Un fenomen neconvingător de dată recentă: convertirea unor „experți” din spațiul public românesc (de la capete vorbitoare de la TV, până la barzi virtuali de pe Facebook) în vigilenți luptători împotriva influenței și propagandei rusești.

De ce mi se pare un fenomen nesincer și neconvingător? Pentru că știu oameni care avertizau de ani de zile cu privire la amenințarea rusească. Când discută despre subiect, nu se feresc să dea referințe concrete: personaje cheie din România și relațiile acestora cu Rusia, precum și soluții concrete: creșterea bugetului apărării, dezvoltarea relațiilor cu celelalte țări amenințate din zonă (Polonia, Ucraina).

Noii-veniți, în schimb, sunt suspect de fugitivi în informații, prin comparație. Nu-i citează pe veterani, ci se citează doar ei între ei.
Până acum câteva luni, erau preocupați de chestiunea „refugiaților”, fiind plasați exclusiv pe de partea „cotelor” sau chiar a granițelor deschise.

Acum, proaspăt unși drept experți în tainele propagandei ruse, adoptă poziții care practic nu diferă cu nimic de cele pe care le aveau înainte, „anti-putinismul” fiind doar un strat proaspăt de lac, aplicat în grabă, peste aceleași atitudini.

– Influențele pro-ruse din țară sunt trecute cu vederea, în favoarea înfierării dușmanilor ideologici din politica europeană și mondială.

– Politicieni europeni pe care până ieri îi înjurau pentru pozițiile față de imigrație, astăzi sunt etichetați fără discernământ ca „pro-ruși”. (Am urmărit comentariile pe Facebook de la Digi 24 pe un articol despre protestele din Polonia: oamenii aveau impresia că actuala conducere a Poloniei este pro-rusă.).

– Se desenează hărți cu România „verde” înconjurată de forțe „roșii” (inclusiv Ucraina e desenată cu roșu într-o celebră hartă distribuită de Hotnews).

– Se argumentează în favoarea unei armate europene care să ne apere de Rusia. Dar toată lumea din cercurile pro-NATO este de acord că găselnița armatei europene este doar o metodă de a îndepărta influența SUA din Europa.

În schimb, se ignoră atitudinile pro-ruse de la vârful Uniunii Europene. De exemplu, afirmația recentă a Președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, „security in Europe is impossible without Russia” (securitatea Europei este imposibilă fără Rusia). Sau tergiversarea facilităților acordate Ucrainei, țara care este frontul conflictului dintre Europa de est și Rusia.

Nu e foarte clară situația, dar am motive să fiu foarte sceptic față de „noii convertiți”. Pare să fie o tentativă de confiscare a unui fir de discuții pentru promovarea „altor teme” și răspândirea unor prejudecăți. Pe această nouă linie propagandistică introdusă artificial în discuție, toată lumea „trebuie să știe” că Ungaria, Polonia nu ne sunt prietene, că NATO nu ne poate ajuta, că suntem înconjurați de dușmani și că soluția ieșirii din criza actuală este mai multă centralizare la nivelul Uniunii Europene. Și cui nu-i convine imigrația necontrolată, mă-sa-i Putin.

PRELUAT DIN   Facebook