Cu triumful electoral al republicanului Youngkin, noul guvernator al Virginiei și cu o victorie ratată la mustață de colegul său din New Jersey s-a încheiat în SUA, într-o fază cheie, un test deosebit de important.

Glenn Youngkin l-a bătut pe democratul Terry McAuliffe, în competiția sa accidentată de manipulări ale grupării The Lincoln Project, care, în final de campanie, a trimis tineri progresiști să se manifeste ca și cum ar fi suprematiști albi și susținători ai candidatului conservator.

Democratul, un ultraprogresist, se prefăcuse, ”ajutat” în campanie, energic, de președintele Joe Biden, că se bate cu de mult înfrântul și absentul Trump, iar nu împotriva challengerului său conservator.

În aceste condiții, victoria noului lider din Richmond pare chiar un test decisiv, în măsura în care e o izbândă republicană în premieră de mai bine de un deceniu, în Virginia, unde democrații au dominat copios din 2009, iar Joe Biden s-a impus la prezidențiale cu 10 puncte înaintea mult demonizatului său predecesor.

În ce-l privește, Trump a făcut bine să-nvețe să stea în banca lui, fiindcă de intervențiile sale, frecvent mai degrabă păgubitoare decât ajutătoare, s-a dovedit, în Virginia, că nu prea e nevoie pentru obținerea unei victorii a dreptei. Căci divorțul de realități al ideologilor stângii a devenit evident.

Și e foarte supărător, în special pentru mulți părinți, care refuză să-și vadă copiii masiv îndoctrinați, de mici, în școli publice, cu versiunea neomarxistă a luptei de clasă, devenită, prin așa-numita Critical Race Theory, materie de studiu. Și-anume în zeci de școli din Virginia, chiar și la cursul primar, după cum a demonstrat jurnalistul de investigație Chris Rufo, potrivit căruia această teorie ”critică a rasei” e un veșnic prilej de dihonie și demonizări. (v. THE TRUTH ABOUT CRITICAL RACE THEORY. nota ed.)

Întemeiată de reprezentanți ai Școlii de la Frankfurt, ”teoria critică a rasei” e o doctrină care contravine flagrant ideilor de egalitate și refuz al oprimării rasiale, avansate de Martin Luther King. Împotriva ideilor lui King, acestă teorie propovăduiește o luptă de tip marxist care blamează și discriminează rasa albă ca fiind, chipurile, inerent ”pătată” și ”vinovată” și, deci, implicit, inferioară perpetuu în raport cu ale persoanelor de culoare. Unde poate duce orice asemenea demonizare rasială sau etnică efectuată în numele ”progresului”, al ”naturii” și al ”științei”, dacă nu i se ține piept, la timp, s-a văzut în Germania anilor 30. Sau în Ruanda anilor 90.

Noul așa-zis ”antirasism” rasist nu e singura problemă apărută, sub sigla postmodernismului și progresismului, în SUA. Proteste ample împotriva autorităților școlare și a ideologiei extremei stângi au stârnit în Virginia și în restul Statelor Unite și faptele unui elev în fustă. Ca fals transsexual, insul pătrunsese în veceurile unor școli care le deschiseseră persoanelor transgender accesul la toaletele fetelor și, profitând de această nouă reglementare, comisese repetate violuri.

Încât, după ce democrații au condus confortabil în sondaje în Virginia, iar în New Jersey se impuseseră anul trecut cu un avantaj imens, de 16 puncte, s-a consumat în ambele state americane un test electoral probabil decisiv, marcând un an de președinție Biden și altul înaintea alegerilor parțiale pentru Congres. În acest scrutin se prefigurează ca partidul aflat acum la putere și la Casa Albă, și în ambele camere ale forului legislativ, să-și piardă prețioasa majoritate din Congres.

În acest caz, actualul reviriment republican ar putea fi o istorică piatră de hotar. Care să semnalizeze cucerirea unui nou tărâm politic, mai rațional, și trezirea stângii la politici mai pragmatice. De unde să se zărească o timidă luminiță la capătul tunelului străbătând muntele de nefăcute interne ale administrației Biden, cu tot cu gravele ei erori și slăbiciuni atât în sfera imigrației, a energiei, a economiei, a datoriilor debordante, ca și cu cedările în fața revendicărilor tot mai insolente ale ideologilor stângii radicale.

Ai căror reprezentanți din Congres, în frunte cu americano-somaleza Ilhan Omar, o femeie discreditată în trecut de repetatele ei ieșiri antisemite, consideră că pierderea Virginiei ar reclama un și mai hotărât viraj spre stânga extremă. Și Joe Biden a atribuit vina eșecului democrat din Virginia lui Trump și electoratului conservator, refuzând să-și asume vreo răspundere. Ceea ce e în răspăr cu opțiunile dindărătul voltei din Virginia și New Jersey, după campanii conservatoare axate pe un curs și pe politici realiste și pragmatice. Acestea (ca și absența intervențiilor lui Trump) demonstrează clar ce anume au taxat oamenii cu asprime și ce, dimpotrivă, au premiat.

Intern, mulți americani s-au săturat până peste cap de recurentele intervenții ideologizate în educație și de accesele antiamericane, antialbe și anticreștine ale revoluției culturale maoiste care a cuprins unele segmente, numeric minoritare, dar cultural și politic tot mai influente, ale stângii democrate de peste ocean. Iar în plan extern, s-au văzut dezamăgiți de fatala diplomație a administrației din Washington, care-i cocoloșește pe dușmanii din afară ai SUA, dar își trădează aliații, părăsiți, precum cei afgani, la greu.

Pe scurt, într-o fază cheie a confruntărilor doctrinare pentru viitorul democrațiilor occidentale, o mare parte a electoratului a sancționat comoda, dar contraproductiva cantonare în monomanie antitrumpistă (obsesiv afișată de Jerry McAuliffe, candidatul democrat eșuat, precum și de Joe Biden, care a încercat zadarnic să-l ajute), ca și în exagerări și absurdități ideologice extremiste.

A premiat în genere, în schimb, bunul simț, iar în New Jersey buna gestiune a pandemiei de către guvernatorul democrat Ed Murphy care, după o cursă cap la cap, a reușit in extremis să se impună. Rezultatul extrem de strâns din New Jersey pare să fi reaprins și ar putea realimenta, cum s-a întâmplat frecvent în ultimii ani, acuze și discuții controverse legate de posibile fraude electorale prin ceea ce s-a numit ”sistemul voturilor flotante”.

Unii aproape că nu îndrăznesc să spere, dar e de nădăjduit ca biruința conservatoare din Virginia și relansarea republicană din New Jersey, ambele semnale ale pragmatismului, moderației și aderenței la democrație, să anunțe și o intrare în declin a revoluției culturale de peste ocean, acoperite, ori promovate, voluntar sau nu, de conducerea moderată a Partidului Democrat al lui Biden. Încât, sub presiunea electoratului, n-ar fi exclus ca unele din ”cuceririle” acestei revoluții să nu fie cum s-a crezut, definitive și ireversibile.

Petre M. Iancu

SURSA   Ziare.com