Dintr-un motiv sau altul, Vladimir Voronin nu s-a întîlnit cu Jerzy Buzek. Ce motiv îl putea face indisponibil pe liderul comunist, în timpul vizitei la Chișinău a Președintelui Parlamentului European? Nepotrivirea de calendar e un argument dar un argument valabil pentru alte întîlniri.

În definitiv, Președintele Parlamentului European nu vizitează prin rotație statele de pe flancul estic al Uniunii Europene. E imposibil ca un politician cu experiența lui Voronin să nu fi înțeles cît de importantă e vizita Președintelui Parlamentului European. Altă explicație ar putea fi impolitețea. Adevărat, eschiva indiferentă a lui Voronin s-a tradus într-un act de jalnică impolitețe protocolară. Avem de-a face, însă, cu un efect și nu cu o cauză.

Voronin a jignit din motive cu totul difrerite de lipsa de bunăcreștere oficială. Liderul comunist știe, ca orice bun comunist, să jignească sau să fie impecabil, în funcție de interesul politic. La nevoie și în măsura în care Buzek putea fi de folos comuniștilor, Voronin s-ar fi făcut luntre și punte să îl întîlnească oriunde: la Chișinău, la Bruxelles, sub reactorul de la Cernobîl sau la Cercul Polar.

Însă Buzek, Parlamentul European și Uniunea European nu se potrivesc sub nici o formă cu interesele politice ale comuniștilor. Mai larg, Uniunea Europeană și deschiderea Moldovei spre realitatea occidentală nu îi interesează pe comuniști. Dimpotrivă.

Ce înseamnă, însă, realitatea occidentală pe care comuniștii o evită, descurajază sau sabotează, cum și cît pot? Dacă, pentru comuniști, răspunsul e România, atunci trebuie adăogate și Franța, Olanda, Austria, Italia, Spania sau alte țări care nu i-au făcut nici un rău lui Voronin, deși sînt membre UE. Ideea după care apropierea de UE e totuna cu anexarea la România e plină de haz.

Voronin a uitat să spună că România însăși nu e de capul ei în UE și trebuie să respecte politica externă europeană, oricît i-ar plăcea să facă altceva. În al doilea rînd, Voronin n-a explicat ce are cu celelalte 27 de state membre UE și de ce ar trebui ferită Moldova de contactul cu ele.

Refuzul nedelicat de întîlnire cu Președintele Parlamentului European (în care deputații comuniști se simt, dealtfel, minunat) e semnul unui conflict total cu direcția europeană. Moldova lui Voronin ar zăvorî ușa spre Vest. Liderul comunist se așază, astfel, împotriva unui curent pe care nu-l mai poate controla. Moldovenii sînt demult dumiriți și circulă, fără să-i raporteze lui Voronin, pe ușa pe care comuniștii se opintesc să o zăvorască.

Evident, cealaltă Moldovă n-a încetat să existe, cu oamenii ei prinși de sărăcia de la țară sau din blocurile erei sovietice. Cu rusofoni și cu pensionarii care nu-și mai fac gînduri de viitor. Însă această lume va trece, așa cum au trecut lumi încă mai rele. Iar Voronin și comuniștii vor merge pe același drum. Moldova va avea mereu unul sau mai multe partide stînga. Însă nimic nu garantează că Partidul Comuniștilor va fi mereu primul. Cartea anti-europeană pe care insistă Voronin va face din comuniști un partid cu viitor mai mic sau îi va sili să se transforme. Lepădîndu-și liderul.

PRELUAT DIN   Europa Liberă