DATE ȘI NUMERE
pentru fraierii care nu s-au luminat cu propagandă.
(5 min.)
—
Mă zbenguiam, deloc savant, la mine pe „zid” când, deodată, drept în mijlocul liniștii sabatului creștin, mă izbește în timpan larma generată de indignarea colectivă a consiliului de miniștri de finanțe, reunit ad-hoc pe Facebook. Nu se știe exact cine a sunat goarna care a adus de urgență în for această suită de ageri socotitori, dar, în scurt timp, s-a făcut lumină cu privire la delictul fiscal ce a pus pe jar întreaga floare a drepților cheltuitori de bani publici din România. În timp ce unii trăgeau scandalizați de sforile clopotelor laice, neîncrustate cu chip de patriarh, alții, mai pragmatici, au scos la lumină abacul și s-au pus pe înșirat sume, cifre și calcule, menite să demonstreze că suntem, ca să citez dintr-o mare jurnalistă feisbucciană, o superbă țară medievală. Dar pentru că mireanul e dobitoc și nu știe a pricepe însemnătatea și gravitatea celor 121 de milioane euro (conform investigației extra-scrupuloase a celor de la săfielumină.ro), milioane ce au fost cheltuite în ultimul deceniu întru înălțarea unui „monstruos” lăcaș de cult național, finanțiștii noștri de weekend s-au apucat să aștearnă tot soiul de comparații, menite nu doar să scandalizeze dreptul cetățean, ci și să arate cine e vampirul instituțional care, sub formă de cărămizi, clopote și cupole, instalează la tot pasul frâne în dezvoltarea armonioasă a unei țări care, altfel, excelează în mai toate domeniile. Am cules, întru edificarea dvs., câteva dintre marile proiecte naționale care au fost stăvilite de avântul unora care, în nesăbuința lor, s-au pus să înfăptuiască un proiecțel care era pe agenda națională de vreun secol. Nu ne rămâne decât să ne întrebăm ce ar fi fost dacă…
Pentru efect, am adăugat și o imagine, asta pentru că poate unora le e mai ușor să înțeleagă vizual… dacă cifrele nu îi ajută.
1. Dacă nu s-ar fi făcut Catedrala asta, care nu mă încântă arhitectural, ar fi fost realizați cei 700km necesari finalizării autostrăzilor începute deja. Și cum o catedrală n-are cum să nu facă minuni, chiar și in absentia, costul total de 4.2 miliarde euro (6m. euro/km – cost mediu) ar fi fost integral acoperit de cele 121 de milioane pe care haiducii în sutană i-au sustras de la buget. N-ar mai fi fost necesare nici cele 252 de milioane de euro necheltuite de Ministerul Transporturilor, returnate la Buget la ultima rectificare de anul acesta.
2. Dacă nu s-ar fi făcut Catedrala, care pe mine nu mă reprezintă, dar tot mai reprezintă câteva milioane de creștini ortodocși, ar fi fost, în sfârșit, modernizate magistralele feroviare care, din cauza ruginii, ne fac să mergem cu trenul cu sub 50km/h. La un cost mediu de 9m euro/km (conform capital.ro), totalul de peste 32 de miliarde de euro, ar fi fost lejer dedus din risipa bugetară oferită drept plocon unei amărâte de biserici naționale. Ca și în cazul autostrăzilor, surplusul bugetar de la Transporturi a devenit redundant, așa că a fost returnat.
3. Dacă nu s-ar fi făcut Catedrala, cu ale ei unități de servicii medicale și sociale, opt mari orașe ale țării ar fi beneficiat în sfârșit de faimoasele spitale regionale promise de mai toate guvernările ultimelor două decenii. La Iași, Craiova, Cluj sau Timișoara, pacienții s-ar fi bucurat de spitalele înălțate la preț redus, pentru că cele 121 de milioane ar fi acoperit cu siguranță și cele peste două miliarde de euro necesare finalizării acestor unități medicale moderne. Probabil că ar fi acoperit și costul altor spitale mai mici, altfel nu se justifică de ce Ministerul Sănătății a solicitat la rectificare doar 46 de milioane euro, în principal pentru costuri salariale (conform Ministerului de Finanțe).
4. Odată cu înălțarea Catedralei, care s-ar fi putut ridica și din donații private, s-a risipit și ultima speranță a elevilor din zonele rurale de a se ușura modern, în toalete salubre, care nu se ițesc la tine din fundul ogrăzii școlii din sat. Conform estimărilor ministerului de resort, cele 2.400 de școli deficitare în domeniul scatologic, ar fi putut beneficia de mult-visatele modernizări în schimbul modicei sume de 72 milioane euro. Dar cum în asemenea domenii nu lucrăm cu jumătăți de măsură și pentru că dihotomia buzi școlare vs. catedrale e foarte în vogă, Ministerul Educației a trimis înapoi la Buget vreo 46 de milioane de euro. Drăcească rău problema fecalelor de învățăcei…
5. Pe lângă impardonabilul gest de a fi fost sfințită în absența autorizației ISU, gest practicat de (doar) o bună parte a instituțiilor publice din România, Catedrala a făcut scrum și ultima șansă a școlilor din țară de a fi autorizate ISU în totalitate. Cum sunt necesare, conform Ministerului Educației Naționale* un minim de 276 de milioane euro pentru reabilitarea acestor școli, în vederea autorizării, risipa de la Ministerul Culturii și Identității Naționale a ars proiectul din fașă. Iar pentru că 4.000 de școli fără autorizație sună mai dramatic decât 3.200 de școli, s-a recurs la deja celebra returnare de fonduri către Bugetul Național.
6. Poate cea mai dramatică, deși nu și cea mai costisitoare, daună pe care o aduce modernizării Românie construcția Catedralei, se regăsește în parcul auto al țării. Mai degrabă, în absența acestuia. Cu prilejul publicării unui studiu al prestigioasei instituții EUROSTAT, am aflat că dacă nu am fi fost aspru taxați pentru a se finanța ambițiile patriarhale, poate nu am fi fost coada Europei când vine vorba de puterea de cumpărare de autoturisme. Și cum cele 121 de milioane care au văduvit țara asta de atât de mult progres ne-au împiedicat să facem atât de multe investiții fabuloase, e foarte probabil că tot din vina lor românii nu au reușit să achiziționeze cele peste 1.6 milioane de Loganuri la mâna a doua (juma’ de preț), în valoare totală de peste 6 miliarde, care ne-ar fi permis să nu stăm solitari pe ultimul loc, ci să îl împărțim glorios cu vecinii de la sud de Dunăre. Probabil că Merțanele SPP-ului au fost cele care au dus și la suplimentarea cu vreo 220 de milioane de euro a bugetului pentru acoperirea dobânzilor și tot de acolo ni se trag și cele vreo 170 de milioane suplimentare, necesare acoperirii cheltuielor pentru asistații social, asitați care nu au beneficiat niciodată de vreun ajutor din partea instituțiilor de pe lângă BOR…
Acestea sunt doar câteva dintre motivele invocate de tot soiul de binevoitori pentru a justifica furia pe care au revărsat-o în aceste zile în direcția unui proiect care există în agenda națională de mai bine de un veac. Nu pentru ei am scris aceste argumente, pentru că pe ei nu i-ar îmbuna nimic. Nici cele 20 de biserici distruse de Ceaușescu în București, doar în anii `80, nici dorința colectivă a câtorva milioane de credincioși (în numărul cărora nu mă regăsesc), nici măcar faptul că toate cifrele prezentate de mine reprezintă bugete anuale, în timp ce suma invocată a fost cheltuită într-un deceniu. Pentru ei, acesta este doar un alt prilej de a-și canaliza frustrarea pentru toate eșecurile acestei națiuni și de a găsi un țap ispășitor în bărbile unor prelați și în simplitatea unor credincioși. Orice om cu puțină aritmetică la purtător și cu un dram de respect pentru realitate, ar fi înțeles că vitriolul are alt destinatar și sloganurile simpliste sunt doar o propagandă ieftină, menită să devieze atenția către o instituție care (încă) se bucură de încrederea românilor. Dar cum această încredere trebuie erodată cu orice prilej, s-au ridicat și suficiente voci de atei înfocați, care au declarat semeț că și un singur cent care se duce de la bugetul țării către Catedrală e prea mult. În mod ironic, exact indivizii care disprețuiesc mântuirea propovăduită de Biserică ar vrea să se mântuie de eșecul colectiv al nației prin sacrificarea pe altarul necredinței lor a unui simbol național.
NOTĂ:
Toate calculele au fost efectuate în euro, la un curs mediu de 4.6 lei/euro și s-au raportat la rectificarea bugetară din noiembrie 2018.
*Pentru că nu există date oficiale legate de costul real al autorizării ISU am folosit următoarea metodologie: numărul total de copii aflați în cele 3.892 de instituții neavizate, înmulțit cu numărul de m² alocați per elev (3), conform MEN, înmulțit cu jumătate din costul mediu de construire a unui m² de instituție de învățământ. Aproape oricine știe că reabilitarea unei construcții vechi este costisitoare și, în unele cazuri, depășește costul unei construcții noi.
Matei Blaj
PRELUAT DIN FACEBOOK
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
11 Comments
Dorin
28 November 2018Las la o parte insistența autorului articolului despre non-aderența sa confesională…
Respingerea generică a referendumului asupra căsătoriei se leagă, din păcate, de existența unui puternic curent anti-religios în țara noastră, structurat vag de către a doua generație născută sub comunism și precizat tocmai în ultimele 3 decenii – când normalitatea de credință și pluriconfesională a reînceput să se așeze și la noi.
În aceste condiții, părerile-evaluările-verdictele lansate în media despre acest unic reper construit în anii Centenarului României Mari sunt aproape firești… Îmi provoacă doar o adâncă tristețe orbirea spirituală a concetățenilor mei, care nici nu-și dau seama că, în golul din sufletul lor amărât, se instalează automat reversul credinței în Dumnezeu !
Pe parcursul ultimilor ani s-au prezentat, mai disparat, eforturile investiționale ale statului și pentru alte domenii, care se adresează unor categorii restrânse ale populației. N-ar strica să se contorizeze exact cât s-a dat din bugetul public, în ultimul deceniu, pentru:
– sport = terenuri, arene sportive, săli, baze de antrenament, etc…
– servicii secrete = investiții, mijloace circulante, etc
– administrație = sedii noi de primării, agenții, birouri, departamente, etc….
Și dacă tot se insistă pe finanțarea excesivă a cultului ortodox de la bugetul public, în condițiile în care în ultimele 3 decenii s-au retrocedat valori imobiliare de zeci de miliarde cultelor maghiare, germane, etc, atunci propun ca toate proprietățile Bisericii Ortodoxe Române – furate de statul condus de dictatorul A.I. Cuza sub acoperirea că secularizează doar averile mănăstirilor închinate Athosului, să fie retrocedate conform actelor secularizării. Mai ales că B.O.R. dovedește o bună competență managerială în toate investițiile !!
mihaita
28 November 2018Cred ca doar o mica parte din atacurile asupra Bisericii provin de la persoane cu intentii bune. Multe tin de inconstienta/prostie/rautate si alte utilitati, atat de bine analizate pe acest site.
In al doilea rand, cred ca sustinatorii, credinciosii Bisericii (printre care ma aflu si eu), sunt extrem de putin instruiti din punct de vedere crestin, cel putin in latura intelectuala/ a manuirii cuvintelor, si foarte rar sunt in stare sa faca fata acestor atacuri.
lennwilliams
28 November 2018Ii raspund comentatorului Dorin:Exista cumva erori in calcul?Aceasta analiza este riguroasa cu punct si v irgula,cu subiect si predicat ..De ce supara?
Esti in eroare cand afirmi ca esecul referendumului se datoreaza unui „puternic curent antireligios”,fara sa acord,insa incredere sinceritatii afirmatiei.Prezenta mare a romanilor la sfintarea Catedralei contrazice .Numarul imens al enoriasilor prezent nelipsit de la div erse moaste -idem.Numarul foarte mare de biserici construite probeaza necesitatea asigurarii spatiului pentru credinciosii ce le frecventeaza .Referendumul asupra casatoriei a fost nereusit datorita altor cauze..nu datorita necredintei invocate.Greseala a fost ,din start ,a initiatorilor care nu au avut un studiu de impact asupra gandirii populatiei despre acest subiect.S-ar fi stiut ca romanul ,in simplitatea sa ,nu acorda atentie acestui subiect,el fiind considerat inexistent si imposibil de crezut ca va lua amploare. de ce s-ar fi dus la un referendum pe un subiect care nu intereseaza?Romanul cat de simplu ar fi simte cand este manipulat!Asadar a intuit ca scopul este altul decat cel vehiculat!In plus intrebarea asa cum a fost formulata a intarit convingerea lui..Si,nu in ultimul rand , referendumul era sustinut si promovat de catre un guvern si un partid abuziv ,dictatorial si aprig contestat. Ce putem deduce ?Ca romanii nu au Credinta ?Ipoteza falsa..pentru a se acoperi un esec usturator – al celor care si-au dorit sa inscrie ,eminamente politic ,un succes obtinut pe cale religioasa pe un subiect ce constituie o anatema aruncata asupra vestului si cu provenienta rusa.Exista si o invatatura de minte :A nu se nesocoti inteligenta poporului roman,nativa si activa.
Si inca ceva :Dumnezeu se afla,de la Facerea Lumii, in inimile oamenilor !Acolo este lacasul sau daruit cu Iubirea si Credinta !Nu ii mai insulta cu orbirea ,”golul” din „sufletul amarat ” NU EXISTA !
kin
28 November 2018Păcat că pe platforma voastră cenzurați precum comuniștii.
Mesajul meu anterior a fost eliminat. Era o opinie despre BOR vs biserica, o opinie altfel decât dunga roșie a gândirii unice, trasată cu atâta grijă de voi.
Daca trece acest mesaj de filtru, e doar pentru a încerca să demonstreze contrariul celor afirmate de mine.
Daca nu trece, atunci intrebarea mea pentru cenzori este: de când dizidența de opinie e un păcat?
Anca Cernea
28 November 2018kin
mesajul tau a intrat pe site automat
daca il vedeam inainte, il stergeam eu
de acum, nu te mai osteni sa scrii
voi fi mai atenta
nu iti vom mai publica niciun comentariu
am pierdut deja destul timp încercând să-ți explic pe ce lume ești
văd că n-are rost
http://inliniedreapta.net/stire/daniel-uncu-avem-nevoie-de-un-partid-conservator-care-sa-recupereze-discursul-revenirii-la-credinta-din-zona-nationalismului-comunist-securistoid-panslavist-dughinista/#comment-76698
Anca Cernea
28 November 2018lennwilliams, Dorin
Mie nu mi se pare că cele două comentarii s-ar contrazice.
Fiecare are dreptate în felul său.
Este adevărat ceea ce spune Dorin, că, în legătură cu referendumul, s-a manifestat un foarte zgomotos și agresiv curent anticlerical. Este un fenomen relativ nou în spațiul românesc de după 1989. Se observă cam de la momentul Colectiv. Și nu pare spontan. S-a manifestat și când cu discuția despre ora de religie. Până la aceste momente, eram obișnuiți ca toți securiștii și comuniștii dinainte să se dea mari ortodocși, să umble prin biserici și parastase, făcându-și cruci care le ieșeau mai mult sau mai puțin în formă de seceri și ciocane. Nimeni nu îndrăznea să se lege de BOR.
Între timp, deja de mai mulți ani, se lucrează intens la formarea unei pături de intelectuali recenți, care să constituie avangarda revoluționară a marxismului cultural. Uitați-vă ce pepinieră leninistă e UBB de la Cluj, SNSPA sau Facultatea de Sociologie de la București.
Deocamdată nu se simte foarte tare, dar asta o să ne coste enorm pe termen lung. Se va simți când va fi prea târziu. Se formează o armată de fanatici ai dărâmării, din aceia care nu citesc nimic, în afară de ultimul răcnet al delirului „de gen”, dar militează, critică, atacă, în stil leninist-frankfurtian, scriu, predau, spală pe creier pe alții. Mass media care se crede pro-occidentală și disprețuiește poporul pupător de moaște și iubitor de țară, e înnebunită după astfel de „telectuali”. Finanțările ONG de tip Soros sau fundațiile germane se duc doar spre acest curent, și așa se ajunge exact la „societatea civilă” a lui Gramsci. (Și observăm cum ONG-urile lui Soros și fundațiile germane sprijină cauze care coincid până la urmă și cu interesele lui Putin, deși ambele părți insistă foarte mult pentru a ne convinge de realitatea „conflictului” dintre ele.)
Este adevărat (încă) și ceea ce spune lennwilliams, că societatea românească încă este creștină în majoritatea ei covârșitoare. Și că eșecul referendumului a fost legat de mai mulți factori, pe care el îi enumeră. Eu aș adăuga, mai bine zis aș sublinia, că eșecul referendumului s-a datorat lipsei de acțiune a inițiatorilor săi, care nu par să fi urmărit neapărat succesul acestuia. Semnăturile le-au strâns pentru că i-a ajutat BOR (adică, se poate, dacă BOR se implică), dar apoi s-au dus să hiberneze, n-au făcut campanie, n-au făcut nimic, în afară de a atașa inițiativa de ciuma roșie PSD. Dacă ne amintim că la originea acțiunii s-au aflat rusofilii Stanciu Bogdan și Capsali Iulian, nu ne mirăm. Pentru ruși nu conta dacă se câștigă sau nu, conta să se dividă românii în două, pe falsa linie de clivaj între creștini și pro-occidentali. Ei n-aveau ce să piardă, nu mai puteau ei de grija familiei din România, și poate le mai ieșea și de vreo inițiativă politică putinoasă pe valurile create – că doar Marian Munteanu și Aurelian Pavelescu de aceea există.
În tot acest tablou, mi se pare însă foarte important ce spune mihaita:
Exact. Așa este. Iar aici intervine răspunderea BOR, care avea absolut toate condițiile pentru a câștiga războiul cultural în România. Încă le are.
Din păcate, timpul trece, în favoarea curentului anticlerical de care vorbește Dorin.
Eu nu văd la nivel de BOR prea multe semne că cineva ar pricepe natura atacului și a adversarului și ar face ceva pentru a-l contracara.
Polonezii câștigă războiul cultural pentru că au o pătură consistentă, calitativ și numeric, de intelectuali catolici. Existența acesteia se datorează faptului că Biserica Catolică din Polonia a creat condițiile necesare, a creat cultură, inclusiv cultură politică și tradiție de implicare a creștinilor în treburile publice. Și tot Biserica se ocupă intens de educația creștină și de formarea tinerilor.
În trecut, un astfel de rol juca la noi Biserica Greco-Catolică – pe care BOR a făcut și face tot posibilul să o șteargă din istorie și din spațiul public, dar nu se dovedește în stare să-i preia rolul, să facă pentru România ceea ce făcea ea.
BOR nu face asta. Maximum-ul de intelectual cu care defilează oficial este „ambasadorul orei de religie” Dan Puric. Intelectualii de talia unui Horia Patapievici, sau a unor Adrian Papahagi și Mihai Neamțu, nu se bucură de aceeași asumare din partea BOR, care nu-i învrednicește cu titulatura pe care i-o acordă unui Puric (de pe lista lui Duhghin). Pare să se teamă de oamenii credincioși, dar parcă prea inteligenți.
În aceste condiții, România riscă să ajungă din urmă Spania la capitolul zapaterizare. Spania, nu de mult o țară cât se poate de creștină, a căzut până la, sau mai rău decât, nivelul unor țări scandinave postprotestante.
BOR, confruntată cu atacuri de o violență neașteptată, văzând cum pierde teren și neînțelegând de unde vine agresiunea, va ajunge să se baricadeze în antioccidentalism.
Acest scenariu ar putea încă să fie prevenit, oprit, încă lucrurile nu sunt ireversibile.
Este nevoie de o trezire. Este nevoie de o reconciliere între Biserică, adică, în principal, BOR, intelectualitatea pro-occidentală și societate. Este unul dintre scopurile pentru care am creat ILD.
Florin C.
28 November 2018Celor care sunt revoltați de patrafirele aurite și de merțanele „popilor” le atrag politicos atenția că, într-o măsură mai mare sau mai mică, toți avem bijuterii de aur (începând cu banala verighetă) și ne dorim cel puțin să avem mașini cât mai „bengoase”, dacă nu chiar le avem. Ba chiar astea au ajuns să fie măsuri ale modului în care ne conducem cariera și viața într-un mod reușit. Deci nu înțeleg dubla măsură după care pentru noi e ok, dar pentru alții nu. Dacă aș fi răutăcios, aș caracteriza-o ca invidie…
În altă ordine de idei, cred că chestionarea asta făcută pe un ton ce nu admite replică îi face pe cei care o practică să piardă din vedere esența: BOR pare să fie o instituție caracterizată printr-un management de o calitate cum nu vedem nicăieri altundeva în viața publică de la noi. În loc să-i tragem la fund, în buna tradiție românească, reproșându-le că de ce nu umblă în blugi rupți și în Opel-uri second-hand din 1990 înmatriculate în Bulgaria, mai bine am încerca să vedem exact care sunt metodele prin care BOR reușește să gestioneze cu succes, la nivel managerial, toate proiectele „lumești” pe care și le propune. Nu-i așa că ar fi mișto să avem o guvernare care să facă autostrăzi, căi ferate, stațiuni de schi, școli, spitale etc cu aceeași eficiență cu care BOR face biserici, catedrale (lucru care dealtfel intră în fișa postului, nu ?), cantine, agenții de voiaj șamd ? Ar fi, zic eu. Iar articolul de față demonstrează clar că nu lipsa banilor îi împiedică pe guvernanți să o facă.
Dorin
28 November 2018Revin pt. câteva clarificări:
* ca de obicei, comentariul dnei A. Cernea este limpede și eficace. A se reține, de către toată lumea, urgența unirii eforturilor Bisericilor Ortodoxă și Greco-Catolică, de a căror dezbinare profită propaganda rusească !!
* pt. L.williams – sunt supărat doar pe micile greșeli de percepere, dovedite chiar din comentariul d-voastră. Datele de analiză financiară din articol le apreciez la maxim, de-aia am și intrat să comentez (sunt botezat ortodox) – ar fi păcat să rămână doar pe acest site !
Există discuții mai vechi pe I.L.D. referitor la numărul de credincioși practicanți din România, și vă spun încă o dată că el depășește cu puțin nr. de votanți cu „da” la recentul referendum ! Eventual s-ar mai putea mări dacă ar reveni în țară o bună parte din emigrații economici – adică cei plecați pt. trai mai bun, că doar n-au plecat că nu era ce să facă aici, într-o țară unde e TOTUL de făcut și reparat….
Restul sunt povești declarate fără nici o răspundere la recensăminte, așa cum se declară absolut aiuristic etnia rrroma sau unguresc-maghiară…
* Au dreptate toți comentatorii de mai sus care vorbesc despre pericolul „baricadării în anti-occidentalism”, pentru că el este prezent în cca. jumătate dintre luările de poziție ale ortodocșilor români – le descopăr decepționat în mass-media, pe internet, în diverse adunări ale ong-urilor sau studenților teologi, etc….
Emil
28 November 2018Problema credinței creștine și armonizarea sau cuplarea ei cu occidentalismul sau atlantismul este foarte ramificată și nu este deloc simplu de rezolvat sau de lămurit.
Din punct de vedere politic, cred că locul României este în UE și NATO.
Occidentul însă nu mai este un spațiu creștin din punct de vedere demografic, cultural, moral, sau din orice altă perspectivă vreți să privim lucrurile. Nu are sens să spunem că noi suntem legați de un anumit Occident sau de o anumită etapă în timp a acestuia (moștenirea iudeo-creștină). Prezentul și mai ales viitorul Occidentului sunt foarte diferite de perspectiva asupra existenței pe care o are un creștin. Și atunci este firesc să ne punem întrebarea „Cum ne încadrăm/potrivim/adaptăm noi la această lume foarte diferită?” Credem oare că dacă vom ajunge foarte bine angrenați economic și politic în ansamblul Occidental, vom reuși cumva să rămânem o insulă forte diferită din punct de vedere cultural și social și să ne păstrăm credința și tradițiile? Sau că vom reuși să re-evanghelizăm Europa din interior?
Pe de altă parte, poate că însăși această abordare în termeni colectivi, macro, nu este cea mai potrivită pentru un creștin. În loc să ne preocupe soarta continentului și a civilizației, poate ar fi mai potrivit să ne întrebăm „Ce pot face eu ca individ să fiu un om mai bun, să mă mântuiesc?” și să lăsăm soarta Europei și a lumii în seama lui Dumnezeu.
Și ca să spun ceva pe marginea articolului, poate că precaritatea credinței și a moralei derivate din ea face să alegem și să avem conducători incapabili sau neinteresați să facă spitale, autostrăzi, WC-uri și alte d’astea. Asta nu se rezolvă cu o catedrală. Dar construcția de lăcașe de cult trebuie dublată, triplată de zidirea interioară a oamenilor, de ceea ce face Biserica Catolică în Polonia, cum bine a amintit Anca Cernea. Până nu vom avea o elită intelectuală și politică profund creștină, nu cred că ne vom putea ridica din noroi, la propriu și la figurat deopotrivă.
mihaita
28 November 2018Dorin,
„Baricadarea in anti-occidentalism” e prezenta in mai mult de jumatate din cazuri. In mult mai mult de jumatate.
Doamna Anca Cernea,
E o tragedie ceea ce i s-a facut Bisericii greco-catolice, si o tragedie si mai mare faptul ca aceeasi tendinta e prezenta si acum in BOR. Imi e e foarte rusine. Ar trebui sa va cerem iertare timp de cel putin 100 de ani.
Anca Cernea
28 November 2018Emil
Toate civilizațiile sunt construite pe religii.
Nu există civilizație construită pe ateism.
Civilizația Occidentală este în prezent confruntată cu o strategie de subminare comunistă aflată în desfășurare de cel puțin 100 de ani, în mod sistematic și susținut – deși rătăcirea care stă la baza acestei subminări are rădăcini mult mai vechi.
Subminarea și decadența nu fac parte din Civilizația Occidentală, ci constituie virusul care o atacă. Și s-ar putea să o distrugă. Sau nu. Rămâne să vedem.
În orice caz, dacă reușește să o distrugă, nu o va înlocui cu o altă civilizație, pe alte baze. O va înlocui cu barbaria.
Civilizația Occidentală ca atare nu poate supraviețui fără esența ei iudeo-creștină. Dacă o pierde, moare, vin rușii, vin arabii, vin chinezii, gata. Confuzia între ceea ce ține de esență și ceea ce ține de subminare-decadență nu e posibilă decât pe termen relativ scurt.
Prin Civilizație Occidentală nu înțelegem promovarea homosexualității, a încăzirismului planetei și a statuii lui Marx de la Trier, la care se închină Juncker – astea fac parte din marxismul cultural, nu din moștenirea iudeo-creștină, care a făcut din Occident cea mai mare civilizație cunoscută în istorie și în geografie.
Dacă ne e clară această diferențiere, putem spune fără rezerve că locul României este în cadrul Civilizației Occidentale. Suntem datori să o spunem.
Sunt periculoase ambele derapaje:
1. Lipsa de discernământ și acceptarea servilă a tuturor aberațiilor care vin dinspre Vestul geografic,
2. Respingerea Occidentului sub pretexte creștine.
Ambele se trag dintr-o incapacitate de diferenția între esența Civilizației Occidentale (rădăcina religioasă iudeo-creștină) și virusul care o îmbolnăvește (marxismul cultural) Ambele situații se reduc, de fapt, la identificarea greșită sau răuvoitoare a Occidentului cu marxismul cultural care îl roade.
Până una, alta, Occidentul este încă un spațiu al confruntării.
Războiul cultural din Occident nu s-a terminat.
Dacă s-a pierdut la Bxl, Berlin și Paris, uite, la Varșovia nu s-a pierdut, și nu pare că se va pierde. Nici în SUA nu e încă pierdut. Nici în Brazilia. Aș adăuga în discuție și Israelul, deși în sens strict geografic nu e în Occident, dar în sens religios și cultural este chiar mama Occidentului – și nici în Israel nu s-a pierdut războiul cultural.
Alternative la Occident nu avem. Rusia, China și islamul nu constituie spații de confruntare. Acolo deja totul e pierdut din start.
Raiul pe pământ nu se află în gama de opțiuni care ne sunt oferite.
Avem de ales între iad (Rusia, China, islam) și un câmp de luptă (Occidentul).
Dacă cineva zice că ar fi bine ca România să se așeze cu baza între două luntri, să basculeze între Est și Vest, de fapt propune varianta Belarus. Sau varianta Republicii Populare Donețk/Lugansk. Eu cred că e clar că așa ceva nu putem auzi decât de la agenții de influență al puterii ostile față de țara noastră, putere care se numește Rusia.
Așadar, locul României este în Occident. Iar acolo trebuie nu să executăm cu supușenie ce ne poruncește Merkel sau Macron, ci să luptăm lupta cea bună, contribuind astfel la salvarea Civilizației, dacă o vrea Dumnezeu.