Despre Trump s-au spus și s-au scris multe, însă foarte rar cu luciditate și obiectivitate. Majoritatea ziariștilor francezi, a corespondenților în Statele Unite și a experților s-au comportat mai mult ca niște activiști anti-Trump decât ca analiști neutri și lucizi. Nici o președinție nu a stârnit atât de multă pasiune și ură. E si vina lui Trump, bineînțeles, prin felul lui de a fi, tweet-urile violente, reacțiile, etc… Însă nu-l putem învinui pentru toate minciunile și scenariile grotești de care a fost acuzat. E, într-adevăr, în mare parte responsabil de ceea ce s-a întîmplat acum, la sfîrșit, mai ales de pierderea majorității la Senat. Dar să nu uităm că Democrații și presa (în afara lui WSJ) au susținut practic 4 ani la rînd că a « furat » alegerile din 2016 cu ajutorul rușilor.

Însă ceea ce mă interesează mai mult sunt reformele economice și fiscale pe care le-a făcut, acel « Tax Cuts and Jobs Act » din 2017, în urma căruia au fost suprimate sute de reglementări economice și ecologice, au fost reduse sau eliminate impozite și taxe (pentru întreprinderi și familii). Reformele – fără echivalent de la perioada lui Reagan încoace – au privilegiat antreprenorii și angajații lor. Așa cum reformele în favoarea « charter schools » au fost benefice minorităților și familiilor modeste.

Rezultatele au fost impresionante, demonstrînd că reformele liberale sunt cele mai bune pentru economie și pentru populație. În afara faptului că a obținut 12 milioane de voturi în plus față de 2016, rata minorităților care l-au votat în noiembrie a fost mult mai mare decît acum 4 ani. Explicația e mai ales economică: rata sărăciei a scăzut impresionant și fără precedent, iar venitul median în Statele Unite a atins cel mai înalt nivel din ultimii 50 de ani.

La începutul anului 2020, rata sărăciei în rîndul minorității negre era la nivelul cel mai scăzut din ultimii 59 de ani. În trei ani sub Trump, salariul mediu al populației afro-americane a crescut mai mult decât în opt ani sub Obama (19%, comparativ cu doar 11%).
La sfârșitul anului 2019, înainte de criza Covid, rata șomajului in rindul populatiei de culoare era de 5,4%, un scor nemaivăzut din anii 1970. Sub Obama, nu a scăzut niciodată sub 7,5%. Asta a fost rasistul Trump. Probabil că fără pandemie și dacă el ar fi fost (mult) mai puțin excitat, rezultatul alegerilor ar fi fost cu totul altul…

Bogdan Călinescu

SURSA   Facebook