Blaj, 7 mai 2018

Îndoliată Familie,

Viața doamnei Doina Cornea s-a consumat pe acel altar de care au parte prietenii sufletești ai Golgotei și de unde nu lipsește niciodată umilirea.

Prin mărturia sa, ne-a fost dat și nouă să putem sta cu capul sus și chiar dacă, după 1989, această „ea” ar fi trebuit să fie un „noi”, s-a adeverit iarăși cât de greu este să ne vindecăm de urmele trecutului.

Îmi veți îngădui să nu fac, așadar, uz de rostiri decât pentru a spune cât de mult a contat cuvântul liberator al Evangheliei. Doina Cornea l-a făcut să rodească prin viața sa ca om și i-a oferit profunzime. De aceea, în aceste momente de tristețe, vă cer îngăduința de a da glas din partea Bisericii Greco-Catolice, gândului de respect și devoțiune.

Față de sufletul și viața doamnei Doina Cornea avem cu toții o datorie neîmplinită de gratitudine și binecuvântare. De o astfel de plămadă ar avea nevoie țara pentru a renaște și Biserica: omul cu principii care prețuiește mai mult adevărul și libertatea, decât siguranța comodă pe care o conferă frica.

„Suferința face mai mult decât fericirea…” – spunea Doina Cornea – „n-am învățat nimic din momentele mele de fericire, decât că mi s-a exacerbat egoismul… ca și cu banul, vrei mai mult și te degradezi… suferința te învață ceva, te face să înaintezi spiritual”.

Stimată Doamnă,

Ultimii ani nu v-au fost deloc ușori. Vă păstrăm în inimă cu acel chip impresionant, delicat și tineresc pe care l-ați arătat până spre sfârșit, admirându-vă moștenirea curajului și a demnității. Cu acel sigiliu de naturalețe care v-a fost propriu, devenit atât de rar printre infatuările zilelor noastre.

Sărutându-vă mâna obosită de timp, îl rugăm pe bunul și atotputernicul Dumnezeu să vă facă părtașă de pacea și fericirea sfinților și să vă odihnească în pace!

În veci, să vă fie binecuvântată amintirea!

Cardinal

+ LUCIAN

Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite, Greco-Catolică