A durat mai bine de un secol. Dar s-a întâmplat, până la urmă. Una dintre problemele fundamentale ale științei politice a fost aceea a inexistenței unui partid revoluționar în Statele Unite și a unei mișcări revoluționare de genul celor care au marcat istoria țărilor europene.

Statele Unite nu au avut un partid comunist comparabil cu acela francez, un partid laburist precum cel britanic sau un partid național-socialist care să se poată măsura cu cel german. SUA nu au trecut printr-o revoluție socială precum aceea din Rusia. Au cunoscut Războiul Civil, dar, spre deosebire de cazul spaniol, cel american nu s-a purtat între tabere ideologice.

Acum, iată, Statele Unite au un mare partid revoluționar. Se numește Partidul Democrat. Este, la ora actuală, cel mai mare partid. Partidul Republican, singurul care mai contează ca Opoziție, este în retragere. Este posibil ca Partidul Democrat, în următorul deceniu, să captureze  scena politică americană.

Autoritarismul extrem este în ADN-ul Partidului Democrat. Cu toate că astăzi a reușit să se reinventeze ca vector al „anti-rasimului”, Partidul Democrat a fost, până prin 1960, axa politică a rasismului statelor din Sud. A fost sufletul perioadei Jim Crow. Acela era un regim de dominație totală a unui singur partid. Negrii erau privați de dreptul de vot prin tot felul de trucuri. Oponenții politici erau calmați, la nevoie, cu ciomagul sau cu revolverul. Însă acel partid era animat de o idee care  îi limita susținerea dincolo de granițele Sudului. Era, pur și simplu, rasist. Lumea sa era una brutal de simplă. „Negroteii” trebuiau să își știe locul.

Aveau sălile lor de așteptare în gări, scaunele lor în spatele autobuzului, țâșnitoare, toalete sau mese separate la restaurant. Sau școlile lor – „separate, dar egale”, cum afirma, cu cinism, Curtea Supremă în 1896, în cazul Plessy vs. Fergusson.

Această lume în alb și negru s-a prăbușit în anii 1960. Nu mai era nici economic viabilă, nici cultural legitimă.

Au urmat patru decenii în care Partidul Democrat a fost o copie a Partidului Republican. Statele Unite intraseră într-o epocă în care echilibrul politic era asigurat de două mari partide liberale (în sensul clasic al termenului) și democratice.

Ceva s-a întâmplat în anii regimului Obama (2009-2017). În Partidul Democrat a apărut o aripă revoluționară. Încet-încet, aceasta a ajuns să influențeze întregul partid, care s-a mutat în zona ideologică a Stângii extreme. Așa s-a ajuns ca Partidul Democrat să propună, în loc de o platformă electorală moderată, destructurarea completă a sistemulului politic și economic american.

Au început cu Constituția. Colegiul Electoral, care balansa interesele populației cu ale statelor, a fost declarat „anti-democratic” și propus pentru a fi abolit. Al Doilea Amendament, cel despre dreptul de a purta arme, a devenit calul de bătaie al tuturor candidaților democrați. Libertatea cuvântului, garantată de Primul Amendament, este o glumă în campusurile americane, unde un like dat unei postări suspecte poate însemna sfârșitul unei cariere academice.

Dar Revoluția nu se oprește aici. La rând sunt familia (subminată de o agendă agresivă pro-LGBT), proprietatea privată (dinamitată de politici populiste), și granițele (declarate inutile într-o lume a imigrației nelimitate).

Într-o manieră orwelliană, istoria este rescrisă, iar statuile răsturnate. Un muzeu al filmului din California a scos orice referință la… John Wayne. Motivul? Un interviu din 1971… Comparați  acest program cu acelea ale partidelor  revoluționare din secolului XX european precum bolșevicii lui Lenin.

Reparații pentru sclavie, reforma limbajului, impozitare confiscatorie, egalitarism extrem, abolirea Poliției, interzicerea unor întregi industrii. Veți vedea că Partidul Democrat de astăzi este cel puțin la fel de radical precum mulți dintre predecesorii săi europeni.

Și pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, în anul alegerilor, i-au spus Joe Biden.

Cătălin Avramescu

SURSA   newsweek