FUNDATIA IOAN BARBUS

Rămasă fără aliați, Turcia vrea în BRICS

Turcia lui Erdogan, aflată în marș spre refacerea vechiului imperiu, are de parcurs situații diferite de cele din perioada medievală, în care și-a construit gloria și imperiul, și de găsit soluții corespunzătoare. Alianța NATO, din care încă face parte, și prevăzuta alianță dintre Israel și Grecia pot pune probleme serioase, de la un anumit moment, unei ofensive militare turcești împotriva regiunilor unde își identifică țintele.

Chiar și în zonele unde armata turcă poate intra ușor, cele unde instabilitatea cronică ar permite ca aceste mișcări să aibă oarecare justificări pentru public, cum ar fi în Siria și în nordul Irakului, tot trebuie ca Turcia să aibă suținerea politică a unor aliați puternici din organismele internaționale.

Rusia, cu toată prietenia afișată, e de evitat – turcii știu bine cine sunt și ce pot cei de la Kremlin. Iar în NATO e clar că nu pot găsi niciun susținător. O țară împreună cu care Turcia ar putea lucra e China, deși există problema uygură. Turcia își folosește protecția pentru populațiile turcice tocmai pentru a-și justifica eventuala expansiune ori implicare în aceste zone. În vestul Chinei a acționat din 1990 organizația turkmenă Mișcarea Islamică din Turchestanul de Est (ETIM), care lupta pentru înființarea unui stat cu același nume, Turchestanul de Est, în provincia chineză Xinjiang. Mișcarea, care a folosit în mod curent atentatele teroriste ca mod de lucru, a fost condamnată treptat de majoritatea țărilor, după 11 septembrie, începand cu cele din Uniunea Europeană, deși, în același timp, liderii ei au tot primit azil politic și sprijin din partea Turciei – Ankara nu își putea abandona fiii. Numai odată cu creșterea nevoii unei alianțe cu China, Turcia și-a regândit prioritățile, a abandonat ETIM și a acceptat să eticheteze mișcarea ca organizație teroristă pe 4 august 2017. China a răspuns incorporând lira turcească în indexul RMB (moneda nationala chineza), semnând un acord pentru schimbul de valute naționale, fără a mai folosi dolarul, și aprobând participarea ca membru a băncii centrale a Turciei pe piața de obligațiuni a Chinei.

Iar povestea de dragoste dintre China și Turcia a continuat accelerat, numai luna aceasta desfășurându-se o serie de evenimente care lămuresc cât de mult se lucrează la apropierea dintre cele două țări. Astfel, Industrial and Commercial Bank of China a acordat un pachet masiv de împrumuturi, de 3,6 miliarde dolari, pentru investiții în sectoarele energetic și al transporturilor, pentru bănci, instituții publice și entități private din Turcia.

În același timp, China susține puternic admiterea Turciei în grupul BRICS. Invitat la Johannesburg, la lucrările grupului, Erdogan a venit însoțit de ministrul de externe, cel de finanțe, al comerțului, ministrul apărării și de oficiali ai partidului său de guvernământ, AKP, și a declarat public din partea cui vine susținerea pentru aderarea țării sale la BRICS. Într-o declarație dată reporterilor din Johannesburg, Erdogan a sugerat că numele grupului să se schimbe în BRICST, de vreme ce țara sa urmează să devină membru deplin al organizaței.

De asemeni, atașatul militar chinez în Ankara a anunțat o serie de întâlniri între delegații la nivel înalt ale armatelor Chinei și Turciei, pentru perioada care urmează. Acesta, vorbind cu ocazia a 91 de ani de la înființarea Armatei Populare de Eliberare Chineze, a declarat că „schimburile dintre cele două armate vor produce rezultate fructuoase”, că vor fi strânse relațiile dintre cele două țări, așa cum dorește și președintele Erdogan.

E de menționat că, pe plan militar, cooperarea dintre cele două țări poate foarte bine să atingă și o încercare de proiectare comună a forței în Cornul Africii, Turcia având baze militare în Qatar și Somalia, iar China în vecinătatea imediată, în Djibouti. Așadar, devine din ce în ce mai clar că Turcia lui Erdogan și-a cam găsit aliatul necesar cu care nu are, pentru moment cel puțin, pentru ce concura ori a-l bănui de scopuri ascunse, așadar pe care poate conta cu foarte puține rezerve în încercarea de a construi un nou imperiu, dacă cel vechi o să fie mult prea greu de refăcut acum.

ACP

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Redacţia

Redacţia

Conservatori români

Un comentariu

  1. Lola
    30 iulie 2018

    Nici bretenia la ghinez nu are muld ciubug măi!Turcia a cam luat-o-n vrie de când cu regepul cel furios.Dacă rasia e un breten plin de surprize, China e un breten cu limite extrem de strâmte, nu obișnuiește să dea ci să primească peșcheș ș i-și privește prietenii gen Turcia cam din avion.Înțelepciunea islamică se rezumă la „moarte Americii” iar islamabadul a învățat valoarea proverbului românesc”din lac în puț” când a făcut aceeași mișcare pe care khalif(….)ul erdogan o repetă că prostul, azi.În sfârșit, economic vorbind, nu prea are de ales.În ultimii ani și-a cam tras un șut în dos singur și nu cred că-i pasă cuiva cu adevărat de el decât, cel mult, votanților psd-ului de acolo ș i până și ăia se vor trezi odată cu sărăcia-n ușă.Și , poate, vor emigra-n Germania, unde o să se adune pe străzi și o să urle pentru realegerea lui erdogan, nu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian