„Toate situaţiile excepţionale (…) înlătură legile. Or, ce rămâne când legile cad? Rămâne partea nevăzută. Rămâne acea parte din om care este incondiţional de partea unei anumite poziţii şi nu a alteia. Or de unde vine această incondiţionalitate? Din acea rădăcină profundă a valorilor, care n-are nimic de-a face nici cu legea, nici cu aranjamentele umane, nici cu moravurile, nici cu morala, e ceva adânc religios”, spune eseistul Horia-Roman Patapievici. Despre renunţarea la valorile tradiţionale, despre rolul religiei şi al culturii generale, despre Europa şi tarele societăţii româneşti, într-un interviu realizat de Ramona Avramescu pentru TVR1.

„Spiritul şi legea”

„O Constituţie este o succesiune de propoziţii. Ca orice lege. Ea stă sau cade numai împreună cu hotărârea societăţii care trăieşte sub această Constituţie de a o respecta, nu spun litera, în spiritul ei. Or, ce s-a văzut în 2012 prin împărţirea societăţii atât de dramatic între oameni care considerau că se petrece un abuz împotriva Constituţiei şi oameni care jurau că nu este niciun abuz – asta arată că, în România, societatea trăieşte într-un ecart asupra spiritului legii şi a Constituţiei, care este îngrijorător de mare”, susţine Horia-Roman Patapievici.

Forţele politice pot specula oricând, cinic şi antidemocratic, autoritarist, această diferenţa enormă din societatea românească.  Prin urmare, se poate face abuz legal în interiorul uzului legal. Neîncălcând legea în condiţii de abuz legal, eşti încă în interiorul ei pentru o mare parte din societatea românească. „Ăsta e pericolul”, subliniază eseistul.

Despre Europa, despre religie

„Sunt obsedat de Europa”, admite H. R. Patapievici.

„În orice oraş care n-a fost distrus de războaie te-ai duce din Europa Occidentală, Centrală şi Est, lucrul care îţi sare imediat în ochi este prezenţa creştinismului (…)  A nu mai vrea să ştii de rădăcinile tale are un nume în patologie: se cheamă stare de negare de sine, se cheamă ură de sine.  Noi suntem în ură de sine cu rădăcinile noastre cele mai profunde pentru că orice antropolog vă va spune că locul unde se nasc şi se hrănesc valorile, inclusiv cele laice, este zona religioasă din om. Deci noi, cumva, ne-am dus acolo cu briceagul, cu foarfeca, cu bisturiul, şi tăiem de zor, dacă n-am şi reuşit să tăiem, la rădăcinile noastre cele mai adânci. Or asta se cheamă ură de sine„, a declarat Patapievici.