Un an de război în Ucraina. Mulți și-au pierdut obrazul. Reiau ce am spus la începutul războiului: nu există nici o scuză pentru invazia rusească.

Rusia nu a atacat Ucraina pentru că nu respecta drepturile minorității romanești. Rusia nu a atacat Ucraina pentru canalul Bâstroe. Rusia nu a atacat Ucraina pentru că a fost „provocată” de NATO. Rusia nu a atacat Ucraina pentru a salva lumea de „progresism”. Rusia nu a atacat Ucraina pentru a „salva ortodoxia”. Rusia nu a atacat Ucraina pentru că se opune manipulării COVID și vaccinurilor.

Acestea sunt puncte ale propagandei informaționale neo-sovietice, foarte eficiente. Știi că i-ai căzut victimă dacă simți nevoie să adaugi un „dar” după „nu sunt un admirator al lui Putin” sau „nu susțin invazia din Ucraina”. Orice continuare este o capcană, în care ai căzut. Se mai întâmplă. Dar, dacă la un an după invazie, nu ai reușit să ieși de acolo, ai o mare problemă morală.

Dacă, la un an de la invazie, nu ți-e rușine că ai distribuit glume cu războiul, care spuneau că te manipulează americanii să crezi că Rusia va invada Ucraina, că nimic nu este adevărat, ai și o mare problema cognitivă.

Dacă te deranjează președintele ucrainean, daca iți vine să spui că „este un actoraș”, care „nu vrea pace”, ești lipsit de caracter. Poate temporar, dacă ai fost orbit de propagandă. Orbit fără zahăr, dacă mai țineți minte guma de mestecat, care făcea dinții albi. Orbitul rusesc face mintea albă și vulnerabilă.

Rusia a invadat Ucraina pentru că are nostalgii imperialiste, războiul de astăzi a fost anunțat de mult, doar că, până acum, ne-am tot păcălit că se va opri, de la sine. Noul Stalin a greșit epoca, iar lașitatea și complicitatea Occidentului sunt pe cale de dispariție.

Dacă astăzi putem bea șampanie de sărbătoarea consumeristă de Valentine’s Day, și nu mergem încolonați la marșuri de susținere ale lui Putin, să ne bucurăm. Și să sperăm că ucrainenii vor lupta în continuare.

Altfel, vom fi „vecini” cu Rusia, cum ne-a spus deja ambasadorul lor. Și atunci vom mai face glume doar în gând.

Ciprian Apetrei

sursa: adevarul