Ei merg pe jos ore în șir, cară apă și se folosesc de lămpi cu ulei. Pentru venezuelenii de astăzi, care suferă de o nouă întrerupere la nivel național a curentului electric, este ca și cum ar fi aruncați înapoi la viața din urmă cu secole.

El Avila, muntele care se ridică în apropiere de Caracas, a devenit un loc unde familiile se adună cu găleți și căni pentru a le umple cu apă, unde își spală vasele și îmbrăcămintea. Robinetele din casele lor sunt secate, datorită lipsei de energie electrică la pompele de apă ale orașului.

“Suntem nevoiți să luăm apă din surse care, evident, nu sunt complet igienice, dar este suficient ca să spălăm sau să facem mâncare”, a declarat Manuel Almeida, un rezident.

Din cauza cozilor lungi oamenii sunt nevoiți să aștepte ore în șir.

În altă parte, localnicii folosesc conductele de apă crăpate. Dar ei trebuie apoi să fiarbă apa, sau să o purifice în alt fel.

“Mergem la culcare fără să ne spălăm”, a spus Pedro Jose, un bărbat de 30 de ani, care locuiește într-un cartier mai sărac din vestul capitalei.

Unele magazine, care au sesizat o oportunitate de profit, au majorat prețurile la sticlele de apă și pungile de gheață, care costă acum între 3 și 5 dolari – o avere într-o țară în care salariul minim lunar este echivalentul a 5,50 USD.

Venezuelenii mai înstăriți, cei cu acces la dolari americani, s-au grăbit să se cazeze în hoteluri care au generatoare de curent uriașe și restaurante care funcționează.

Pentru alții, conservarea alimentelor proaspete reprezintă o sarcină grea. Procurarea acestora este și mai dificilă. Întreruperea curentului a forțat închiderea majorității magazinelor.

“Împărțim alimentele” între membrii familiei și prieteni, a explicat Coral Munoz, în vârstă de 61 de ani, care se consideră norocos pentru că are dolari.

“Trebuie să-ți menții un cap limpede pentru a face față acestei situații și trebuie să încerci să nu fii singur, pentru că altfel este și mai greu”.

Pentru Kelvin Donaire, care locuiește în cartierul sărac Petare, supraviețuirea este complicată.

El merge pe jos mai mult de o oră la brutăria unde lucrează, în zona de lux Los Palos Grandes. “Cel puțin pot să aduc o pâine înapoi acasă”, spune Donaire.

Mulți locuitori au început să păstreze carnea în saramură, pentru a o menține fără frigider.

Alții, disperați, caută prin tomberoanele de gunoi pentru resturi de alimente. Aceștia sunt cei mai afectați de traiul într-o țară în care alimentele și medicamentele de bază au devenit limitate și inaccesibile din cauza hiperinflației.

Ultima penurie masivă de curent, din această săptămână, a afectat și telecomunicațiile.

Potrivit NetBlocks, o organizație de monitorizare a rețelelor de telecomunicații, 85% din Venezuela a pierdut accesul la telecomunicații.

Casele de marcat din magazine nu mai funcționează, iar terminalele electronice de plată sunt blocate. Este o sitație gravă deoarece chiar și pâinea este cumpărată cu cardul, din cauza lipsei de bani.

Unii clienți, de încredere, pot lăsa la casă declarații semnate care atestă că au cumpărat pe datorie.

“Oamenii trebuie să mănânce. Îi lăsăm să ia mâncare și ei ne vor plăti când se vor restaura transferurile bancare”, a explicat proprietarul de magazin Carlos Folache.

La parterul unui bloc de birouri al companiei Digitel, una dintre principalele companii de telefonie mobilă din Venezuela, zeci de oameni așteaptă și încearcă să obțină un semnal.

“Încerc să mă conectez pentru a obține știri… în acest episod haotic prin care trecem”, a declarat Douglas Perez.

În timp ce metroul din Caracas este închis, călătoria prin oraș a devenit o procesiune. Opțiunile la dispoziție sunt mersul pe jos pe distanțe kilometrice, statul la coadă într-o stație în speranța deșartă de a prinde unul dintre autobuzele rare, supraaglomerate și dărăpănate, sau de a obține combustibil pentru o mașină.

Pedro Jose spune că biletele de autobuz s-au scumpit mult. “Un bilet a costat 100 de bolivari (trei cenți SUA) și acum costă 1500 (45 de cenți)”.

Pe măsură ce noaptea aruncă orașul Caracas în întuneric, familiile își luminează casele așa cum pot.

“Noi facem lămpi care ard benzină, sau petrol, sau kerosen – orice fel de combustibil”, a explicat Lizbeth Morin, în vârstă de 30 de ani.

“Ne-am întors în Evul Mediu”.

În final, o observație cu caracter personal: realitatea din Venezuela arată că nu religia îi aruncă pe oameni în evul mediu, așa cum pretind unii din malițiozitate, ci socialismul.

SURSA   Yahoo