Stimați cititori ILD, e de rău cu independența justiției în Polonia. Regimul și-a bătut joc de Temida, și-a subordonat-o în întregime, trecând sub controlul său politico-ideologico-mafiot inclusiv Curtea Supremă!

Doar că nu era o Volgă, era o bicicletă, și nu i s-a dat, ci i s-a luat…

Justiția din Polonia a fost terminată. Dar nu acum, ci atunci când Germania și Rusia au ocupat acea țară, împărțind-o frățește, au măcelărit-o, au distrus-o, și apoi Polonia a rămas timp de decenii sub cizma rusească.

În timpul regimului comunist, magistrații de la Curtea Supremă (și nu numai) erau slugile sistemului.

Negocierile de la Masa Rotundă au lăsat pe loc magistratura așa cum a găsit-o 1989. Nu numai că dinozaurii și-au păstrat funcțiile, dar au fost proclamați inamovibili, ca și cum Polonia ar fi fost până atunci cel mai normal stat de drept.

Oricât ar părea de incredibil, situația justiției din Polonia e încă și astăzi mult mai proastă decât în alte țări din Europa de Est – deși societatea poloneză a luptat cel mai mult împotriva comunismului, iar noi, ceilalți, le datorăm în mare măsură polonezilor libertățile recâștigate după 1989.

Din cauza înțelegerii de la Masa Rotundă, în Polonia nu a existat nicio reformă, casta judecătorilor (da, așa se consideră ei înșiși, drept o „castă cu totul deosebită”) din vremea comunismului s-a auto-reprodus, cooptând odraslele vechilor dinozauri, păstrând aceleași mentalități, zădărnicind orice încercare de a pedepsi crimele comunismului și garantând în continuare interesele sistemului de privilegii postcomunist.

Guvernanții actuali, anticomuniștii, conservatorii lui Kaczyński de la PiS, au obținut majoritatea în alegerile din 2015 mai ales pentru că au promis o reformă radicală a sistemului de justiție – reformă dorită de polonezi, care în sondaje arată că în proporție de 80% nu au încredere în puterea judecătorească.

Așadar, ceea ce se petrece acum în Polonia este reforma justiției care deja a avut loc în România pe vremea lui Traian Băsescu și Monicăi Macovei (care însă nu pare să înțeleagă acest lucru și a votat să condamne Polonia pentru această reformă, realizată acum de către colegii ei polonezi din grupul ECR).

Așadar, în cazul Poloniei, Uniunea Europeană apasă cu toată greutatea de care dispune (greutate care, așa cum se vede, nu e foarte multă) de partea solzilor justiției jurassic-post-comuniste, protectoare a ciumei roșii, împotriva reformei dorite de cetățeni și împotriva întăririi statului de drept.

Una dintre cele trei faimoase legi ale reformei justiției întreprinse de PiS, reformă care a pricinuit atâta isterie pe mapamond, este cea referitoare la Curtea Supremă, căreia i-ar corespunde, în România, Înalta Curte de Casație și Justiție. Legea era deja votată de Seim și de Senat și a fost semnată de Președintele Andrzej Duda chiar în 21 dec 2017, la câteva ore după ce UE activase opțiunea nucleară 7 împotriva Poloniei.

Noua Lege a Curții Supreme introduce posibilitatea recursului extraordinar împotriva hotărârilor judecătorești definitive, inclusiv din ultimii 20 de ani. Vor fi create două camere noi, inclusiv o Cameră disciplinară, în care vor fi și jurați, care nu aparțin magistraturii. Judecătorii Curții Supreme vor trebui să se retragă după împlinirea vârstei de 65 de ani – cu excepția cazului în care Președintele își dă acordul pentru ca ei să funcționeze în continuare.

Ar fi multe de povestit, dar ne-am propus ca astăzi să vă arătăm doar câteva CV-uri ale unor judecători care se aflau până mai ieri, sau încă se mai află, dar nu pentru mult timp, pe scaunele Curții Supreme din Polonia.

Și să vă lăsăm pe dumneavoastră să judecați, dacă e bine sau e rău că aceștia vor fi trimiși la odihnă în urma intrării în vigoare a noii legi a Curții Supreme. Am tradus în acest scop câteva articole:

Comunismul la Curtea Supremă din Polonia. Dezvăluim CV-uri

Piotr Lisiewicz, Gazeta Polska

Făcându-se slugile regimului comunist, au condamnat oameni la nemiloase pedepse cu închisoarea pentru pliante, pentru a fi jignit milițieni, pentru a fi refuzat să servească în armata comunistă. Au fost colaboratori ai Securității, copii sau discipoli ai anchetatorilor staliniști, inclusiv ai ucigașului generalului Fieldorf „Nil“.

După 1989, în loc să fie zburați afară din justiție, au promovat la Curtea Supremă, care astăzi este în mare măsură un absurd muzeu în aer liber al colaboratorilor sovieticilor. (…)

Pentru că a jignit milițieni, dând exemplu negativ unor tineri

Judecătorul Waldemar Płóciennik astăzi este Președinte al Camerei Penale a Curții Supreme, precum și membru supleant al Colegiului Curții Supreme.

La 31 august 1982, Zofia Pietkiewicz (FOTO, în alb) a participat la o demonstrație anti-comunistă la Koszalin, împotriva legii marțiale. În imagini de arhivă o putem vedea pe doamna Pietkiewicz, amintită astăzi ca o „koszaliniancă de nezdruncinat“, cum alerga, îmbrăcată într-un costum alb, spre un recipient cu gaze lacrimogene aruncat de trupele ZOMO. Ea a reușit să arunce recipientul înapoi.

Foto J. Patan, din arhiva Asociației Persoanelor Reprimate în timpul Legii Marțiale Koszalin, koszalin7.pl

Dosarul „doamnei în alb” a ajuns la judecătorul Waldemar Płóciennik care a găsit-o vinovată de infracțiunea de care era acuzată de procuratura comunistă:

În timpul manifestației „a insultat ofițeri de miliție în timpul și în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu (…), adresându-le cuvinte care sunt general considerate ca jignitoare.”

Judecătorul Płóciennik a condamnat-o la 8 luni de detenție cu executare.

A subliniat că a fost recunoscută datorită „parului cărunt și îmbrăcăminții de culoare deschisă“.

Płóciennik s-a angajat cu zel în motivarea scrisă a sentinței, analizând personalitatea patologică a acuzatei:

„Multitudinea de fapte comise, participarea activă a acuzatei la o adunare ilegală și conducerea oamenilor adunați, un grad ridicat de conștientizare din partea acuzatei cu privire la urmările pe care acțiunea sa le-ar putea aduce, în legătură cu periclitarea vieții și sănătății unor oameni, rezultând din educația ei superioară și experiența ei de viață, un grad deosebit de ridicat de periculozitate socială a faptei, rezultând din nesocotirea avertizărilor anterioare din partea autorităților precum și demonstrarea unor atitudini deosebit de negative în prezența altor persoane, în special tineri” (formularea originală).

Instanța a ținut seamă, de asemenea, de contextul social, afirmând că pedeapsa „îndeplinește rolul cuvenit în cadrul prevenției generale, deosebit de importante în acest moment, având în vedere situația socială complicată“.

Zofia Pietkiewicz (1931-2003) a murit fără a fi fost reabilitată, în ciuda demersurilor întreprinse în justiție, NT cf. koszalin7.pl
Cel care a condamnat-o, Waldemar Płóciennik, este actualul Președinte al Camerei Penale a Curții Supreme.

Draconica sentință a judecătorului Leopold Nowak

La Camera Penală (a Curții Supreme, NT) dă hotărâri, de asemenea, judecătorul Tomasz Artymiuk. Este cel care a emis hotărârea potrivit căreia judecătorii din timpul comunismului nu pot fi trași la răspundere pentru încălcarea principiului neretroactivității în procesele din primele zile ale legii marțiale.

Principiul neretroactivității spune că legea nu poate fi aplicată decât situațiilor care se ivesc după intrarea în vigoare a acelei legi. În timpul legii marțiale din Polonia, mulți opozanți ai regimului comunist au fost condamnați la pedepse grele, în baza unui decret care încă nu exista la data pretinselor fapte, nu fusese încă publicat în Monitorul Oficial.
Artymiuk i-a scos astfel basma curată pe judecătorii care au comis acest tip de abuzuri. NT.

Mass-media au amintit atunci că Artymiuk a activat în Partidul Muncitoresc Unit Polonez (partidul comunist, NT).

Cazul se referea la un judecător de la Curtea Supremă aflat la pensie, Leopold Nowak, tras la răspundere pentru pedeapsa aspră cu închisoarea și ilegală chiar dpdv al regimului comunist, decisă în cazul lui Patrycjusz Kosmowski – în august 1980, lider al greviștilor de la Întreprinderea Voievodală de Transporturi din Bielsko-Biała – pentru activități anticomuniste.

În 1982, Nowak, în calitate de judecător la Curtea Voievodală din Bielsko-Biała, l-a condamnat pe Kosmowski în conformitate cu decretul legii marțiale la 6 ani de închisoare și încă trei ani de privare de drepturi civile. În aceeași hotărâre, el stabilea un an pedeapsă cu închisoarea pentru Jerzy Jachnik, cel care, după 13 decembrie (1981, data proclamării legii marțiale, NT), îl ascunsese pe Kosmowski în locuința sa. Sentința a fost pronunțată ilegal, deoarece prevederile decretului legii marțiale nu erau în vigoare la momentul presupusei încălcări a acestora de către condamnați. Kosmowski a fost eliberat la 25 iulie 1984 prin amnistiere.

În 1994, o instanță din Bielsko-Biała a reluat procesul lui Kosmowski și Jachnik și a anulat hotărârea, constatând că instanța a încălcat principiul neretroactivității, deoarece Kosmowski fusese condamnat pentru fapte din primele zile ale legii marțiale, când decretul privind introducerea acestuia nu era încă în vigoare.

Judecătorii Curții Supreme au respins cererea IPN (Institutul Memoriei Naționale, având atribuții legate de investigarea crimelor comunismului, NT) de a ridica imunitatea judecătorului Nowak:

„Judecătorii nu pot fi judecați pentru încălcarea principiului neretroactivității în legătură cu cauzele din primele zile ale legii marțiale”, a fundamentat judecătorul de la Curtea Supremă Artymiuk apărarea colegului pensionat, Nowak.

Președintele Camerei sus-menționate, Prof. Dr. Doc. Lech Paprzycki, judecător încă din vremurile lui Gierek timpuriu (Edward Gierek, secretar general al PZPR din 1970 până în 1980, NT). Din 1970, a fost și activist al Partidului Popular Unit (ZSL) – vicepreședintele Comitetului Municipal al acestui partid. Din 1984 până în 1988 a fost membru al Consiliului Național Municipal din Pruszków. Actualul judecător al Curții Supreme a participat în 1989 din partea comunistă (așa-numita parte partid-guvern) la negocierile de la Masa Rotundă și în urma alegerilor ce au urmat a devenit deputat ZSL (partidul satelit al partidului comunist, NT).

Un ofițer anchetator în Curtea Supremă din Polonia

Mai comunistă decât Camera Penală a Curții Supreme este doar Camera sa Militară. Președintele acesteia, judecătorul Janusz Godyń, în declarația sa de lustrație din 2003 a recunoscut că a lucrat în cadrul organelor de securitate ale regimului comunist ca ofițer anchetator al Forțelor de Protecție a Frontierelor în 1972.

Wiesław Błuś, de asemenea judecător la Camera condusă de Godyń, a fost înregistrat în 1979 de către serviciile de informații civile ca fiind un candidat pentru contactul operațional.

Un alt judecător al Camerei Militare, Marian Buliński l-a condamnat în 1984 pe opozantul Władysław Waltz la o pedeapsă de un an închisoare pentru refuzul de a efectua serviciul militar.

Iar în anul 2014, Buliński făcea parte din completul care l-a achitat pe anchetatorul stalinist Tadeusz J., acuzat de maltratarea colonelului Franciszek Skibiński.

„Acuzatul a acționat în convingerea că Franciszek Skibiński a comis trădare împotriva statului”, a spus Buliński în timpul anunțării deciziei Curții Supreme din 2014. „Nu se poate spune că el era conștient de faptul că acționa într-un aparat, al cărui scop era eliminarea dușmanilor statului.”

Fiica unui anchetator stalinist

De asemenea, președintele Camerei Civile a Curții Supreme, prof. Tadeusz Ereciński, a fost, cf. Documentelor IPN în 1972 „prelucrat ca un candidat pentru colaborator secret” și înregistrat ca atare de securitate.

Pe de altă parte, Teresa Flemming-Kulesza este în fruntea Camerei pentru Muncă, Asigurări Sociale și Afaceri Publice a Curții Supreme.

După cum a arătat „Gazeta Polska Codziennie”, ea este fiica anchetatorului stalinist, timp de mulți ani procuror la Procuratura Militară Generală (NPW), care în timpul regimului comunist și-a câștigat merite deosebite în lupta împotriva „Soldaților Neînfrânți” (militari ai Armatei Poloneze deveniți partizani anticomuniști în urma ocupației sovietice, NT), descriși pe atunci sub denumirea de „bandiți“.

Tatăl judecătoarei, Marian Flemming, a îndeplinit începând cu 1947, în unități militare ale aparatului puterii instalate de sovietici, funcțiile de ofițer de recunoaștere și, ulterior, ofițer anchetator. În 1953, Flemming și-a început îndelungata carieră în cadrul Procuraturii Militare Generale, unde a deținut noi funcții de conducere. A fost șeful unității de supraveghere judiciară la NPW, când lucra acolo Helena Wolińska (torționară din timpul stalinismului, celebră pentru sadismul ei, NT), o criminală care nu a fost niciodată condamnată. Procurorul Flemming a fost, de asemenea, membru al organizației de bază PZPR, în care Wolińska era secretar. A primit evaluări favorabile privind activitățile de serviciu, emise de superiorii săi. Într-una dintre ele era scris că șeful Departamentului IV a prezentat, în special în 1968, „necesitatea de a cere instanțelor o represiune principială, justificată de necesitățile disciplinei militare și pedepsirii abaterilor”.

După 1979, Marian Flemming și-a continuat cariera la Statul Major al Armatei. În documentele păstrate la IPN sunt în mod repetat evidențiate realizările sale în lupta împotriva „bandelor“ și „subteranei reacționare“ – așa cum este determinat Soldații Neînfrânți.

În urma articolului din „Gazeta Polska Codzienna“, care a dezvăluit trecutul colonelului, fiica sa, Teresa Flemming-Kulesza, președinte la Curtea Supremă,  a trimis la redacție o scrisoare: „Nu este adevărat că răposatul meu tată meu a obținut merite în lupta cu «Soldații Neînfrânți»”- a spus ea. Care ar fi argumentul? Faptul că documentele de arhivă nu oferă nume specifice ale soldaților din subterana independentistă, care au suferit represiuni. Potrivit judecătorului, colonelul nu i-a persecutat, ci i-a reabilitat. Știe asta, a afirmat ea, de la fiica unuia dintre ei.

Președinte al Curții Supreme din Polonia – discipolul unui criminal

Timp de 12 ani – din 1998 până în 2010 – primul președinte al Curții Supreme a fost prof. Lech Gardocki. Faptul că a fost student al prof. Igor Andrejew se ridică la rang de simbol.

Andrejew a fost unul dintre cei trei judecători care au menținut sentința de pedeapsă cu moartea asupra generalului Emil Fieldorf „Nil” și apoi au respins cererea de grațiere a familiei.

Nu era un fapt foarte cunoscut în timpul regimului comunist. Nu era un secret, totuși, că Andrejew în anii stalinismului era director al Școlii Centrale de Drept „Teodor Duracz”. Acolo, în timpul a doi ani de cursuri accelerate sub conducerea lui Andrejew au fost instruite cadrele de conducere ale justiției staliniste criminale. Bacalaureatul nu se cerea.

După lichidarea compromisei „Duraczówka”, în toată perioada comunistă Andrejew a instruit generațiile de judecători la Universitatea Varșovia și Academia Poloneză de Științe.

Și studentul său, Gardocki, nu a văzut niciun obstacol care să-l împiedice să îngrijească, în 1988, ca redactor științific, un volum special editat pentru cinstirea activității științifice a lui Igor Andrejew.

sursa în poloneză: Gazeta Polska via Niezalezna.pl, 8 mai 2016  

icon-circle-o  icon-circle-o  icon-circle-o

Iată aici o emisiune de la TV Republika, „CULISELE MANIPULĂRII” – EPISODUL 140, realizată de Piotr Lisiewicz, autorul articolului de mai sus. Ca să puteți vedea și cum arată cei susmenționați.

Leopold Nowak nu are poză pe internet, deci i-au pus poza cu peștele, care de la cap se…

La min. 11, despre judecătorul Edward Matwijów, aflăm din imagine că, în septembrie 1976, a fost înregistrat de Securitate la Gdańsk sub numele de cod „Marinarul” în categoria „local de contact”, adică o persoană care închiriază sediul pentru nevoile serviciilor.

icon-circle-o  icon-circle-o  icon-circle-o

În continuare, un al doilea articol publicat pe niezalezna.pl în urmă cu câteva zile, pe 22 decembrie 2017:

Judecători de la Curtea Supremă cu un trecut ajungând până în timpul Legii Marțiale

(…) Maciej Marosz, jurnalist al revistei „Gazeta Polska” și autorul cărții „Togile resorturilor” subliniază că Jerzy Steckiewicz, care pronunță hotărâri până astăzi, funcționa deja la Curtea Supremă în anii 1980 ca militar de profesie în rangul de locotenent colonel. În timpul regimului comunist el a rămas membru al PZPR [partidul comunist polonez]. În timpul legii marțiale, la 14 decembrie 1981, Steckiewicz a preluat funcția de șef al Curții Militare de Garnizoană din Białystok și pe care a condus-o până în 1983. Trei ani mai târziu, în calitate de încercat aparatchik al puterii judecătorești, el a fost numit judecător la Curtea Supremă printr-o hotărâre a Consiliului de Stat. De atunci, este judecător la Camera Militară.

(…) „Gazeta Polska Codzienna” amintea în 2015 activitatea comunistă a unui alt judecător al Curții Supreme. Este vorba de Jacek Sobczak (pensionat în 2016), care în timpul legii marțiale condamna opozanți, iar în Polonia de după Masa Rotundă s-a bucurat de recunoaștere, fiind considerat un mare jurist și judecător, o autoritate academică.

Interesant este și cazul altui președinte de la Curtea Supremă – șeful Camerei Militare Janusz Godyń, care s-a pensionat anul trecut. A deținut funcția de președinte în cadrul Curții Supreme din 1990 și a păstrat-o în mod continuu până la pensionare. Legea marțială l-a găsit la Curtea Militară de Garnizoană din Katowice, în rolul de șef al acestei instanțe.

„În timpul îndeplinirii îndatoririlor de șef al uneia dintre cele mai încărcate instanțe, el [Janusz Godyń] a arătat în timpul legii marțiale calități de conducere, precum și maturitate politică în evaluarea cazurilor penale cercetate, adesea dificile. În iunie 1982 a primit Medalia de Argint a Forțelor Armate în serviciul Patriei ca o expresie a aprecierii pentru atitudinea sa nezdruncinată ca judecător al statului comunist.”

Cine îl lăuda astfel pe Godyń?

Actualul președinte al Curții Supreme, Małgorzata Gersdorf!

sursa: niezalezna, 22 dec. 2017

icon-circle-o  icon-circle-o  icon-circle-o

Un articol publicat de niezalezna.pl pe 27 septembrie 2017:

Ce făcea Gersdorf în RFG în 1984?
„E posibil să fi colaborat cu Securitatea”

Unul dintre membrii Tribunalului Statului, Robert Majka, i-a adresat primului-președinte al Curții Supreme, Małgorzata Gersdorf, solicitarea de a aduce lămuriri și de a prezenta Tribunalului o decizie IPN care să confirme faptul că „nu a fost colaborator secret al aparatului securității militar sau civil al regimului comunist din Polonia”.

În scrisoarea trimisă la 25 sep. 2017, inclusiv spre știință președintelui Andrzej Duda, mareșalului Seimului Marek Kuchciński, mareșalului Senatului Stanisław Karczewski, ministrului justiției Zbigniew Ziobro și președintelui IPN Jarosław Szarek, Majka face referire la cartea jurnalistului de la „Gazeta Polska”, Maciej Marosz, intitulată „Resortowe Togi”. —

Convingerea mea este că în această publicație autorul sugerează direct că, citez:

„Președintele Curții Supreme, Małgorzata Gersdorf, în anii 70 a fost activistă a Asociației Studenților Socialiști din Polonia” – a subliniat Majka. El consideră că și alte informații conținute în carte, privind călătoriile lui Gersdorf în RFG în 1984, pledează pentru faptul că „este posibil ca ea să se fi angajat într-o colaborare cu aparatul Securității regimului comunist, iar aceasta a influențat semnificativ cariera ulterioară a judecătoarei”.

Având în vedere cele de mai sus, solicit doamnei Președinte să prezinte în scris lămuriri în aceste privințe precum și să pună la dispoziția judecătorilor și membrilor Tribunalului Statului din mandatul 2015-2019 o decizie IPN care să confirme că Małgorzata Gersdorf nu a fost colaborator secret al aparatului militar sau civil al securității regimului comunist, a scris Majka.

Până la momentul publicării acestei știri nu s-a reușit obținerea unei reacții din partea Curții Supreme în această chestiune (mai târziu, Małgorzata Gersdorf a declarat că nu are de gând să răspundă, „pentru că e absurd”, NT – v. și video).

Pe site-ul Buletinului de Informare Publică al Institutului Memoriei Naționale, Comisia pentru Urmărirea Penală a Crimelor Împotriva Națiunii Poloneze, există o decizie 9 septembrie 2008 în privința lui Gersdorf.

Decizia arată că procurorul IPN a decis să lase în 2008 cazul acesteia:

„fără alte demersuri, având în vedere că nu s-au găsit motive de îndoială cu privire la conformitatea cu adevărul a declarației de lustrație „.

sursa: nizelezna.pl, 27 sep. 2017