Președintele Igor Dodon a anunțat, nu fără laudă de sine, că s-a întreținut cu omologul său german Frank-Walter Steinmeier. Convorbirea lor este mai relevantă decât pare la prima vedere.

Nimic nou sub soare

Mass-media de la Chișinău n-a trecut cu vederea evenimentul. Unii experți consideră că discuția telefonică dintre cei doi n-a fost întâmplătoare. De bună seamă, nu avea cum să fie nici ocazională, nici inopinată.

Cu toate că despre conținutul conversației știm doar din spusele lui Dodon, nu cred ca acesta să-și fi permis fabulații. Cum-necum, este riscant să măsluiești vorbele unui lider al celei mai mari puteri economice din UE.

De aceea, pornim de la  premisa că detaliile pe care le-a dat Dodon despre convorbirea sa cu Steinmeier corespund, cel puțin în linii mari, adevărului. Suntem îndreptățiți astfel să ne aplecăm cu atenție asupra mesajului transmis de șeful statului german.

Or, viziunile lui Steinmeier cu privire la Republica Moldova nu sunt nici noi, nici originale. Multe dintre acestea el le-a expus încă prin  2016, când a efectuat o vizită la Chișinău în calitate de ministru de Externe al țării sale.

Și atunci, ca și acum, a vorbit despre nevoia unei apropieri de Rusia fără de care nu se poate  soluționa conflictul transnistrean. A îndemnat Chișinăul să restabilească încrederea și „bunele relații” cu Moscova, acest fapt, din punctul său de vedere, fiind „în beneficiul poporului moldav”.

Cum să refaci ceea ce n-ai stricat

Cu toate că deține astăzi, în locul portofoliului de șef al diplomației germane, demnitatea de președinte al țării, retorica sa a rămas cea veche. Și anume, de „idiot util al Rusiei”. Steinmeier ne forțează să restabilim ceea ce nu am stricat.

Cum să refacă Republica Moldova „bunele relații” cu Rusia în condițiile în care nu le-a desfăcut vreodată? Ce rău oare i-a făcut Chișinăul Moscovei ca să repare acum greșelile trecutului? Vă spun imediat.

Chișinăul a optat pentru cursul integrării europene. A sfărâmat sârma ghimpată de la Prut. Are legături privilegiate cu Bucureștiul. A semnat un Acord de asociere  cu UE. A cerut evacuarea completă a trupelor ruse din Transnistria.

Pentru toate acestea Kremlinul ne-a strâns de gât. A impus embargouri. A declanșat o propagandă deșănțată și  extrem de ostilă față de Republica Moldova. A căutat să corupă deputații de la Chișinău  pentru a da peste  cap apropierea de UE. A pus la cale provocări de tot felul în autonomia găgăuză. A ațâțat separatismul transnistrean etc.

Se dorește culpabilizarea Chișinăului

Așa fiind, îndemnul lui Steinmeier de a „restabili bunele relații cu Rusia” este fariseic, urmărind să culpabilizeze Chișinăul. Să-l facă să se simtă vinovat și în fața Moscovei, și în fața Tiraspolului pentru nerezolvarea diferendului transnistrean, silindu-l astfel să se prosterneze în fața lui Putin.

Toate acestea nu trebuie să ne mire. Steinmeier este vechiul colaborator  al fostului cancelar german, Gerhard Schroeder, astăzi angajat al Gazpromului și președinte al Consiliului de Supraveghere al gigantului petriolier rus Rosneft. De altfel, cel dintâi îi purta geanta celui din urmă încă prin anii 1990, fiindu-i subaltern în administrația landului Saxonia Inferioară.

De atunci șeful său din omul de încredere al rușilor în Germania a ajuns să facă parte chiar din  establishmentul de la Moscova. Până și cancelarul Angela Merkel a ținut să spună, cu delicatețea care o caracterizează, că angajamentul lui Schroeder în Rusia „nu-i în regulă”.

Secretarul general al Uniunii Democrat Creștine (CSU), Andreas Scheuer, care preferă să spună lucrurilor pe nume, l-a numit pe ex-cancelar un  „mercenar rus”. Și mai tranșant s-a exprimat europarlamentarul ecologist Reinhard Bütikofer care  l-a catalogat ca fiind o „slugă plătită a  lui Putin”.

Antiamerican și  românofob  

Steinmeier iubește Piața Roșie și Kremlinul nu mai puțin decât șeful său. Presa germană scrie că  a rămas un amic al lui Putin și Lavrov chiar și după anexarea Crimeii. Încă în 2014, când Rusia tocmai atacase Donbass-ul, el se opunea vehement excluderii Moscovei din G8.

Este un antiamerican înrăit care nu vede cu ochi buni solidaritatea euroatlantică. A condamnat în repetate rânduri exercițiile militare ale NATO în Polonia și în statele baltice, calificându-le  drept „zăngănit de săbii”.  E și un românofob pe deasupra care caută să influențeze evoluțiile de la Chișinău peste capul Bucureștiului.

Acest om al rușilor care exercită la ora actuala funcția de președinte al Germaniei este și el, ca și mentorul său Schroeder, un mercenar al lui Putin. Anume Steinmeier a constrâns Chișinăul să facă niște concesii inadmisibile Rusiei fără să obțină nimic în schimb. Legalizarea plăcuțelor de înmatriculare pentru vehiculele din regiunea secesionistă, bunăoară, este opera lui.

Ca și, de altfel, promovarea  înverșunată a tezei staliniste despre „poporul moldav”, diferit de națiunea română, sintagmă reiterată și în convorbirea cu Dodon. Deloc întâmplător, Steinmeier și Ministerul german de Externe stimulează finanțarea unor studii privind crearea „națiunii civice moldovenești”, antrenând în această afacere subversivă reprezentanți ai spumei oengiste sau cvasi-politice de la Chișinău.

Steinmeier a negociat cu Putin

Deși deține în prezent o funcție preponderent onorifică, influența sa la Berlin nu este de neglijat. Presiunile pe care le face pentru a determina Chișinăul să capituleze în fața Kremlinului și să accepte o aplanare a conflictului transnistrean mulată pe planurile expansioniste ale lui Putin nu-s altceva decât o tentativă de a semna un tratat Molotov – Ribbentrop 2.

Apropo, în convorbirea cu Steinmeier, Dodon a „mulțumit Republicii Federale Germania pentru sprijinul ferm acordat țării noastre în procesul de constituire a actualei coaliții majoritare din Parlament, precum și în procesul de formare a Guvernului Republicii Moldova”. E un amănunt simptomatic care confirmă că Berlinul a acționat cot la cot cu Moscova pentru a  aduce la putere  alianța ACUM/PSRM.

Este limpede că numărul 1 în acest joc infam a fost Steinmeier. Anume el, având relații excelente cu Putin și Lavrov, putea să negocieze cu omologul său rus constituirea unei coaliții contra naturii în Republica Moldova.

Ceea ce face astăzi președintele Germaniei e o lucrătură împotriva  interesului național românesc de pe ambele maluri ale Prutului.  De unde și concluzia că actuala guvernare Dodon-Greceanîi-Sandu-Năstase este produsul unei conspirații ruse asistate de idioții utili ai Kremlinului de la Berlin.

Petru Bogatu

PRELUAT DIN   deschide.md