„Fuuu blea, și nu-mi plac mie românii iștea. Tăți îs niște țâgani”, se aude în spatele meu.
O stare de vomă pune stăpânire pe mine și ca într-o secvență de film, filmată cu încetinitorul îmi întorc involuntar capul spre patrupedul care a decartat această inepție. Îmi dau perfect seama că la o distanță de 28 de ani propaganda și televiziunile rusești și-au făcut perfect treaba. Că de-a lungul anilor nu a contat faptul că fiecare familie de români mănâncă cu câteva felii de pâine și salam mai puțin doar ca sa plătească bursele elevilor și studenților basarabeni.
Nu a contat faptul că unii au mers cu buldozerul peste fructele, legumele și vinul moldovenesc, iar alții le-au reparat scoli, grădinițe și spitale. Unii i-au deportat și le-au ciopârțit teritoriul, iar ceilalți le-au oferit cetățenii care să poată să-i elibereze din aceasta grădină zoologică. Unii și-au deschis piața pentru produsele și serviciile lor, iar alții i-au izgonit ca pe niște bastarzi.
Starea de rău mi se amplifică când văd toate aceste lucruri spuse și simțite de tinerii vorbitori de limbă română care nu au nici o scuză pentru gândirea aceasta infectă. Încerc cu disperare să mă autoîncurajez spunându-mi că, chiar daca ei sunt mulți, noi cei care iubim Țara suntem ca diamantele, rari și de neprețuit.
Închid ochii imaginându-mi că mă adresez Țării ca unei ființe vii, iar din sufletul meu se revarsă o simplă declarație de dragoste: „ROMÂNIE, te voi iubi până la moarte și chiar dincolo de ea!”
Diana Crudu (Durlești, Chișinău)
PRELUAT DIN FACEBOOK
5 Comments
Dorin
12 May 2019Diana, felul în care gândești și modul în care ai scris îți fac onoare ! Cu adevărat, ești printre diamantele acestui neam !
Cred că pot să simt mai intens fenomenul de care spui, pentru că exact acum o lună parcurgeam drumurile Ucrainei de sud și ale rep. Moldova, atent și la aspectele de mai sus… Dar ne-am întâlnit și cu alte „diamante”, inclusiv la Chișinău, și mai ales cu prof.dr. Nicolae Bulat în fața Cetății din Soroca, ce avea o vorbă deosebită – „mă refer la Țară, nu la aiasta, care-i numa o republică !!”
Marcela
12 May 2019Dnul Nicolae Bulat este, asa cum se intituleaza dumnealui, parcalabul cetatii Soroca ☺. Ma bucur ca ati descoperit aceasta Basarabie frumoasa!
Dorin
12 May 2019Pt. 2//
Și eu m-am bucurat de această excursie, care a fost de studii – dar, evident, a devenit din plin și una de observații antropologice, sociologice – cu o mulțime de bemoli, provenind din suflet de român, mereu cu vise și proiect amânate, prin lucrarea altora…
Am mai întâlnit ceva absolut uimitor: renașterea satului Orheiul Vechi, aflat pe cealaltă față a muntelui în care s-a săpat o mănăstire, aninată deasupra Răutului ! O acțiune de anvergură a dus la dezvoltarea restaurării majorității gospodăriilor din sat, a transformării localității într-una ce poate favoriza un turism cultural de înaltă clasă ! Precis voi reveni acolo !
Polilogu
12 May 2019DIANA !! Ai reușit să mă emotionezi . Prin simplitatea, prin sinceritatea, prin minunea cuvantului românesc atat de îndurerat : ” ROMÂNIE , te voi iubi până la moarte și chiar dincolo de ea ”
… Aveam 8 ani cand , rasfoindu-i Atlasul geografic cu care incepuse si părintele meu cândva sa deslusească lumea, oprindu-mă mirat pe harta unde scria de-asupra ROMANIA, l-am întrebat : – Asta -i țara noastră,tata ? S-a apropiat,m-a privit lung, a luat un creion rosu de pe birou si i-a trasat …alte fruntarii. Întorcându-mi contrariat capul , i-am vazut barba cum tremura si ochii ce nu-și mai puteau stâpâni lacrima. După care am fugit la mama să – i spun
în hohote că …tata plânge .Dar a fost demult asta, tare demult . Acum …
Ady
12 May 2019Mi-a furat o lacrimă.