La vot, tovarăși!

“Șansa României este înțelepciunea rusească!”;

“Avem o misiune măreață!”,

“Cu toții vom face istorie!”,

“Să fiți puternici!”,

“Să fim uniți, să fim curajoși!”,

“Tot ce am făcut a fost doar spre binele poporului român!”,

“Sunt pentru neam și pentru țară, călăuzit de Dumnezeu!”.

Pot continua cu citarea, la nesfârșit…

Limbajul crează artefactual realități și coagulează emoții. Modelează realitatea doar pentru cei slabi de înger, mereu în căutarea Tătucului poporului, a Izbăvitorului mesianic. Limbajul definește calitatea morală și intelectuală și devoalează până la urmă intențiile vorbitului.

Fie și numai o superficială analiză de discurs al acestui cabotin, care își exhibă invariabil, direct și indirect vocația de a-și asuma rolul ce i se cuvine prin vocație, pasiune și altruism, acela de Mesia și de Mare Inchizitor al poporului român, relevă o foarte bine pusă la punct, din perspectiva artei dramatice, narațiune triumfalistă cu mare impact la public. Nativ sau dobândit prin exercițiu, acest talent halucinant pune în scenă, un limbaj de lemn, împănat cu delir ortodoxist filetist și paternalism fierbinte, prin intermediul căruia personajul promite salvarea tuturor prin ei înșiși, dragi vlăstare ale românismului (!?) cu orice preț, ce își trag seva din forța poporului milenar prin rădăcini înfipte adânc în spațiul carpato-danubiano-pontic.

Meandrele concretului, izvorâte din puțul gândirii acestui cabotin fac ravagii în mințile slabe, evident și produc orgasme nostalgice in cele ale cohortelor de frustrați post-decem riști, indiferent dacă acum au ajuns săraci sau bogați, ratați sau împliniți.

Similitudinile cu discursul nazist, fascist, national-comunist dar mai ales cu cel legionar sunt realmente frapante.

Tot delirul este expus invariabil pe un ton grav, răspicat, rar și apăsat, mereu magistral și inechivoc, mereu autoritar, mereu infuzat de conștiința importanței momentului vorbirii și a valorii intrinseci a subiectului abordat. Iar atunci când este cazul, neapărat apare și o umbră de sfătoșenie părintească, niciodată, însă, desprinsă de intransigența deținerii Adevărului Absolut care musai trebuie pus în practică de toată lumea.

Comparativ cu EL, Sosoaca, Simion, Terhes, Becali, sunt niste epigoni ratați. Niște pastișe penibile.

Fie că perorează despre specii extraterestre, despre cordonul ombilical, despre Mihai Eminescu, despre Iisus Hristos, despre comunismul ceaușist, despre presupusele interese naționale ale României – din perspectiva georgesciana -, despre mărețul lider Vladimir Putin – care își iubește țara, evident! -, sau despre cât de toxic este NATO și de rușinos este scutul antiaerian de la Deveselu, acest Arturo Ui legionaroid, parcă desprins din tenebrele operei lui Bertolt Brecht, nu uită niciodată să ne atragă atenția că doar “poporul, țara și Iisus” reprezintă valorile absolute și imuabile cărora El, Supremul li se poate subsuma.

Iată trinitatea totalitara a Noii Românii, carevasăzică!

Nu interesează cetățeanul, nicidecum legea, nicidecum smerenia Credinței, nicidecum instituțiile democratice, nicidecum libertățile individuale, nicidecum despărțirea Bisericii de Stat întru bucuria Hristica a cedării Cezarului ceea ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!

Nu, nu!

“Poporul credincios” cu orice preț, ca binomul organizării de partid și de stat a țării, este așadar singura specie socială, politică, literară și artistică pe care Cabotinul pare că o recunoaște și o manipuleaza măiastru, ca structura indistinctă – mereu amorfa și mereu aliniată întru propășirea “omului nou”, masificat. Acest “om nou”, trezit din somnul democratic, european și nord-atlantic reprezintă fundamentul edificării Noii Cetăți Românești, ce va să fie reconstruită de acest ridicol Demiurg, de acest jalnic Mare Constructor Iluminat, răvășit de nostalgii ceaușiste.

La vot, tovarăși!

Să ne lămurim, așadar!

Confuzia este colosală, devastatoare epistemologic și otrăvitoare ca germen formator intelectual, fiind indusă permanent în mediul academic, în spațiul public și universitar încă din anii ’20 și ’30, de Lenin, Stalin, KOMINTERN și mai apoi de corifeii Școlii de la Frankfurt.

Care confuzie? Una colosală. Cea mai mare mistificare ideologică a istoriei. Cea despre care am vorbit în fața auditoriului “Clubului Conservator din Iași”, la invitația lui Remus Tănasă, chiar săptămână trecută. Confuzia instrumentată magistral, care a introdus în categoria Dreptei și a extremei Drepte

ideologiile NEmarxiste precum fascismul național italian, național-socialismul german și legionarismul filetist românesc.

Când, de fapt, ele exersează și au exersat tot timpul, cu nesaț și argument teoretic și practic, un robust socialism populist anti-marxist, liberticid, un stângism corporatist. Niciodată, nu s-au predat, de fapt, Dreptei. Cu atât mai puțin extremei Drepte.

Hayek, von Mises, Rothbard, Rainer Zittelmann, Allen Gindler și mulți alți academici au explicat științific această făcătură grotescă, această mistificare oribilă, întreținută de narațiunea stângii bolșevice la început, iar acum de stânga neomarxista, corectă politic și pervers polimorfă.

Georgescu nu este, nu a fost și nu va fi vreodată de Dreapta, ci profund de Stânga.

Ca și Putin.

O Stângă NEmarxista, ANTImarxista, dar identic populistă, asistențialista, totalitaristă și asasină, grație rolului violent- dominant al Statului omnipotent, omniscient și omniprezent în viață Cetății și a individului.

Georgescu nu are nici în clin nici în mânecă cu Dreapta. Ci, doar cu Stânga. Cu Stânga legionaroida, cu Stânga nazistă, cu Stânga fascista, cu Stangă ceaușistă, devenită o Stânga de clan dictatorial cu propria ideologie – cultul personalității lui Ceaușescu.

Pur și simplu!

Eu sper că analiștii nu se mai îmbată cu apă rece!

Măcar acum, în al doisprezecelea ceas!

Georgescu, dragi prieteni, are un potențial de coagulare electorală pentru al doilea tur al prezidențialelor de peste… 40%!

Peste 40%!

Nu mă credeți? Puneți mâna pe calculator!

Electoratul SOS și al AUR, cel al penibilului PNCR și o parte a electoratului PSD – o estimare decentă ar fi aceea că minimum o treime ar putea vota tot cu Georgescu via “falanga Firea”&Co. – este de așteptat că se vor adăuga electoratului lui Georgescu din primul tur.

Ați calculat!?

Alegerile parlamentare de Duminică – inițial, gândite în acest mod “intercalat” cu prezidențialele, tocmai pentru a potența fie PSD, fie PNL, de fapt (așa e când te joci de-a democrația, deh…!) – sunt deja profund viciate de “impactul Georgescu”.

Partidele afine valorilor și principiilor debitate ritos de acest cabotin sinistru, ar putea să obțină scoruri electorale cu mult peste așteptări, trase înainte de locomotiva prezidențiabilului care ne spune cum că ar fi vorbit inclusiv cu oarece specii umanoide extraterestre pe vremea când el se relaxa pe la ONU.

Tragicomic.

Revenind așadar, alegerile parlamentare ar putea face ca stimarea mea referitoare la turul al doilea al prezidențialelor, să fie de-a dreptul… pesimistă în ceea privește procentul de coagulare de 40% operaționalizat de acest nationalist-ceausist securistoid, fost membru al Clubului de la Roma.

Trist? Dramatic, de-a dreptul!

Și, ca să nu uit…

Este interesant și plin de povețe juridice și contra-informative să observăm că în timp ce Johannis ne transmite că nu există nicio imixtiune străină în procesul electoral de la noi, din cele trei falange anti-europene, anti-democratice și anti-NATO, instrumentate politic de niscaiva “inițiați” pro-moscoviti, una a fost deja eliminată de CCR, spre bucuria electorală a lui Georgescu, alta e persona non grata în două țări vecine și prietene – ambele aflate sub atacul Rusiei genocidare și nu a performat corespunzător, tot spre bucuria electorală a aceluiași Georgescu iar alta – însăși, cea mai patrioata, cea mai snoabă, cea mai delirantă și cea mai en vogue după primul tur – a fost reclamată oficial pentru antisemitism, dar nu se întâmplă nimic în acest sens, tot spre bucuria electorală a acesteia, chiar cea care știe totul despre CIP-urile din Coca-Cola.

Nu îmi mai rămâne decât să reamintesc cu vădită stupoare de cele peste 40 de procente estimate, care mie cel puțin îmi vorbesc brutal despre cine am ajuns să fim, despre țara în care am ajuns să trăim și despre direcția către care suntem în pericol să ne îndreptăm.

Daniel Uncu