală.
Noul comunism vrea același lucru ca cel vechi – să ne facă buni cu forța și să instituie un paradis asexuat, fără clase, rase, națiuni și, firește, carne sau monoxid de carbon. Violența lui e mai discretă, dar reală. Acest fals umanism nu poate sfârși decât totalitar, ca vechiul comunism al lui Lenin, Stalin, Gheorghiu Dej și Ceaușescu.
Îmbunătățirea omului și câștigarea raiului sunt o afacere personală, între om și Dumnezeu, nu una socială. Hristos nu ne obligă să ne îmbunătățim, ci stă la ușă și bate, până când Îl vom auzi și vom deschide. Recunoaștem astfel adevărul – el e indisociabil de libertate și perfect compatibil cu demnitatea persoanei umane.
Alternativa socialistă nu poate fi decât minciună, fiindcă presupune renunțarea forțată la libertate și afectează demnitatea persoanei umane. Iată de ce am afirmat adesea, cu riscul de a părea prea categoric, că nimic bun nu se poate naște la stânga – fructele minciunii nu pot fi decât otrăvite.
Așa cum nu putem permite negarea Holocaustului sau relativizarea ororii naziste, nu putem trata cu lejeritate nici reșaparea ideilor comuniste. Nu e nimic visător, idealist, tineresc sau generos în aberațiile care au nenorocit sute de milioane de oameni, timp de trei generații.
Oricine are reverii comunistoide trebuie să se aștepte, măcar în țările care au suferit sub comunism, la un val legitim de indignare.
Egalitarismul este confiscator. La proprietate se renunță doar voluntar, din filantropie sau ascetism, sau forțat, prin expropriere violentă. Primul tip de renunțare ține de sfera personală și nu are relevanță în discursul public, al doilea e totalitar și trebuie condamnat.
Mă întristează compatrioții mimetici, care au absorbit marxismul încă la modă în Occident, uitând de experiența traumatică a propriei națiuni.
Adrian Papahagi
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
4 Comments
Cristi
7 March 2019“căci deturnează nostalgia paradisului (despre care scrie minunat Horia Patapievici într-o carte recentă)”
Despre ce carte este vorba?
adi
7 March 2019apropos:
https://www.youtube.com/watch?v=SkpPUXofluY&feature=youtu.be
.
7 March 2019Sunt destui cu IQ《83.Altfel, niciun om întreg la cap nu ar adera la prostia asta, măcar dintr-o prudență elementară dacă nu din alt motiv.Mulți însă, sunt prea proști ca să sesizeze pericolul.
Cri
7 March 2019Exceptional articolul domnului profesor.
Ar mai trebui adaugat ca din pacate avem chiar aici, in Romania, cativa exponenti deghizati insa foarte activi ai marxismului – ma refer la USR si Plus. Recentele elucrubatii ale d-nei Oana Bogdan, membra PLUS si colaboratoare apropiata a d-lui Ciolos, sunt mai mult decat elocvente: distinsa doamna ( sau mai bine-zis tovarasa ) vrea abolirea proprietatii private, inlocuirea familiei cu traiul organizat in triburi si alte asemenea “idei” demne de studiat din punct de vedere psihiatric.
De la Iliescu incoace nu am mai auzit asemenea cretinisme.
Este demn de remarcat faptul ca in Occident, daca esti adeptul comunismului, nu te pedepseste nimeni, e cool, e corect politic, etc etc.
Daca insa te declari simpatizant al extremei drepte, risti rigorile aspre ale legii. Iar explicatia ne-a dat-o tot dl. Papahagi in articolul domniei sale: vest-europenii nu au simtit pe pielea lor “”binefacerile” comunismului, astfel ca nu percep gradul de nocivitate si de periculozitate ale acestei doctrine politice. Din exact aceleasi motive, adica necunosatere si naivitate, exista si la noi destui cetateni tineri care s-au lasat sedusi “ideile” marxiste vehiculate de gruparea USR-Plus.