Biden a mai comis o gafă monumentală. E poate cea mai funestă din biografia sa doldora de pozne, stângăcii, călcări în străchini, tâmpenii, erori, nechibzuințe fatale. Mai nou, confuzul președinte a adăugat, miercuri, pertractărilor sale deloc binevenite despre intențiile Kremlinului, anunțând o proximă invazie militară rusă în Ucraina, dată ca practic certă, o bâlbă dementă. Ea sugerează că vestul n-ar urma să riposteze unei ”incursiuni minore” a trupelor lui Putin în teritoriul ucrainean.

”E una dacă e vorba de o pătrundere de dimensiuni reduse, alta dacă (rușii lui Putin) fac ceea ce pot cu trupele (lor) concentrate la graniță, caz în care va fi o catastrofă pentru Rusia”, a spus parcă tot mai handicapatul președinte al SUA, textual.

Ceea ce, la un an de la accidentatul debut al președinției Biden, un an cu un bilanț politic catastrofal, anunță, involuntar, prin gura fără de stăpân a șefului statului american, că NATO și vestul vor sta nu doar cu mâinile în sân și vor asista cum ucrainienii vor redeveni victimele unei agresiuni rusești – oare a câta din istorie. Ci și că Occidentul se va abține de la noi sancțiuni serioase în cazul în care criminalul dictator rus va încălca din nou, flagrant, dreptul internațional și va începe iar să verse sânge în valuri.

Statul său mafiot, înarmat până în dinți, care amenință nu doar țările vecine, ci întreaga lume civilizată, n-are a se aștepta, altfel spus, la nicio pedeapsă serioasă dacă mai mușcă o dată din bucata de pâine cu salam a Ucrainei.

Se înțelege de la sine că anunțata impunitate îi va stimula pe el și pe ceilalți prădători și carnivori din rândul liderilor teroriști de stat, să continue să terorizeze.

În acest context mi se par edificatoare intervențiile agenților de influență ai lui Putin infiltrați în massmedia europeană și americană.

În virtutea străbunicilor lor (care ar fi luptat, mai știi, la Stalingrad) unii se cred îndreptățiți (cu atât mai mult cu cât afirmă că ar ”ține cu Ucraina”) să-i sugereze Kievului să se sinucidă. În context, își articulează punctul de vedere capitulard, potrivit căruia Rusia (deși un pic imorală) ar avea altfel, pasămite, ”dreptate”. De pildă să se simtă ”înghesuită”, ”amenințată” și ”provocată”. Ca polițistul ”bun” când a ieșit din celulă cel rău preopinenții cu pricina îi recomandă ca atare Ucrainei să facă bine să se declare de urgență ”neutră” și să nu mai vrea în NATO și UE. Că dreptul popoarelor la autodeterminare e bun și frumos, dar lipsește cu desăvârșire.

Aceiași, sau alții laudă ”franchețea” lui Putin, considerând pesemne că e simplu să bage frica în occidentali, de când vestul politic corect a renunțat la bărbăția ”toxică” și dă semne să accepte să se culce cu plăcere cu oricine-l cotropește și îl maltratează.

Ce mai contează că, împăciuitorist până la autoflagelare, vestul și-a trădat de nenumărate ori interesele, venindu-i frecvent, dar inutil în întâmpinare lui Putin? Tot el chipurile ar ”provoca”, ar fi ”de rușine”, trebuie culpabilizat. El, și victimele ucrainiene.

Nu mai puțin ridicol e permanentul du-te vino al președintelui Emmanuel Macron, care dacă știe bine ceva e s-o întoarcă veșnic ca la Ploiești, spunând, la nevoie, tot și contrariul său.
Dacian Cioloș, care nu pare neam să reușească să profite de pe urma antipatiei stârnite de actualii potentați de Grivco, plagiatori și cleptocrați de la București, s-a repezit ca un leu paraleu să-l laude pe Macron ”care a anunțat că Franța este pregătită să contribuie cu trupe NATO pe teritoriul României. Anunțul a fost făcut în fața șefilor militari dintr-un comandament de lângă Strasbourg, potrivit colegei noastre din grupul Renew Europe Nathalie Loiseau, care a fost prezentă la eveniment. Încă din 2016, am discutat despre o prezență a trupelor franceze în România sub steagul NATO și, cu atât mai mult cu cât contextul este extrem de tensionat la granița cu Ucraina” mai afirmă, fericit, Cioloș.

Or, înainte de a saluta bla bla, un bla bla articulat de Macron într-o campanie electorală din care ar putea ieși bătut măr din cauza inconsistenței eterne a pozițiilor sale, liderul USR ar fi făcut bine să se întrebe de ce președintele Franței a așteptat până la finele mandatului său ca să anunțe ceva ce n-are oricum de gând să transpună odată reales. Fiindcă Macron a declarat ”NATO în moarte cerebrală” și revendică în continuare ”negocieri cu Rusia”, respectiv (ceea ce solicită și Putin) ”o nouă ordine de securitate în Europa”.

Tradus pe înțelesul lui Cioloș: una fără americani, dar cu ruși. Căci ”dialogul cu ei rămâne”, dixit Macron, ”esențial”.

Nu serios? Oare de ce? Oare ce a adus ”dialogul esențial” cu rușii purtat neobosit de vest de 21 de ani, decât agresiuni rusești?

Ce sunt, deci, adăstatul în așa-numitul ”format Normandia” și impostura scandării de către Macron a lozincilor privind ”renunțarea la forță”, ”inviolabilitatea frontierelor” ucrainiene, în care nu mai crede nimeni din 2014 încoace, precum și ”libertatea statelor de a-și alege alianțele”? Duplicitate și imoralitate.

Sunt electorale bătăi cu pumnul în piept. Sunt pernicioase vorbe goale și o minusculă, o scandaloasă frunză de smochin. Una lipită de rușinea enormă a impotenței și lașității franceze în materie de zăgăzuit expansiunea și agresiunea neostalinistă a Rusiei lui Putin.
Care se potrivește perfect incompetenței, impotenței și lașității americane și germane.

Petre M. Iancu