Articol publicat în Revista Cariere, în cadrul unei dezbateri despre felul în care comunismul a amprentat atitudinea față de muncă a românilor și de ce românii care lucrează în străinătate se aliniază mult mai ușor la normele și regulile de acolo, în timp ce în țară există tendința de a eluda cât mai mult sistemul.

Au plecat prea mulți români și foarte buni, au plecat în general cei cu spirit antreprenorial mai pronunțat și cei care nu au mai văzut o șansă aici. Oamenii au plecat să-și împlinească destinul în niște societăți care corespundeau idealului lor, în care munca este răsplătită mai bine și în care respectul libertății și ordinea lucrurilor este mai stabilă. Au plecat în valuri, în mare parte din cauza clasei politice incapabile să ofere încredere în viitor.

Pe de o parte, banii și valorile trimise acasă de către cei plecați ajută mult România și mulți dintre cei rămași rezistă datorită celor plecați.

Pe de altă parte, multe afaceri nu se mai dezvoltă în România din cauza lipsei forței de muncă, a costurilor sociale din ce în ce mai mari și mai ales din cauza numărului redus de antreprenori rămas acasă. Astfel rămân neexploatate oportunități care ar putea crește economia, din care am avea cu toții de câștigat.

Pe de altă parte, această situație creează oportunități pentru cei inteligenți care știu să folosească avantajele din România, o țară relativ mare intrată recent în Uniunea Europeană, țară NATO cu un parteneriat strategic cu SUA, cu multe resurse încă neexploatate și în care competiția nu este foarte ridicată.

Oportunitățile de acasă

Din păcate se întorc prea puțini români, însă cea mai mare parte a celor reveniți aduc o forță foarte bună în societatea românească. Aduc o expertiză și o mentalitate pozitivă, orientată spre obiective și nu spre capra vecinului. Sunt mai puțin orientați spre impersonalul „să se facă“ și mai mult pe „noi facem“ – acesta a fost și mesajul Summit-ului RePatriot de la Alba Iulia din 2018. Noi, RePatriot – un grup de antreprenori români de pretutindeni – facem conferințe, organizăm evenimente cu administrația, prezentăm oportunități și arătăm prin multe exemple că se poate.

Munca noastră voluntară a început să dea roade. Estimăm că în anul 2019 se vor înființa, numai în cadrul programului „Diaspora Start-Up“, cel puțin 1000 companii noi cu acționari români din afara granițelor, cu gândul de a exploata oportunități acasă! Acest program a fost inspirat din acțiunea RePatriot și finanțat din fonduri europene. Chemăm cât mai multe persoane alături de noi pentru a duce mesajul nostru cât mai departe și pentru a conecta românii cu țara.

Mentalitatea libertății și a democrației, a ordinii societăților civilizate se contrapune și elimină mentalitatea comunistă, colectivistă, a proprietății nimănui și a tuturor, a unui stat omnipotent și represiv.

Undeva în Uniunea Sovietică a apărut gluma „noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc“. Comunismul adus de tancurile sovietice a fost o ideologie a minciunii care, sub lozinca instituirii unei puteri a celor ce muncesc, în fapt a instaurat munca în zadar. Confiscarea proprietăților, nerespectarea demnității umane, munca forțată, uciderea sau aruncarea în închisori a elitelor intelectuale și antreprenoriale ale țării au dat o lovitură grea României.

Comunismul a depersonalizat munca, a transformat oamenii în numere fără suflet și în consumatori de porții la cartelă. La locul de muncă oamenii nu comunicau în adevăr, se ascundeau, nu-și exprimau opiniile și dacă luau, adică furau, din produsul muncii lor nu o vedeau ca pe un păcat, ci o vedeau cumva ca un act de dreptate. Proprietatea fiecăruia a devenit proprietatea tuturor și a nimănui și astfel s-au generalizat furtul și corupția, începând cu o nomenclatură și sfârșind cu ultimul muncitor sau țăran care pleca cu ceva de la locul de muncă.

Munca este intrinsec legată de iubirea de aproape, nu de uciderea și de distrugerea aproapelui. A munci cu bucurie nu se poate fără încrederea în viitor, fără încrederea că faci bine oamenilor, fără integritate și fără respectarea ordinii proprietății private.

La noi încă există, venit din comunism, comportamentul de genul „lasă că merge și așa“. În țările civilizate, normele sunt stricte și, fiind străin, nu-ți permiți să le încalci, nu știi să le ocolești. Noi, românii, suntem oameni cu respect și civilizați, dar aici este cumva normală obișnuința lipsei de respect față de niște autorități corupte, continuatoare ale sistemului vechi de pile, cunoștințe și relații (PCR). Deci nu o văd neapărat ca pe ceva anormal, ci mai mult ca pe o racilă veche de care nu avem încredere suficientă că vom scăpa. O altă dovadă că nu este ceva specific neapărat este că mulți străini care vin aici încep să se „românizeze“. Știu exemple de români care au revenit, au clădit aici lucruri și au spus „eu nu dau șpagă“. Și au reușit. În conferințele noastre am prezentat de multe ori asemenea exemple pentru a crea încredere.

Nu cred că sunt foarte concludente statisticile care spun că românii de aici muncesc mult, prost și sunt prost plătiți. Sunt români care muncesc foarte mult și cu dăruire. Eu am fost în multe locuri din lume, am interacționat cu multe companii și am observat că românii sunt foarte harnici în general. Din păcate, cultura organizațională din întreprinderi a fost influențată și a fost fragmentată de moștenirea comunistă, când „a trage chiulul“ era ceva normal, o atitudine de frondă față de regim de multe ori.

Chiar dacă au trecut ceva ani de atunci, aceste lucruri se transmit din generație în generație și, după cum știm, mentalitatea se schimbă foarte greu. În ultima vreme invidia și nepăsarea au fost alimentate de retorica anti-antreprenoriat a unor lideri populiști care folosesc metode comuniste pentru a câștiga notorietate. Acum, parcă revine la modă „să luăm de la bogați și să dăm la săraci“, bineînțeles totul trecând prin buzunarul statului aflat la îndemâna politicienilor socialiști.

Pe de altă parte, atât timp cât cei care angajează au o mentalitate deschisă și văd în angajați oameni, făpturi dumnezeiești, asemenea lor, vor găsi soluții pentru echilibru, eficiență și mărirea salariilor. În rest, cererea și oferta ar trebui să guverneze piața muncii. Salariile au crescut în ultimul timp, într-un ritm mult mai mare decât productivitatea sau creșterea economică generală, ca efect al exodului românilor către locuri de muncă mai bine plătite în alte țări.

O parte se vor întoarce fiindcă sunt multe oportunități acasă și în plus au apărut multe locuri de muncă aproape la fel de bine plătite. Cred că revenirea românilor, după o perioadă de acumulare materială și civilizațională în alte țări, va avea un impact pozitiv puternic. În contextul schimbărilor rapide, de fapt a punerii în practică cu mare viteză a oricărei descoperiri, chiar natura multor joburi se modifică.

Tehnologia și inteligența artificială aduc schimbări, măresc productivitatea și în acest timp multe companii apar și altele dispar. Printre cele mai mari companii din lume se numără unele apărute în ultimii 10 ani. După apariția internetului, s-au schimbat foarte multe. În acest moment, cel mai bine este să ai o pregătire de bază foarte bună, să ai o logică bună și să ai principii solide care să-ți permită să te adaptezi ușor fără să-ți pierzi sufletul.

Dacă vrem libertate, avem nevoie de resurse și de câștiguri pentru a o garanta

Eu cred că foarte mulți oameni doresc să muncească mai puțin și să câștige mai mult. Din experiența mea, cererea mare este pe muncă puțină și salariu mare, cu posibilitatea de a face lucruri extraordinare, atractive care să aducă apreciere și dacă se poate în companii cu renume, unde apartenența este un motiv de mândrie.

Munca este necesară pentru libertatea și demnitatea noastră, ca oameni, și, dacă o vedem așa, ea se poate face cu plăcere. Ea este sursă de viață, sursă de acumulare, sursă de bine și necesitate.

Dacă îi iubim pe cei apropiați trebuie să muncim să-i ajutăm, dacă vrem libertate, avem nevoie de resurse și câștiguri pentru a o garanta. Adaug că nu există muncă înjositoare și orice om care muncește trebuie apreciat și respectat pentru că el este un creator de valoare pentru el și pentru semenii săi.

PRELUAT DIN   Revista CARIERE (nr. 254/februarie 2019)