Din punct de vedere politic, ziua de 13.03.2013 a fost marcată de anunțul pompos făcut de Victor Ponta că Guvernul USL își va asuma răspunderea în Parlament pentru un proiect de finalizare a restituirii proprietăților imobiliare confiscate în timpul regimului communist. Cu toate că deține 70% din totalul deputaților și senatorilor, alianța socialistă USL a preferat această asumare în Parlament deoarece nu și-a dorit o dezbatere reală a principiilor, a etapelor și a termenelor de punere în aplicare a viitoarei legi.

Acest proiect de lege vizează cererile depuse și nesoluționate până acum precum și cauzele privind imobilele preluate abuziv aflate pe rolul diverselor instanțe de judecată. Nu alegerile din PDL constituie motivul pentru care s-a dorit o trecere în forță a legii de finalizare a restituirii, ci un fapt mult mai prozaic: se întârziase angajamentul față de Curtea Europeană cu privire la lansarea prevazută inițial pentru data de 30 ianuarie 2013.

Cu privire la principii, este de subliniat că aliniatul din articolul 1 conform căruia restituția va continua să se facă în natură este completat de următoarele aliniate în care se instituie compensarea prin puncte a cazurilor unde se dovedește imposibilitatea retrocedării fizice a proprietăților imobiliare. Ce este de remarcat aici este că pentru inițiatorul USL-aș proprietatea nu este sfântă, ci este un drept oarecare, chiar unul relativ care se poate negocia sau eluda și care poate fi îngrădit sau refuzat în temeiul unor obstacole puse chiar în articolul 2 cu privire la instituirea unui principiu al „menținerii unui just echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății”. Cine reglementează acest echilibru și cum i se pot determina coordonatele este foarte greu de spus. Probabil că statul, hoțul care și-a însușit averea unor particulari, va dori de data aceasta să elimine o parte din valoarea pe care trebuie să o restituie sau să amâne cât se poate de mult retrocedarea în natură sau compensarea bănească.

Datoria materială și morală a societății față de cei care și-au dovedit sau își dovedesc dreptul la restituire este în acest fel limitată la ceea ce decid autoritățile aflate în subordinea directă sau indirectă a guvernului USL. Cei care se consideră nedreptătiți sunt împinși încă o dată să se adreseze instanțelor de judecată (art.37, alin. 1), lucru care ar fi trebuit evitat dacă ar fi existat o abordare binevoitoare față de proprietari.

În plus, prin intermediul acestui proiect de lege se instituie noi obstacole, acele cerințe ale entității statale privind completarea dosarului existent cu înscrisuri, practic niște documente despre care nu se știe nimic. Astfel se va produce o întârziere, dacă nu chiar blocare sau respingere a actului de restituire.

De exemplu, unei persoane fizice sau juridice care are de recuperat terenuri pe baza legii 18/1991, deci care se află în litigiu cu autoritățile statale de 22 de ani, i se pot cere astfel noi documente sau înscrisuri legale în lipsa cărora nu i se va recunoaște dreptul la proprietate. În acest mod, prin amânare sau prin decădere din drepturi (art.34) se vor adăuga alte zeci de mii de persoane la zecile de mii de solicitanți care au decedat înainte să li se poată reconstitui dreptul de proprietate.

Dosarele depuse până acum au fost verificate și reverificate, de aceea condiționările extra-legale impuse de acest proiect de lege vor face și mai dificilă obținerea de proprietate. Se va adeveri din nou părerea amară a celor care spun că statul așteaptă ca ei să moară ca să dispună nepedepsit de avutul lor.

Cea mai parșivă idee conținută în proiectul de lege se referă la instituirea unui impozit pe restituire care să-i afecteze pe cei care au cumparat drepturile în litigiu și s-au constituit ca părți reclamante în temeiul legilor de retrocedare. Astfel, guvernul Victor-Viorel Ponta dorește să impoziteze cu 85% diferența dintre ce s-a plătit foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora și valoarea despăgubirilor în lei, deci creanțele în numerar dobândite de persoanele fizice sau juridice, inclusiv case de avocatură specializate în aceste activități (art. 39-42). Neplata impozitului corespunzător acestei reglementări în termen de 15 zile atrage dupa sine și sancțiuni fiscale.

Pentru a închide orice portiță de evitare a impozitării, noua lege cere ca de la data intrării in vigoare să fie obligați toți cei care cumpără drepturi de proprietate să declare tranzacția Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în termen de 5 zile (art. 25). Cu alte cuvinte, deși statul a fost hoț timp de aproape 70 de ani și scapă nepedepsit, cei care întârzie cu o zi declararea își pierd orice drept, iar daca nu întârzie și declară la timp, actele lor vor fi trimise la Oficiul Național de prevenire și Combatere a Spălării Banilor, o altă amenințare la adresa celor care achiziționează contra cost niște valori. Nu mai era mult și Ponta îi băga direct în închisoare!

Tovarășii Dragnea, Ponta și Chițoiu
Tovarășii Dragnea, Ponta și Chițoiu

Am crezut că este o greșeală din discursul de prezentare în guvern a proiectului de lege, dar acum sunt lămurit că Ponta menține înflăcărarea revoluționară a centrului socialist al susținătorilor USL-ași prin promiterea unui impozit nerușinat de 85%! Ce a spus Ponta:

„Din acest punct de vedere, este constituţional, am discutat cu Ministerul de Finanţe, şi un impozit de 85% pentru cei care nu sunt proprietari sau urmaşi ai proprietarilor, ci sunt cesionari de drepturi litigioase, 15% dintr-un business este un profit corect şi este un profit acceptabil pentru cine a făcut un business din acest principiu.”

Un asemenea cuantum al impozitului de 85% (art.41) dovedeşte că pentru socialiştii USL-aşi cesionarii de drepturi imobiliare sunt la fel ca şi mafioţii care nu pot justifica sumele cu care şi-au dobândit bunurile.

Pentru a lămuri lucrurile, baza de impozitare este valoarea la care se aplică un impozit, de exemplu să zicem la 100 de lei bază de impozitare se aplică un impozit de 85%. Bun, deci dacă o casă de avocatură a plătit unui proprietar 100000 de lei pentru a cumpăra o proprietate aflată în litigiu și se decide compensarea prin 200000 de puncte – un punct este egal cu un leu (art.22.6), cumpărătorul, deci casa de avocatură va avea de plătit un impozit raportat la diferența dintre 200000 de lei și 100000 de lei, bani plătiți proprietarului, deci impozitul va fi 85% X (200000-100000)=85000 lei. Statul își micșorează „paguba” cu 85000 lei, bani pe care îi ia proprietarului actual – casa de avocatură – pentru că a crezut că este un drept real și și-a riscat banii, timpul și priceperea! Iar dacă n-a fost trecut un preț, atunci casa de avocatură va plăti un impozit de 85% raportat la întreaga sumă, deci la 200000 de lei se vor plăti 170000 lei. Curat murdar, coane Dottore!

Evident că guvernul Ponta nu vrea ca statul să plătească imediat banii, condiționând începerea stingerii obligațiilor sale doar din 2017 și doar dacă proprietarul punctelor valorice a participat la cel puțin două licitații organizate de stat pentru achiziționarea proprietăților imobiliare, care vor avea prețuri evident umflate.

O a doua idee parșivă a guvernului USL se referă la obligarea proprietarilor ca timp de 25 de ani să păstreze destinația actuală a clădirilor redobândite, obligație care se extinde și asupra terenurilor aferente. Guvernul, atent la interesele sale și mai puțin la cele ale proprietarilor se obligă să stabilească și să plătească sumele care constituie valoarea chiriilor. Prin această prevedere se elimină orice formă de negociere directă, precum și orice formă de atac în instanță și este evident că pentru unii valoarea chiriilor ce se vor stabili va fi net inferioară celei pe care ar fi obținut-o pe piața liberă.

Este definitoriu pentru nuanța socialist-comunistă a guvernului PSD-PNL faptul că Victor Ponta îi numește „samsari” pe cei care își investesc banii și priceperea în urmărirea unui drept de proprietate. În plus, mareea de ironii cu care actualul premier l-a tratat pe Mihai-Răzvan Ungureanu pentru un proiect de lege pe aceeași temă mă îndreptățește să afirm că proiectul de anul acesta al fostului sef al SIE chiar reușește să fie mai aproape de ceea ce ar trebui. Nu am uitat însă că acum un an MRU uimea dreapta romaneasca prin propunerea ca să se plătească doar 15% din valoarea imobilelor care nu se pot acorda în natură, or aceasta este o altă istorie.

Nicăieri în proiectul de lege USL nu figurează sumele care ar trebui plătite ca arendă pentru terenuri sau chirii pentru clădiri în cazurile în care s-a amânat retrocedarea. În schimb, Victor Ponta n-a uitat să treacă sumele echivalente îmbunătățirilor aduse proprietatilor pe care ar trebui să le scadă din cuantumul luat în considerare.

Efectele asupra bugetului de stat al acestui proiect de lege vor fi regăsite în exercițiul financiar al următorului guvern, cel care va administra treburile țării între 2016-2020. Și acest amănunt poate fi trecut la rubrica șmecheriilor si parșiveniilor USL deoarece împărțirea în cuantumuri anuale de 14% (ultimul de 16%, cel pentru tranșa a 7-a) va conduce la o amânare până în anul 2023 a plății integrale a sumelor datorate de statul român, asta dacă nu se va găsi cineva care să le amâne pe baza unor hotărâri de guvern sau acte ale Parlamentului.

Primele restituiri se vor face începând cu data de 1 ianuarie 2014, iar baza de calcul a echivalentului valoric al proprietăților care nu se pot restitui în natură este calculată în funcție de puncte valorice (un punct valorează exact un leu). Ce ar mai trebui spus este că acest proiect de lege a pus gând rău pașunilor comunale pe care le vrea în coșul terenurilor agricole care vor fi date în compensare. Aceste terenuri ar urma să fie obiectul unr referendumuri locale unde se va pune întrebarea dacă să fie acordate ca despăgubiri. Dacă valoarea pașunilor comunale este relativ mică din cauza lipsei investițiilor și a lucrărilor de îmbunătățiri funciare, nu același lucru se poate spune și despre o altă sursă indicată în lege, terenurile care aparțin institutelor și stațiunilor de cercetări agricole. Acestea vor deveni cu siguranță ținta preferată a apropiaților puterii, un fel de reluare a afacerii Felix-Institutul de Cercetări Alimentare Băneasa.

Un hoț de buzunare neobrazat îți reproșează că nu ai avut în portofel decât bani de o cafea. Statul, un hoț la fel de neobrăzat, vrea să îi facă pe proprietari să intre în posesia averii bunicilor lor chiar și la optzeci-nouăzeci de ani de la confiscare. Toate acestea au loc chiar în condițiile în care trebuie să te lupți ani în șir în instanțe și să aștepți cu mâna întinsă și cu capul plecat.

Prin măsurile preconizate, cred că putem spune liniștiți că guvernul Ponta valorifică experiența istorică a înaintașilor săi comuniști printr-un nou atac la adresa dreptului la proprietate și a proprietarilor de drept. De această dată totul se face pentru punerea în fapt a unei echități mincinoase și în numele unei reînviate dihotomii între interesul particular și cel general. De parcă atunci când ne este rău nouă particularilor poate să-i fie bine societății în totalitatea ei!

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

 
Print Friendly, PDF & Email
Cititi si

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here