„Aduceți-ne fetele înapoi!”. La două săptămâni după ce Boko Haram (grupare a teroristă a islamiștilor nigerieni) răpise 223 de eleve (între 12 și 17 ani) din dormitoarele unei școli din Chibok (orășel aflat în nord-estul Nigeriei), acest apel a împânzit rețelele de socializare. El a fost inițiat de către vice-președintele Băncii Mondiale pentru Africa, Obiageli Ezekwesili, care a lansat sloganul într-un discurs ținut pe 23 aprilie la Port Harcourt (Nigeria). Milioane de internauți l-au preluat și s-au mobilizat pe Twitter pentru a veni, virtual, în ajutorul fetelor răpite și a părinților acestora, care manifestau în Lagos și Abuja, încercând să provoace o reacție din partea vlaguitului guvern nigerian.

Mari personalități s-au simțit, brusc, datoare să intervină, empatizând „on-line” cu soarta adolescentelor căzute în ghearele fundamentaliștilor musulmani. Michelle Obama – soția Marelui Președinte – s-a alăturat campaniei de susținere, afișându-se pe Twitter cu mesajul „#BringBackOurGirls” în mână. Gestul ei a provocat o adevărată avalanșă de reacții pozitive.

De același succes s-a bucurat și ex-First Lady Hillary Clinton, care a arătat în postarea sa că accesul la educație este un drept fundamental și a cerut imperativ: „We must stand up to terrorism”, lucru ce i-a mobilizat pe unii și i-a înșelat pe alții, făcându-i să creadă că Hillary Clinton s-a schimbat în bine de când nu mai este Secretar de Stat. Evoluția dânsei e cu adevărat spectaculoasă: tot timpul cât a fost șefă a diplomației americane ea s-a opus ferm desemnării oficiale a acestei organizații ca entitate teroristă. Dar pe atunci erau alte vremuri și alte imperative. Stand-up-ul contează, restul – de ce? pentru ce? cu ce consecințe? – e pierdere de vreme. „What difference does it make?” este în fond filozofia politică a doamnei Clinton, condensată în această exprimare memorabilă de nimeni alta decât cea mai iscusită practicantă.

Chris Brown, Angelina Jolie, Alicia Keys, Kim Kardashian, Justin Timberlake, Demi Moore, Ashton Kutcher nu puteau, bineînțeles, să nu se implice, iar manechinul britanic Alexa Chung a scris cu ruj de buze pe oglinda din baie cea mai arzătoare și trendy dorință a momentului: “#BringBackOurGirls”.

Super modelul Irina Shayk s-a alăturat campaniei internaționale, fotografiindu-se topless, dar acoperindu-și pieptul cu mobilizatorul apel. În cele din urmă Barack Obama, David Cameron și Francois Hollande, nemaiavând ce face, i-au urmat exemplul, exprimându-și și ei indignarea și sprijinul. Și lista personalităților culturale și politice poate continua cu sute de nume. Deodată Boko Haram și răpirea elevelor nigeriene au devenit mai importante decât dispariția „zborului MH370” sau apariția „oamenilor verzi” care au invadat Ucraina.

Drept urmare, Franța va trimite în Nigeria o echipă de experți ai serviciilor secrete, care are misiunea să sprijine acțiunile viitoare ale conducerii de la Abuja în scopul recuperării adolescentelor răpite, iar Marele Președinte pare decis să nu-l mai atenționeze pe președintele nigerian Goodluck Jonathan că „selectarea preocupărilor legitime ale acestei grupări (Boko Haram n.a.) este un pas important și necesar”, fiind hotărât, în sfârșit, să acorde ajutorul pe care guvernul de la Abuja i l-a cerut cu mult timp înainte ca gruparea teroristă să organizeze răpirea în masă.

Dar cine este gruparea Boko Haram, cea care i-a pus de multe ori pe jar, la propriu, pe creștinii nigerieni și a „incendiat” recent Hollywoodul, „inflamând” rețelele de socializare și trezind totodată conștiințele adormite ale conducătorilor lumii civilizate?

Boko Haram este la origine o organizație religioasă a musulmanilor nigerieni, înființată în 2002. Fondatorul ei, imamul Mohamed Yussuf, fiind și cel care a lansat sloganul – Boko Haram – ce dă și numele organizației. „Boko” vine de la „book”, cartea fiind simbolul păcătos al civilizației și educației occidentale, virus adus în țară de colonialiștii britanici; „Haram” este opusul lui „Hallal” și reprezintă păcatul, răul, impuritatea. Prin urmare, în limba hausa vorbită în Nigeria, Boko Haram înseamnă: „educația occidentală este un păcat”.

Sub acest slogan, imamul Mohamed Yussuf a creat între 2006 și 2009, în nordul Nigeriei (majoritar musulman), o rețea clandestină de școli, licee și universități coranice, menită să înlocuiască sistemul de învățământ și educație nemusulman. În jurul lui s-a polarizat un nucleu dur format din circa 200 de adepți (mulți cu diplome universitare) ce proveneau din elita etniei musulmane. În momentul în care guvernul nigerian a încercat să se opună, mișcarea și-a radicalizat acțiunile recurgând la atacuri teroriste. În iulie 2009 armata nigeriană a răspuns lansând o ofensivă puternică, imamul Mohamed Yussuf și 1.000 dintre adepții săi fiind uciși.

Conducerea organizației a fost preluată de Abubakar Shekau (actualul ei lider), acesta fiind hotărât să răzbune moartea celor „1000 de martiri”. Sângeroasele atentate teroriste – ce au avut drept țintă comunitatea creștină din nordul Nigeriei, lovind cu prioritate școlile, spitalele și lăcașele de cult – au devenit ceva cotidian, mii și mii de creștini fiind uciși, sute de clădiri și biserici fiind incendiate și distruse.

În 2010, Boko Haram și-a lărgit aria de acțiune, membrii ei – mulți antrenați în Somalia de către gruparea teroristă Șhebab, afiliată Al-Qaeda – lovind puncte importante chiar în capitala țării (Abuja), printre ele numărându-se sediul central al poliției și biroul Națiunilor Unite – unde atacul s-a soldat cu 24 de morți.

În mai 2013, când președintele Goodluck Jonathan a declarat starea de urgență, iar armata nigeriană a lansat o ofensivă contra bazelor organizației aflate în statul Borno din nord-estul Nigeriei, Boko Haram nu era încă considerată de către Departamentul de Stat al Statelor Unite o organizație teroristă. Din cauza aceasta, avântul ofensivei declanșate a fost stopat de intervenția lui John Kerry – Secretarul de Stat – care a atenționat armata nigeriană că trebuie să respecte prevederile „Drepturilor Omului” în acțiunile ei contra teroriștilor musulmani. Drepturile celor care își decapitează victimile ca să le bea apoi sângele în cadrul unor ritualuri barbare, a celor care intra in salile de clasă și îi mitraliază pe copiii din bănci la foc automat erau apărate de Amnesty International și alte organizații umanitare, ce acuzau armata nigeriană de crime împotriva civililor.

Boko Haram, care are la ora actuală circa 10.000 de membri, a trecut la contraofensivă. Dacă pe parcursul lui 2010 atacurile islamiștilor musulmani au provocat moartea a circa 1.600 de persoane, numai în primele 3 luni ale anului 2014 numărul creștinilor nigerieni omorâți a trecut de 1.500. Măcelul a avut loc probabil cu respectarea ad literam a prevederilor „Drepturilor Omului” deoarece „comunitatea internațională” nu a socotit necesar să reacționeze. Boko Haram își prezenta astfel „revendicările legitime”: transformarea Nigeriei în stat islamic și instaurarea, potrivit Coranului, a codului de legi Șaria.

14 aprilie 2014 va rămâne o zi memorabilă în istoria organizației. În cursul ei, Boko Haram a atacat principala autogară din Abuja, explozia mașinii capcană provocând 75 de morți și 124 de răniți. Noaptea se desfășurase însă ceea ce va deveni cea mai mediatizată acțiune a grupării: a fost atacată școala din Chibok, o mică localitate (majoritar creștină) din statul Borno. Școala fusese deschisă în mod excepțional pentru sesiunea de examene, majoritatea școlilor din regiune fiind închise deoarece autoritățile locale nu erau în stare să le asigure paza: cu doar două luni înainte fusese atacat un liceu de băieți, teroriștii ucigând 20 de elevi.

De data aceasta, Kashim Shettima (guvernatorul statului Borno), care respinsese atenționările lui West African Examination Council de a nu ține examenele la Chibok, garantase securitatea școlii. Însă, cu câteva ore înaintea declanșării atacului, soldații ce îi asigurau paza au fost retrași pentru a fi relocați în altă parte, dormitoarele în care erau cele 276 de eleve rămânând sub supravegherea unui singur paznic. Astfel, în bezna nopții (generatorul nefuncționând), comandoului de teroriști îmbrăcați în uniforme militare nu i-a mai rămas altceva de făcut decât să încarce fetele în convoiul de camioane cu care venise și să dea foc școlii. Profitând de întuneric, în timpul îmbarcării în mașini și a primilor kilometri parcurși spre junglă, circa 50 de fete au reușit să evadeze, salvându-se astfel. Kashim Shetima i-a luat locul pe scaunul de guvernator al statului Borno lui Ali Modu Sheriff, cel care a condus Borno între 2003 și 2011, fiind totodată și unul dintre „sponsorii” discreți dar importanți ai lui Boko Haram.

Elevele captive au fost transportate într-o tabară din junglă unde au fost violate în repetate rânduri și convertite cu forța la islam. Pe 5 mai, Abubakar Shekau a anunțat, într-un video difuzat și de Agenția France-Press, care va fi soarta fetelor răpite:

„Allah a spus că sclavia este autorizată de Islam. V-am răpit fetele și le voi vinde la piață, pentru că există o piață pentru asta. Le voi vinde la piață în numele lui Allah… V-am spus că educația occidentală trebuie să înceteze. Fetele trebuie să părăsească școlile.”

Pe 12 mai, intr-un alt video difuzat de Boko Haram – in care apar peste o sută de fete îmbracate in burqa – Abubakar Shekau anunța convertirea captivelor la islam și răspundea, în stilul lui, „ofensivei Twitter”, spunând: „Aceste fete de care vă preocupați atât, de fapt noi le-am eliberat (…) și știți cum le-am eliberat? Aceste fete au devenit musulmane”.

Conducătorul islamiștilor din Boko Haram a continuat: „Le vom elibera atunci când și voi îi veți elibera pe frații noștri închiși de autoritățile nigeriene”.

În timpul acesta, situația evolua normal în teren. Pe 14 mai la Maiduguri – capitala regiunii unde se află fieful Boko Haram – soldații nigerieni și-au atacat superiorii, pe care îi acuză de corupție și deturnare de fonduri, deschizând focul asupra mașinii comandantului de district. Iar Boko Haram a atacat pe 17 mai o uzină chineză din localitatea Waza (Camerun), localitate aflată la 12 kilometri de frontiera cu statul nigerian Borno.

În ceea ce-l privește pe președintele Goodluck Jonathan, acesta a respins „trocul” propus de Abubakar Shekau. Pe 10 mai, la Abuja, Franța a trimis o echipă formată din agenți ai DGSE (Direcția generală a securități externe) și ai DRM (Direcția de informații militare). Specialiștii francezi vor colabora în teren cu experți în lupta anti-teroristă și anti-insurecțională sosiți din Statele Unite și Marea Britanie. Sateliții americani de observație au localizat deja în jungla Sambisa o posibilă tabără a islamiștilor din Boko Haram. Armata nigeriană va fi înzestrată cu echipament corespunzător (veste de protecție, ochelari cu infraroșu, aparatură de observare și de comunicații) din stocurile rămase de la retragerea trupelor americane din Irak și Afganistan, iar la Paris va avea loc o reuniune la nivel înalt unde vor fi prezenți șefii de stat din Benin, Camerun, Niger, Nigeria și Ciad. Vor participa, deasemenea, Francois Hollande, William Hague (ministrul de externe britanic), Wendy Sherman (director politic Departamentul de Stat) și din partea Uniunii Europene, Pierre Vimont (adjunctul lui Catherine Ashton).

O veritabilă mobilizare de forțe pentru salvarea celor 223 de fete răpite, salvare d ealtfel imposibilă dacă nu se negociază răscumpararea lor într-un fel sau altul. Oricum, este aproape sigur că nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat daca n-ar fi existat „Ofensiva Twitter”. Acționând ca un medicament minune ea a stimulat fermitatea (ce părea adormită pe vecie) marilor bărbați de stat ai lumi civilizate, îndemnându-i să acționeze și manu militari contra barbarilor pe care i-au tratat până în prezent cu o subtilitate diplomatică ce se confundă cu lașitatea. Lucru ce nu mai miră pe nimeni din moment ce, azi, a da dovadă că nu ești un eunuc atunci când ajungi „bărbat de stat” este incorect politic.

Așa că putem să ne întrebăm: Obama, Goodluck Jonathan, David Cameron și Francois Hollande? Se pare că nu! Mai degrabă: Michelle Obama, Angelina Jolie, Irina Shayk și Demi Moore.