… este un mod eficient de demonizare a adversarilor, de a-i transforma pe ceilalți în emisari ai răului absolut, de a se prezenta pe sine drept îngerul de lumină salvator și de a crea o atmosferă de panică apocaliptică, suficientă cât să suspende temporar orice urmă de judecată rațională.

Delirantul național-bolșevic și fascist Alexander Dughin ne anunța ieri, cu un ton profetic, după ce, în ianuarie, chema la uciderea europenilor, că ceea ce se întâmplă în România nu mai este o luptă politică, ci însăși confruntarea cu Antihristul. Și, cum bine știm, rușii au pornit deja să salveze Europa de Antihrist, începând cu Ucraina.

„Salvează România de neo-marxiștii de la Bruxelles!”, îi cere o doamnă din România, fără să realizeze că strigătul ei e echivalent cu chemarea violatorului în casă, crezând că el e, de fapt, salvatorul.

Cu atâția Antihriști în circulație, ne mirăm că Apocalipsa tot întârzie. Probabil că și ea așteaptă, prudentă, să se încheie alegerile.

Între timp, eticheta de „Antihrist” rămâne cea mai comodă scurtătură retorică: nu cere argumente, nu suportă dezbatere, nu admite îndoială. Îți oferă, la pachet, sensul istoriei și justificarea propriei încrâncenări.

Sorin Bute