Realitatea şi istoria demonstrează că Occidentul este singura opţiune politică pentru noi, românii de pe ambele maluri ale Prutului, iar democraţia – cel mai bun sistem de guvernare. Cu toate acestea, există şi astăzi oameni dezvoltaţi intelectual care consideră că orietarea provestică este greştiă. Care este direcţia corectă? Să argumentăm bazându-ne pe fapte.
Să vorbim întâi despre democraţie. Vedem că în ceea ce priveşte bunăstarea materială, cel mai bine stau ţările occidentale şi democratice. Mai mult, în democraţiile autentice, nu în cele instabile cu înclinaţii spre autoritarism de tipul Turciei, sau în democraţiile false, care sunt de fapt dictaturi, precum Rusia, omul nu riscă să fie omorât pentru faptul că protestează împotriva statului, pe când un sistem autoritar este prin însăşi firea lui nevoit la un moment dat să fie constrângător. Vedem că în Rusia o mulţime de jurnalişti care au luptat contra regimului Putin au avut morţi suspecte. Pe urmă, democraţiile nu se luptă niciodată între ele. Nu au existat războaie între democraţii şi democraţii. Astăzi Rusia, stat autoritar, este singura ţară din Europa care a provocat războaie. Aşadar, acolo unde este democraţie sunt mai multe şanse să fie pace. În Occident, a fost o pace care a durat 70 de ani de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial până acum. Deja pacea este tulburată, dar nu de occidentali, ci de forţe venite din exterior, de islamiştii radicali. În regimurile autoritate, presa este foarte minciunoasă, slujind propagandei autorităţilor, pe când în democraţii, chiar dacă presa este oarecum tendenţioasă, nu se ajunge la manipulări colosale şi întotdeauna găseşti surse alternative.
Sigur că şi un stat autoritar poate aduce bunăstare, dar există riscul altor excese. Teoretic, pot exista şi lideri autoritari cu dragoste de popor. Dar nimeni nu garantează că după un lider autoritar bun, nu va veni unul crud. Istoria şi realitatea demonstrează că acolo unde este autoritarism este multă instabilitate. Chiar şi atunci când lucrurile progreasează pe plan material, sunt alte excese, precum recurgerea la omor, ceea ce nu se întâmplă în democraţii.
Am vorbit despre necesitatea democraţiei. Să vorbim acum de orientarea politică prooccidentală. Unii ar spune că nu trebuie să ne aliem cu nimeni. Dar nu este realist. Avem nevoie de NATO pentru securitatea noastră, fapt demonstrat şi de situaţia din Ucraina, pentru că oricând Rusia îşi poate permite să-şi ducă nebunia războinică mai departe. Pe urmă, NATO asigură doar apărarea ţărilor membre în cazul în care sunt atacate, dar nu le obligă să-şi trimită trupele în ţări străine.
Avem nevoie de piaţa economică europeană. Chiar şi ţări dezvoltate care de iure nu fac parte din UE, ca Norvegia, de facto fac parte din piaţa economică occidentală.
Pe urmă, Uniunea Europeană nu ne obligă să facem mare lucru şi nici nu poate. De asemenea, nimic nu se poate schimba în structura UE până nu sunt de acord toate ţările membre cu respectiva schimbare. Aşadar, temerile unora cu privire la crearea unui stat paneuropean sunt, în momentul de faţă, lipsite de sens. UE recomandă, dar nu poate obliga politicienii să facă ceva. Într-adevăr, pune anumite condiţii pentru aderare, dar, ca atare, organele ei de conducere nu au putere asupra ţărilor membre. Unii asociază occidentalizarea cu legalizarea căsătoriilor gay, a avortului, a eutanasiei şi a altor chestii neconservatoare. Într-adevăr acestea se fac în Occident, sau mai exact în anumite ţări din Occident, nu în toate. Aşadar, UE nu obligă nici o ţară să facă asemenea lucruri.
Unora nu le plac treburile ce ţin de exploatarea gazelor de şist. Până acum însă nu s-a întâmplat vreo nenorocire de urma exploatării acestor gaze. Asemenea lucruri se fac şi în Vest. Apoi, pentru cei care împotrivesc Occidentului bazându-se pe un conservatorism creştin politizat, în Europa şi SUA, exploatarea acestor gaze este susţinută partidele de dreapta, adică liberale, conservatoare şi creştin-democrate, iar cei care se împotrivesc acestor exploatări sunt stângiştii, adică social-democraţii şi ecologiştii. Cu alte cuvinte, anume partidele mai tradiţionaliste susţin exploatările gazelor de şist, pe când cei care susţin legalizarea căsătoriilor gay şi alte lucruri incompatibile cu mentalitatea tradiţională, se împotrivesc şi acestor exploatări.
Chiar şi în Occident, există curente care, bazându-se pe un conservatorism creştin politizat, susţin apropierea de Rusia, văzând-o ca apărătoare a valorilor tradiţionale. Dar Rusia are o mască conservatoare doar de când în SUA a venit la putere stângistul Obama, întrucât a găsit un pretext pentru a denigra Occidentul. Înainte nu era aşa. Când Bush era la preşedinte, Rusia a legalizat avortul. Fiind basarabean, cunosc cât murdară și ipocrită poate fi politica rusească și cât de greșit ar fi să considerăm că Rusia este o alternativă valabilă la Uniunea Europeană.
Aşadar, să nu ne înşelăm. Sigur că civilizaţia occidentală nu e perfectă, ba are destule metehne care merită criticate, dar este cea mai bună alternativă. Iar despre democraţie Churchill zicea că democraţia este un sistem politic prost, dar cel mai bun din câte omenirea le-a inventat până acum.
Cristian Bogatu
PRELUAT DIN cristianbogatu.blogspot.ro
