Acum mai bine de o saptamana un prieten imi atragea atentia ca in linia a doua a fluxurilor in retelele sociale – acolo unde se intamplau lucrurile interesante si de substanta in discutiile despre criza- fierbe un scandal imens legat de modelul Imperial College.

(Sa amintim aici ca este greu de supraevaluat cât de important a fost modelul Imperial College în crearea climatului de alarmism in lume si in justificarea de masuri publice in problema abordării coronavirusului in primul rand in SUA și de Marea Britanie si apoi peste tot, prin efect de demonstratie).

Prietenul mi-a dat linkurile respective  [link 1, link 2 n.ed.] unde diferiti experti (unii chiar cu identitatea asumata altii sub pseudonim) faceau praf modelul, pe ratiuni pur tehnice. Dat fiind faptul ca nu sunt de meserie, nu mi-am permis sa atrag eu publicului roman atentia cu privire la ce se intampla desi cred ca in acest fel mi-am dezamagit prietenul.

Banuiesc ca el ar fi dorit sa fac asta eu – datorita probabil si atitudinii si interventiilor mele publice anterioare, in care am incercat dupa puteri sa aduc o farama de rationaliate intr-un val de isteire si alarmism creat de mass media si sa explic care este logica folosirii modelelor si logica calcului de risc social in stituatiile de felul celei cu care ne confruntam in lume si in Romania.

Nu am facut-o –si scriu asta acum ptr el personal– nu pentru ca nu am avut curajul ci pentru ca pur si simplu am o regula personala (am facut-o publica cred de mai multe ori): „Nu poti explica altora ceea ce tu insuti nu poti intelege”. Ceea ce vedeam in linkurile date de prieten depasea intelegerea mea nu doar in termeni tehnici ci si in termenii magnitudinii de malpraxis si iresponsabilitate.

Acum ca scandalul este public, se dovedeste ca de fapt marele, influentul, presitigiosul model este de fapt ininteligibil. Intre timp criticii si-au asumat cu nume si prenume si afliere insititutionala pozitia critica. Citez aproape aleator:

Modelul este o „mizerie care arată mai degrabă ca un castron de spaghetii decât de programare fină”. „În sectorul privat, am concedia pe oricine ar dezvolta un cod de genul acesta”.

Greseli elementare de student de anul intai, spun nenumarati alti experti. „Timp de treisprezece ani, banii contribuabililor au mers la Ferguson și echipa sa, iar tot ce a produs a fost un cod care a încălcat unul dintre cele mai fundamentale precepte ale dezvoltării software bune – inteligibilitatea.”

„Modelele trebuie să poată trece testul științific de bază pentru a produce aceleași rezultate având în vedere același set inițial de parametri … în caz contrar, nu există pur și simplu niciun fel de a ști dacă vor fi fiabili”, Michael Bonsall, profesor de biologie matematică la Oxford Univ. Specialistii de la Universitatea din Glasgow: „este imposibil să reproduci aceleași rezultate din aceleași date folosind modelul….”

Acum ca scandalul este public iar magnitudinea si semnificatiile lui sunt formidabile, ramane ca si in Romania sau universul de limba romana, aceste semnificatii sa fie deslusite si in masura posibilului asimilate.

Ce vreau eu sa notez este insa altceva, ceva ce am sesizat si discutam cu prietenul meu la vremea respectiva: Atmosfera de semiclandestinitate si teroare cu care au avut si au loc toate aceste discutii care vizeaza si chestioneaza pe temei tehnic si epistemic liniile de ortodoxie, propaganda si decizie publica sustinute de centrala zilele astea. S-a creat un underground unde libertatea de gandire si expresie se manifesta si de unde din cand mai transpar sau izbucnesc teme si ecouri la suprafata presei si fluxurilor la vedere.

De ce spun asta; pentru ca e bine totusi ca publicul sa stie ca spiritul si atitudinea cu adevarat stiintifice nu sunt emasculate nici chiar in aceste conditii de propaganda, alarmism si manipulare generalizata in fluxurile oficiale. Ideologia si Religia Stintei nu au nimic de a face cu adevaratul spirit stiintific si oricata presiune se va pune asupra acestuia, nu vor putea sa il sufoce…

SURSA   Facebook