Zilele trecute, ministrul de externe al Greciei, Nikos Kotzias, a anunțat că va trece la măsuri mai dure împotriva Rusiei, după expulzarea celor doi diplomați ruși și interzicerea intrării pe teritoriul Greciei a altor doi, adăugând că „Rusia trebuie să înțeleagă că nu poate să se poarte fără respect față de interesul național al altor state, doar pentru că se simte puternică.” 

Reacția vine după ce a fost descoperită și făcută publică implicarea Moscovei în tentativa de sabotare a acordului dintre Grecia și Macedonia, care, odată încheiat, a permis admiterea Macedoniei în NATO și aducerea relațiilor între cele două țări implicate la nivel de normalitate.

Surprinzătoare mișcare după ce Grecia a fost una dintre puținele țări care nu au expulzat diplomați ruși după cazul otrăvirii lui Serghei Skripal și a fiicei sale pe teritoriul Marii Britanii, dovadă a apropierii dintre Moscova și Atena din ultimii ani. Așadar, cele două țări, Grecia și Rusia, erau în relații bune și grecii au fost dispuși să își supere partenerii europeni pentru a face servicii prietenilor ruși.

Numai că asta nu a contat prea mult pentru cei de la Kremlin. Cât privește Macedonia, și aici Rusia a făcut eforturi mari să aibă destulă trecere pentru a putea influența deciziile politice și a controla voința populară, încercând să se arate ca stat prieten, dacă nu chiar protector. Astfel, în țara cu doar două milioane de locuitori, pe lângă ambasada de la Skopje, Moscova a deschis două consulate onorifice, la Bitola și Ohrid, un centru cultural în capitală, a creat o mulțime de asociații de prietenie macedoneano-rusă și a condus o permanentă ofensivă mediatică prin intermediul unei mulțimi de situri locale aservite și a unor părți din presa sârbă (Pravda, Vaseljenska, Webtribune) care funcționează ca surse ale propagandei ruse pentru întreaga regiune a Balcanilor de Vest.

Cu toată intervenția rusă în viața publică din mica republică balcanică, nu există acolo un curent de opinie favorabil Rusiei, nu există mari înclinații către parteneriate economice cu firmele rusești și, mai mult, Macedonia tocmai și-a îndeplinit cea mai mare prioritate strategică, anume intrarea în NATO.

Descoperirea implicării Rusiei, direct ori prin intermediul serviciilor secrete sârbe, în politica macedoneană, a produs un curent de opinie categoric defavorabil Kremlinului și, acum, asemeni Greciei, Macedonia este cât se poate de sătulă de toată influența rusească malefică.

De altfel, Grecia și Macedonia nu au fost singurele țări care au suportat agresiunea Kremlinului prin intermediul propagandei, al serviciilor secrete, al economiei, al diplomației.

Muntenegru a avut de făcut față unei presiuni sistematice din partea Rusiei, care a culminat cu lovitura de stat din octombrie 2016, din partea unei grupări pro-ruse susținute de membri ai serviciilor secrete conduse de la Moscova cu bani, evident, rusești, care urmărea oprirea intrării țării în alianța NATO. Lovitura de stat a fost așa bine planificată și atât de bine armonizată cu voința populară că, în momentul de față, țara este membru deplin al Alianței.

Bosnia Herțegovina a suportat, de asemeni, influența Rusiei, atât prin intermediul propagandei cât și prin susținerea unor politicieni fideli, ale căror călătorii frecvente la Moscova au ajuns în presă.

Serbia, deși este cunoscută pentru apropierea de Rusia și pentru sensibilitatea cetățenilor săi la alianța care a bombardat obiective din țară cu doar câțiva ani în urmă, în 1999, nu este deloc subordonată, din toată inima, Moscovei. Chiar dacă Gazprom deține pachete majoritare de acțiuni la cele mai mari firme de petrol și gaze Sjrbia Gas NIS,
Serbia nu se poate lipsi de investițiile occidentale, de piața occidentală-cea mai mare parte a exporturilor sârbești, 91,2 %, ajung în Occident. Iar sârbii merg la muncă în Occident din vremea lui Tito…

În ciuda unui efort susținut, întins pe mai mulți ani, în toate țările Balcanilor de Vest și Grecia, Moscova nu a reușit să controleze politica din regiune sau să o influențeze prea mult. În încercarea de a găsi ceva sprijin, mai mulți politicieni balcanici au deschis conjunctural relații cu Moscova, dar voința populară a înclinat mereu balanța în favoarea Occidentului, a alianței NATO. Iar iritarea extremă a Greciei, din aceste zilele, către țara despre care știa că îi este prietenă și pentru care suportase ceva neplăceri până la dezvăluirile serviciilor secrete, arată ce înseamnă apropierea de Rusia. Așa arată prietenia Rusiei.

Și cu prieteni ca rușii, chiar nu.

ACP