Moartea lui Nelson Mandela a prilejuit reacții cvasiunanime de apreciere la modul superlativ. A fost evocată contribuția sa deosebită la căderea regimului inuman de apartheid din Africa de Sud. A fost evocat rolul său de arhitect al Comisiei de Adevăr și Reconciliere și felul în care s-a reușit evitarea unui război civil devastator. Au fost rememorate calitățile sale politice și umane, care au orientat Africa de Sud pe o traiectorie democratică și pluralistă.
Toate acestea sunt realizări care, până la un punct, justifică panegiricile curente. Însă toate aceste comemorări elogioase suferă de un viciu: la fel de cvasiunanim este evitată și menționarea, măcar în treacăt, a aspectelor, să le zicem problematice, din biografia lui Mandela. Iar acestea nu sunt puține și nici incidentale.
Nelson Mandela a fost un comunist.
Cu ocazia procesului din 1963-1964 (în urma căruia Mandela a petrecut următorii 27 de ani în închisoare) au fost prezentate instanței câteva documente olografe ale lui Mandela, între care „Cum să fii un bun comunist”. Mandela a recunoscut paternitatea documentului, dar a afirmat că l-a conceput ca un fel de exercițiu de studiu. În orice caz, este un exercițiu riguros din care aflăm, printre altele:
Sub un regim comunist Africa de Sud va deveni un tărâm unde va curge lapte și miere (…).
Victoria socialismului din URSS, Republica Populară Chineză, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia și România, unde condițiile de viață ale oamenilor erau în multe privințe similare sau mai rele decât cele din țara noastră, demonstrează că și noi putem atinge acest obiectiv important.
Se spune că afilierea comunistă a lui Mandela a fost una de circumstanță, un oportunism pragmatic dictat de necesitatea cooperării cu forțe politice capabile să pună capăt apartheidului. Nu-i așa, te faci frate și cu dracul până treci puntea. Însă Mandela a fost un om al principiilor. După ieșirea din închisoare nu s-a dezis de tovarășii de punte, ba chiar le-a mulțumit călduros și tovărășește.
Îl salut pe președintele nostru [al Congresului Național African – n. trad.], tovarășul Oliver Tambo, pentru călăuzirea CAN chiar și în cele mai dificile condiții (…).
Îi salut pe combatanții din cadrul Umkhonto we Sizwe, cum ar fi Solomon Mahlangu și Ashley Kriel, care și-au sacrificat viața în scopul atingerii cauzei noastre nobile.
Salut Partidul Comunist din Africa de Sud, pentru strălucita sa contribuție la lupta pentru democrație. Ați supraviețuit celor 40 de ani de persecuție neîntreruptă. Memoria unor mari comuniști precum Moses Kotane, Yusuf Dadoo, Bram Fischer și Moses Mabhida va fi prețuită de generațiile viitoare. Îl salut pe secretarul general Joe Slovo, unul dintre cei mai străluciți patrioți ai noștri. Suntem îmbărbătați de faptul că alianța dintre noi [e vorba de Congresul Național African – n. trad.] și Partid a rămas de nezdruncinat.
11 februarie 1990, primul discurs al lui Mandela după eliberarea din închisoare
Pe „secretarul general Joe Slovo” îl puteți vedea în prima imagine de mai sus, luată cu ocazia unui miting al Partidului Comunist din Africa de Sud ținut în Soweto, pe 29 iulie 1990. Joe Slovo s-a născut într-un ștetl din Lituania, la opt ani a emigrat în Africa de Sud, în 1942 s-a înscris în PCAS și în 1961 a înființat, împreună cu Mandela, organizația Umkhonto we Sizwe (Lancea Națiunii), adică filiala teroristă a Congresului Național African. Slovo a fost ales secretar general al PCAS în 1984, iar în 1994 Mandela l-a numit ministru pentru construcția de locuințe.
Partidul Comunist din Africa de Sud a fost, asemeni tuturor partidelor comuniste africane (și nu numai), o sucursală sovietică. Această istorie este instructiv detaliată în articolul „URSS și lupta anti-apartheid”. Din materialul respectiv aflăm că Joe Slovo (împreună cu alți lideri comuniști sud-africani) s-a aflat în URSS în perioada 1963-1965, unde a fost instruit în, citez, aspecte militare. Astfel de aspecte au fost desigur necesare pentru înaintarea în gradul de colonel KGB.
Din materialul respectiv mai aflăm un lucru important: Congresul Național African, organizația anti-apartheid în cadrul căreia a activat și s-a afirmat Nelson Mandela, a devenit și ea o anexă sovietică. În primele trei decenii de existență CNA a reușit să militeze împotriva discriminării negrilor din Africa de Sud fără a subscrie în mod decisiv la o ideologie anume, dar începând cu deceniul 1950 numeroși lideri ai CNA au luat calea Moscovei pentru pregătire doctrinară, instruire tactică și integrare în organismele internaționale moșite de URSS. A fost o perioadă de avânt în formarea de cadre pentru „eliberarea” țărilor din lumea a treia de sub jugul imperialist și capitalist.
Penetrarea CNA de către sovietici s-a evidențiat cu ocazia a două evenimente majore: înabușirea revoltei anticomuniste din Ungaria în 1956 și invazia Cehoslovaciei în 1968. Congresul Național African le-a susținut pe amândouă.
Ce se mai spune despre Mandela? Că s-ar fi opus violenței. Realitatea este exact pe dos.
Congresul Național African sub conducerea lui Albert Luthuli era opus folosirii de mijloace violente. Luthuli a fost marginalizat de Mandela și aliații săi, iar din acel moment (către sfârșitul deceniului 1950) CNA a adoptat terorismul drept o formă legitimă și necesară de opoziție. În 1961 Mandela devine conducător al Umkhonto we Sizwe, în 1962 se deplasează în Algeria pentru a primi instrucție în război de gherilă și acte de sabotaj, iar Lancea Națiunii începe campania de terorism intern. La procesul din 1963-1964 Mandela a recunoscut implicarea sa în 156 acte de violență publică comise de Lancea Națiunii în perioada 1961-1963. A fost probată acuzația conform căreia Mandela administra un arsenal vast (în parte de proveniență sovietică și est-europeană) de grenade, mine, declanșatoare și zeci de tone de substanțe chimice pentru fabricarea de bombe artizanale. Anthony Sampson, jurnalist cu simpatii stângiste și ulterior biograful oficial al lui Mandela, a scris în 1964 pentru ziarul londonez The Observer: „Procesul a avut parte de o bună desfășurare… Judecătorul, dl. Quartus de Wet, a fost scrupulos și corect.”
Cu ocazia raportului de activitate pe 1965 Amnesty International a făcut public refuzul de a prelua cazul Mandela, justificând prin aceea că faptele comise nu sunt de natură să îi confere statutul de prizoner politic, sau, așa cum este menționat în raport, de „prizonier de conștiință”.
În 1985 președintele P.W. Botha i-a oferit lui Mandela posibilitatea eliberării timpurii din închisoare, în schimbul promisiunii de a renunța la violență. Mandela a refuzat. În anii 1980 Departamentul de Stat american a desemnat CNA drept o organizație teroristă. Această decizie nu a fost străină de campania de teroare organizată de Congresul Național African împotriva fermierilor boer în perioada 1985-1987.
Prima persoană ucisă în aceste atacuri a fost Jas Balie, în vărstă de 25 ani, un tractorist negru. În ziua de 27 noiembrie vehiculul lui a trecut peste o mină amplasată pe un drum de țară. O zi sau două mai tărziu a fost ucis alt fermier negru, Philemon Ngcobo, când tractorul său a explodat datorită altei mine. Pe 16 decembrie au fost ucise șase persoane, tot datorită exploziei unei mine la o fermă. Kobie van Eck, împreună cu copiii ei Ignatius (2 ani) și Nellmarie (8 ani), și Marie Denyschen (59 ani) impreună cu nepoții ei Kobus (3 ani) și Karna (9 ani) au pierit în explozie.
La început de ianuarie 1986 Elize de Beer (32 ani) și socrul ei Hubert de Beer (63 ani) au murit după ce vehiculul lor a detonat o mină amplasată la o fermă din apropierea graniței cu Botswana, în regiunea Transvaal-ului de Nord.
Într-o emisiune transmisă de Radio Libertatea pe 26 februarie 1986, Chris Hani, pe atunci comisar politic și comandant adjunct al Umkhonto we Sizwe, a precizat că organizația sa nu țintește în mod deliberat civili albi, dar că fermierii albi sunt ținte legitime:
„Umkhonto we Sizwe este o armată revoluționară și nu va declanșa un masacru împotriva albilor, civililor și copiilor, dar vom intensifica atacurile împotriva poliției, armatei, a celor din administrație care terorizează și maltreatează populația noastră, la fel și împotriva fermierilor și altor civili care fac parte din forțele de ordine. Totuși, tovarăși, să fim realiști. Teatrul de acțiune va fi în mijlocul zonelor rezidențiale ale albilor și este inevitabil că vor muri și civili albi.”
Ce altceva ni se mai spune despre Mandela? Că ar fi fost un om de stat extraordinar (cu O și S mari), dedicat „credinței în libertatea omului și dreptul său la demnitate” (citat din comunicatul transmis de grămăticii regelui Mihai). Să vedem unde și de la cine în lume a găsit Mandela inspirație pentru credința sa.
Vezi la linkul https://archive.mrc.org/mediawatch/1990/watch19900701.asp
Vezi la linkul https://news.bbc.co.uk/1/hi/world/middle_east/4001697.stm
Un omagiu recent începe prin a observa că „viaţa lui Nelson Mandela nu a avut nimic din simplitatea de carton a unui film hollywoodian”. Într-adevăr, dar simplitatea de carton în care e îmbălsămată viața lui Mandela nu provine de la Hollywood, ci din șuvoiul nestăvilit de elogii simpliste care se revarsă în aceste zile.
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
42 Comments
Costin Andrieş
8 December 2013Emil, evit sa laud articolele de pe ILD in public, dar cel de fata e foarte bun si, din pacate, extrem de necesar. Ridica valul de deasupra unui ocean de mistificari.
Apropo de pasajul asta!
”Congresul Național African sub conducerea lui Albert Luthuli era opus folosirii de mijloace violente.
Luthuli a fost marginalizat de Mandela și aliații săi, iar din acel moment (către sfârșitul deceniului 1950) CNA a adoptat terorismul drept o formă legitimă și necesară de opoziție. În 1961 Mandela devine conducător al Umkhonto we Sizwe, în 1962 se deplasează în Algeria pentru a primi instrucție în război de gherilă și acte de sabotaj, iar Lancea Națiunii începe campania de terorism intern. La procesul din 1963-1964 Mandela a recunoscut implicarea sa în 156 acte de violență publică comise de Lancea Națiunii în perioada 1961-1963. A fost probată acuzația conform căreia Mandela administra un arsenal vast (în parte de proveniență sovietică și est-europeană) de grenade, mine, declanșatoare și zeci de tone de substanțe chimice pentru fabricarea de bombe artizanale. ”
Iata o mistificare, hiper-mistificare halucinanta:
„Primele ecouri ale reputației sale de personaj cu puteri supranaturale apăruseră de altfel încă din 1961, atunci când Mandela dispare o vreme din viața publică pentru a organiza acțiuni clandestine extrem de curajoase
… Între 1964-1990, Mandela a trăit practic deasupra timpului, ca simbol al speranței semenilor săi.
cititi tot: http://www.militiaspirituala.ro/detalii.html?tx_ttnews%5Btt_news%5D=440&cHash=5ec36d0c3aa235d9190c0c6e9089915c
uMnumzane Angibonanga
8 December 2013Hai, sunt curios ce se va mai scrie despre acest subiect. Comunismul lor a fost de tinichea, separarea a trebuit aparata (si) pentru a nu lasa tinicheaua sa se transforme in otel care taie gatul. Chiar daca bazele ei (ale separarii = apatrheid) erau nedrepte. Ce ar fi fost Africa de Sud daca din Namibia, Angola si Zimbabwe (Rhodesia) hoardele comuniste i-ar fi implinit visul de tinerete al lui Mandela? Anii de puscarie i-au priit, l-au mai domolit, l-au facut un fel de Iliescu al Africii, fara tentatia apropierii geografice de Fratele cel Mare. Plus prosperitatea de nediscutat a tarii de atunci.
Un exercitiu de imaginatie: cand au fost alegeri universale in Africa de Sud? In 1994. Cand a cazut URSS? In 1991. Cand s-a taiat ajutorul expansionist al comunistilor in Africa? Tot cam atunci. Cat au durat negocierile dintre albi si negri pentru un compromis constitutional de care nu se atinge nimeni nici azi? Trei ani. Este o constitutie de care toate regimurile de atunci n-au indraznit sa se atinga, mai sfanta decat cea a Romaniei, care inca garanteaza legea in partile civilizate ale tarii. In celelalte, guverneaza tribalismul. Daca vreunul dintre cititori are de gand sa protesteze, ii recomand sa se duca sa traiasca o luna in Ngungundlovu, in KZN. N-as recomanda Soweto, cel mult venerat. Sunt patru „rase” oficial recunoscute in Africa de Sud: negri, colorati (metisi), indieni si albi. Numai una, in ciuda constitutiei, isi permite sa traiasca acolo. Nu spun care.
Am iubit Africa de Sud. Alan Paton – un idealist – spunea:
„Plangi, tara minunata, pentru copilul nenascut care este mostenitorul fricilor noastre. Nu-l lasa sa iubeasca pamantul prea mult. Nu-l lasa sa rada cand apa izvorului ii curge printre degete, nici sa contempleze apusul soarelui care inroseste campia (veld-ul). Sa nu fie miscat la cantecul pasarilor si sa nu-si daruiasca inima unui munte sau unei vai. Caci frica ii va fura tot ceea ce daruieste prea mult.”
Cand citesc asta imi aduc aminte de Romania.
Sa fie Mandela odihnit acolo unde merita.
Silvapro
8 December 2013Ma alatur si eu laudei la articol!!!!
E bine de citit si parerea seriosului om, Giulio Meotti:
http://www.israelandstuff.com/nelson-mandela-proved-to-be-an-enabler-of-anti-semitic-terrorism#.UqG8eg7A3Jg.facebook
israelianca
8 December 2013Chiar ma intrebam cind se va compune pe ILD epitaful Madibei. Felicitari, Emil.
Citeam deunazi un alt impresionant articol semnat de Daniel Greenfield (de la sultanknish.blogspot.co.il)
http://www.frontpagemag.com/2013/dgreenfield/south-africa-in-the-shadows/
Unul dintre comentarii mi s-a parut deosebit de pertinent. Imi permit sa-l reproduc in intregime:
(semnat Jakareh)
Mihaela Bărbuş
8 December 2013Multumesc, Emil. Foarte clar si solid articol.
Mandela mai ne este dat ca exemplu de iertare. In primul rand, el personal, dupa cum se vede, a facut destule. Iar ref. la nedreptatile reale datorate apartheid-ului, acolo nu s-a facut memoria tabula rasa, asa cum se cere in tarile ex-comuniste, ci s-a dat iertare conditionat, asa cum e normal, pentru parere de rau si marturisire.
Toiu
8 December 2013Sper sa citeasca articolul si domnul V. Tismaneanu. Este absolut revoltatoare „laudatio” pe care i-a facut-o pe contributors.ro.
Eu inteleg in ce mediu se invarte domnul Tismaneanu. Este o presiune extraordinara sa iei o pozitie „corecta” mai ales atunci cand exista o cvasiunanimitate galagiosa si agresiva pe tema asta. Da’ atunci mai bine taci din gura. Vorba lui Liiceanu: poti iesi oarecum onorabil dintr-o situatie de genul acesta adoptand o tacere sugestiva.
Toiu
8 December 2013„En 1996, deux ans à peine après avoir accédé au pouvoir en Afrique du Sud, Mandela a signé l’une des lois les plus libérales au monde en assurant son adoption par un vote obligatoire imposé aux membres de son parti, l’African National Congress. Cette loi autorise l’avortement de plein droit pendant les 12 premières semaines de grossesse, puis jusqu’à 20 semaines en cas de viol, inceste, danger pour la santé de la mère ou malformation grave du fœtus – mais aussi si la femme estime que la venue de l’enfant pose des problèmes sociaux ou économiques, chose dont elle est seule juge. « Les femmes ont le droit de décider ce qu’elles veulent faire de leur corps », disait Mandela pour promouvoir sa loi sur « le choix de mettre fin à la grossesse ». Dix-sept ans plus tard, le nombre d’avortements légaux et remboursés par l’Etat déclarés atteint près d’un million en Afrique du Sud : près d’un million d’enfants tués dans le ventre de leur mère.
Pour un homme qu’on honore aujourd’hui pour son œuvre de promotion de la dignité humaine et de la non-violence, c’est un bilan de dimensions génocidaires.”
http://leblogdejeannesmits.blogspot.ro/2013/12/nelson-mandela-grand-promoteur-de-la.html
Emil Borcean
8 December 2013Inregistrare video din 11 noiembrie 2004: Mandela comenteaza pentru presa decesul lui Arafat. Absolut grotesc.
Silvapro
8 December 2013Am invatat la liceu o bucata extrasa din Cry, the beloved country! Era in manualul de engleza.
Stefan Kranzdorf
8 December 2013Cand Mandela a luat puterea, comunismul nu mai era la moda.
Asa ca Mandela si-a intemeiat regimul pe pura kleptocratie, un regim in care noua aristocratie a Congresului National African jefuieste, violeaza si omoara in voie pe albi, nealbi si pe negrii din afara tribului „opresat”.
Africa de Sud este un infern al crimei si al discriminarii rasiste in revers.
Este o mocirla cu duhoarea dictaturii
Costin Andrieş
8 December 2013O tara practic distrusa de un om care a avut simpatii pentru toti tiranii lumii si a laudat regimurile criminale islamiste si comuniste ca stalpi ai libertatii. La sfarsitul vietii Mandela este elogiat pentru ca nu a fost atat de tiranic pe cat dadea semne ca ar fi putut fi. Dincolo de apartheid, e ca si cum ai lauda un hot care a jefuit o babuta ca nu i-a carat si cativa pumni. Poate nu i-a carat pumni, dar efectul e acelasi: babuta traieste acum pe strazi/ Africa de Sud a ajuns sa fie cunoscuta in lume drept ‘Capitala mondiala a criminalitatii’.
Stefan Kranzdorf
8 December 2013Nelson Mandela merita elogiat pentru ca nu a fost atat de tiranic, scelerat si depravat precum succesorii sai.
El nu a fost poligam si violator de femei precum Jacob Zuma, actualul presedinte al Natiunii-Curcubeu.
De asemenea el nu a negat raspindirea AIDS-ului prin contact sexual precum adjunctul si succesorul sau direct, Thabo Mbeki, care a contribuit astfel decisiv la endemizarea acestei boli in Republica infernului Sud-African.
Ginditi-va, cine nu ar fi nostalgic dupa Vladimir Ilici Lenin atunci cind se tiraste in unul din gulagurile lui Stalin?
Lenin numai a pus bazele imperiului raului absolut sovietic.
Asa si Mandela.
Vlad M.
8 December 2013Putin îl compară pe Nelson Mandela cu Aleksandr Soljenițîn și amintește de susținerea adusă de URSS ‘democrației’ în Africa
Anca Cernea
8 December 2013@13
Cea mai tare dintre osanale e asta a lui Putin! Spune tot! Și despre Mandela, și despre Putin, și despre sfânta Rusie actuală = URSS.
Comentând declarația lui Putin, un polonez se întreba pe un forum ce-ar fi dacă Angela Merkel s-ar duce în Spania și ar evoca în spici rădăcinile adânci ale prieteniei dintre cele două țări, consfințite prin colaborări din trecut între Hitler și Franco.
uMnumzane Angibonanga
8 December 2013@4
„Citeam deunazi un alt impresionant articol semnat de Daniel Greenfield (de la sultanknish.blogspot.co.il)”
Nu fac reclama nimanui, dar Daniel Greenfield pe sultanknish e intr-adevar impresionant. Il citesc de cativa ani si nu m-a dezamagit niciodata.
Mihaela Bărbuş
8 December 2013Da. E f bun articolul. Multumesc.
http://www.frontpagemag.com/2013/dgreenfield/the-mandela-myth/
Daniel Francesco
8 December 20131992, Nelson Mandela participand la intonarea unui mars de lupta alaturi de membri MK (Umkhonto we Sizwe):
“Hamba kahle mkhonto we Sizwe, Tihna Abantu bomkhonto Sizimisele Ukuwa bulala woma lamabunu”
adica:
„We members of Umkhonto are prepared to kill all the Boers.”
„Noi, membrii ai Umkhonto, suntem gata sa-i omoram pe Buri” (albi).
Vlad M.
8 December 2013Mare om, mare caracter. Sfantul!
Mihaela Bărbuş
8 December 2013The “world” has probably forgotten how Mandela replied at a press conference when asked if the IRA should be admitted to talks on Northern Ireland’s future without first ending its campaign of violence. Mandela fumbled his reply but later pointed out that the British had taken part in talks over Rhodesia without insisting that Robert Mugabe and Joshua Nkomo of the Patriotic Front lay down their arms.
http://www.independent.co.uk/news/world/africa/time-to-remember-nelson-mandelas-soft-touch-with-the-ira-9029511.html
Petre Manacu
8 December 2013Sigur că toate cele spuse sunt corecte, referitor la apartenența lui la o non-formală internațională comunistă, dar:
1. această apartenență este mai gravă decât apartheid-ul? în articol mai nimic despre motivele violenței lui Mandela, ca și cum să fii comunist e foarte rău, dar să susții apartheid-ul e relativ ok…
2. în absența lui Mandela, s-ar fi renunțat la segregarea rasială în Africa de Sud?
Emil Borcean
8 December 2013Apartenenta lui Mandela la partidul comunist sud-african a fost ascunsa mult timp, dar asta nu o face non-formala.
1. Articolul nu sustine ca apartheidul e relativ ok. Motivele violentei lui Mandela se regasesc in strategia adoptata de partidul comunist sud-african.
2. Da.
Vlad M.
8 December 2013Petre Manacu vorbeste despre o „non-formala internationala comunista”. Oare se tine de bancuri? Ce ar fi zis Petre Manacu daca tov. Mandela era implicat intr-o „non-formala internationala nazista”? Mai era atat de relaxat? Si daca tot ne-a onorat cu prezenta, poate ne lamureste ce e cu cantecelul ala simpatic de mai sus.
Petre M
8 December 2013Dacă tot v-am onorat cu prezența, poate discutăm civilizat, fără atacuri la persoană… ????
La momentul istoric dat, în absența lui Mandela, cum vedeți trecerea de la segregare rasială la respectarea drepturilor omului? Nu era oare, în acel moment, singura soluție? Dacă în această variantă violentă, cum corect susțineți și argumentați, a durat atât de mult, cât ar fi durat în alte condiții?
Vlad M.
8 December 2013Sunt curios care sunt atacurile la persoana despre care vorbeste mr. Petre M, altfel atat de simpatic in incercarea de a raspunde numai la ce-i convine. Chiar si asa, nu am inteles ce ar fi zis domnul Petre daca tov. Mandela era implicat intr-o „non-formala internationala nazista” si nu intr-o banala „non-formala internationala comunista”. Era la fel de impaciuitor? Probabil va ramane un mister, asemenea parerii domnului Petre despre rasismul Congresului National African.
P.S. „Se stie” ca rasismul este prin excelenta un fenomen al albilor. Negrii nu pot fi rasisti – sau criminali. Doar albii. In conditiile astea, poate ca Petre M. pur si simplu nu vrea sa isi bata capul cu ceva ce nu exista.
Petre M
8 December 2013La fel de simpatic precum Vlad M. care nici el nu răspunde la întrebările mele… ????
Și nu sunt împăciuitor, pur și simplu am întrebat cum considerați că s-ar fi desfășurat lucrurile în absența lui Mandela – de fapt așa am ajuns pe site, căutând materiale pe tema asta.
Cât despre nazism, hm, oare albii din Africa de Sud nu puteau fi acuzați de așa ceva?…
P.S. „Se știe”, de asemenea, că nici toți albii nu pot fi rasiști sau criminali, dar asta nu ne ajută în înțelegerea istoriei Africii de Sud…
Emil Borcean
8 December 2013Petre M. Sigur ca discutam civilizat. Asta presupune si un efort din partea dvoastra. Autovictimizarea e un truc ieftin. Revenind insa la subiect: resursele de simpatie si sprijin fata de regimul din Africa de Sud erau pe cale de epuizare la sfarsitului anilor 1980 si inceputul deceniului 1990. Cu sau fara Mandela, odata cu prabusirea lagarului sovietic din 1989 a batut si ultimul gong pentru tirania apartheid. Acest lucru a fost inteles de toate marile puteri din lume. Cu sau fara Mandela, nimeni nu mai era dispus sa gireze cortina de fier din interiorul Africii de Sud. Acest lucru era bine inteles si de elita politica boer.
Vlad M.
8 December 2013Emil, ca sa nu mai zica Petre M. ca sunt asa si pe dincolo si ii atac persoana ilustra, te intreb daca ai vazut cumva raspunsul la intrebarea „Ce ar fi zis Petre Manacu daca tov. Mandela era implicat intr-o „non-formala internationala nazista”?”. Ma uit la comentariul #25 si pe cuvant de onoare daca vad vreun raspuns. Ma intreb de ce. Nu e acolo? Nu il pot dibui sau Petre M evita subeict? Oare pentru ca are o parere mai buna despre comunism decat despre nazism?
Emil Borcean
8 December 2013Petre M. e un bun cunoscator al „non-formalitatilor”. Mandela a cochetat asa, non-formal si nesemnificativ, cu o internationala comunista anonima. Oleaca de marxism, oleaca de URSS, un varf de lingurita de terorism… e reteta fireasca a limonadei anti-apartheid.
What a lost prison manuscript reveals about the real Nelson Mandela
Petre M
8 December 2013„Limonada anti-apartheid”… hm, am înțeles acum de ce! ????
Pentru voi apartheid-ul nu este foarte grav și nici nu este o chestie de sorginte nazistă (Vlad M., de două ori ți-am răspuns la chestia cu internaționala nazistă!), oricum nu e ceva grav. Și văd că legați căderea apartheid-ului de căderea lagărului sovietic, deci și Mandela și burii erau comuniști?!…
Eu cred că, fără Mandela sau un personaj similar, nu s-ar fi schimbat nimic.
Emil, îl introduci pe Mandela în contextul internațional, ceea ce-i foarte bine și interesant, dar acolo, la el, în plan național, cred că privești unidirecțional… Sper să nu te supere afirmația mea.
Vlad M.
8 December 2013N-ai raspuns, Petre M., la absolut nimic si continui sa inventezi una sau alta, invartindu-te jalnic in jurul propriei cozi. Te intreb pentru a treia oara. Ce ai fi zis daca tov. Mandela era implicat intr-o „non-formala internationala nazista” si nu o non-formala internationala comunista? Concret, ce ai fi zis daca tov. Mandela era camaradul Mandela, un nazistoid si nu un comunist negru, implicat in lupta impotriva apartheidului. Mai era apartenenta politica a lui Mandela irelevanta? Este comunismul echivalentul rasismului national-socialist, usor de transpus in orice formula de rasa? Da sau nu. Iar daca raspunsul este nu, comunismul nu este echivalentul nazismului (national-socialism asta inseamna, nazism), atunci cum interpretezi cantecelul de mai sus, imnul Congresulului National African, unde se vorbeste despre uciderea albilor? Instigarea la uciderea unei rase este rasism sau nu? Iar daca este rasism, ce ma-sa cauta Sfantul Mandela printre rasistii aia?
Petre M
8 December 2013„invartindu-te jalnic in jurul propriei cozi” este exemplu de atac la persoană, dar asta nu contează…
Nu este irelevantă apartenența politică a lui Mandela, dar te preocupă exclusiv uciderea albilor, de uciderea și suferințele negrilor nu prea îți pasă… Asta era ideea și nu te sufoca de ură și de neputință, încearcă dialogul! ????
Sigur că suntem aici într-un context de dreapta, dar te interesează părerea stângii, sau doar vrei să pui pumnul în gură stângii?…
Vlad M.
8 December 2013Petre, deja incepi sa ma plictisesti cu panseurile dumitale. De la primul mesaj incoace te tot dai lovit, persecutat, atacat, sfasiat, batut si asa mai departe. E penibil, chiar si pentru un stangist care se da de ceasul mortii ca nu este respectat Sfantul Mandela Comunistul. Incearca sa traiesti macar o ora fara sa te victimizezi, zau ca nu este atat de greu pe cat iti pare.
Apartenenta politica a lui Mandela este foarte relevanta, chiar daca te lasa rece. Te-am intrebat in mod expres daca ai fi fost la fel de impaciuitor cu Mandela daca era national-socialist si nu comunist. Ai refuzat sa raspunzi, semn ca pentru tine comunismul este acceptabil. Comunismul e atat de fain in ochii tai, incat nu conteaza nici macar daca este acompaniat de rasism de duzina, precum cel din cantecul de mai sus. Da, ma refer la melodia grozava pe care Mandela si fratii sai intru lupta ridica pumnul in sus si canta despre uciderea albilor.
In rest, cu respect te anunt ca atacurile teroriste ale partidului lui Mandela au ucis probabil mai multi negri decat albi.
Toiu
8 December 2013@Petre M
Un regim de apartheid este in esenta un regim ilegitim si nedemocratic .
Atitudinile de respingere ale populatiei fata de acel regim au fost legitime si corecte.
Exista diferite forme de apartheid: de la discriminare si lipsirea unor drepturi cetatenesti ( de exemplu dreptul la vot) pana la forme violente si criminale. In functie de regim trebuie folosite diferite modalitati de lupta si mijloace pentru schimbarea acelui sistem politic. Metodele violente si de teroare intrebuintate de Mandela si acolitii acestuia au fost inacceptabile. Recursul la violenta (in special in forma folosita de Mandela) a fost nejustificat, inoportun si in final criminal. De altfel acel regim s-a prabusit nu in urma violentelor CNA ci in urma izolarii lui si blocadei economice de care s-a folosit comunitatea internationala.
Nimeni (cu atat mai putin autorul articolului) nu compara comunismul cu apartheid-ul (nici nu se prea poate, sunt in registre diferite), in schimb dumneavoastra incercati sa justificati apartenenta lui Mandela la o organizatie totalitara prin avantajele aduse luptei impotriva apartheid-ului.
Acest fapt denota o grava carenta morala din partea dumneavoastra si va descalifica ca interlocutor.
Petre M
8 December 2013Îmi place atât de mult cum reacționezi la „victimizare” încât nu mă pot abține… ????
Nu sunt împăciuitor cu Mandela și nu cred că era ok să fie național-socialist, dar… nu a fost, așa că nu văd rostul întrebării și al insistenței tale. Se vede că-ți dorești un „da” ca să te repezi cu toată corectitudinea ta politică asupra eventualei erori comise.
Eu nu cred că în acel loc și în acea perioadă apartheid-ul s-ar fi terminat fără eforturile unui personaj similar.
Consideri că este corectă segregarea rasială?
Petre M
8 December 2013Vă mulțumesc!
Toiu
8 December 2013@Petre M
Revin cu o precizare pentru ca nu doresc sa jignesc pe cineva. Poate nu am folosit cuvintele si expresiile potrivite. Cand am spus „va descalifica ca (sic!) interlocutor” ma refeream la inutilitatea unui dialog atunci cand cei care participa la acest dialog au conceptii si definesc comportamente, ideologii, etc in mod cu totul si cu totul diferit. Daca nu exista un sistem ( de valori,in cazul nostru) minim la care cei care participa la dialog sa se raporteze oarecum asemanator cred ca nu poate exista o comunicare reala.
Asta am vrut sa spun, iar daca s-a inteles altceva ( mi-am recitit comentariu si recunosc ca formularea este cam idioata) imi cer scuze.
Vlad M.
8 December 2013Toiu, Petre asta este stangistul clasic: se plange mereu ca e persecutat, evita intrebarile incomode si are o slabiciune pentru comunism. Fireste, nu a inteles nici rostul intrebarii mele despre nazism la care abia s-a sinchisit sa raspunda.
Nu e ok sa fii nazist, dar nu e problema ca Mandela a fost comunist. De ce? Pentru ca to’ar’su’ Mandela a luptat impotriva apartheidului. Cat despre rasismul comunistului Mandela, nu este relevant pentru personalitatea multilateral dezvoltata a Sfantului, asa ca il putem ignora.
Bogdan Calehari
8 December 2013Desmond Tutu nu este vreun arhiepiscop oarecare si nici vreun fistecine de ex activist-anti-apartheid, ci si detinatorul mult ravnitului Premiu Nobel pentru Pace. Cu un an sau doi in urma, Desmond Tutu s-a gandit ca albii nu trebuie sa scape asa usor, asa ca a propus instituirea unei „taxe pe albi”. Fiecare alb, care nu si-a luat inca lumea in cap si a plecat din Africa de Sud, trebuie sa plateasca pentru raul facut. Adica si pentru ca le-a incalcat o lunga perioada de timp libertatea negrilor si nu le-a permis sa se macelareasca intre ei, conform traditiei, in razboaiele inter-tribale. Stiti, niste chestii de alea ca intre hutu si tutsi. Pentru ca multa vreme, cat au fost la putere, nu le-au permis copiilor de negrii sa umble cu burtile umflate de foame, asemeni celorlalti copii din Africa sub ecuatoriala. Ba, chiar i-au trimis la scoala, in uniforme, in loc sa-i lase sa plimbe vaca, liberi, incinsi doar cu o coronita de frunze. Si, bomboana pe coliva, i-au pus cand au ajuns mari sa munceasca…pe un salariu…de mizerie. Le-au interzis, mama lor de albi, sa locuiasca in bordeie din balega de vaca si i-au pus sa locuiasca in case tip, din caramida, care aveau, culmea, si acoperis…nu din craci, ci cu tabla sau tigla. Aglomerarile alea de case au fost numite ghettouri. Negrii sud-africani aveau, din nefericire, cel mai inalt nivel de trai dintre toti negrii africani. Pe astia din urma nu-i interesa deloc nivelul de trai, pentru ca erau liberi si aveau, mai ales, drept de vot. Si mai sunt multe de spus, dar cred ca ati inteles de ce albii trebuie sa plateasca, acum, o taxa.
Costin Andrieş
8 December 2013@Petre Manacu:
Nu s-a trecut la respectarea drepturilor omului, s-a trecut la parbusirea societatii in Africa de Sud, singurul scop al oricarui comunist din aceasta lume. Singurele care variaza sunt metodele si intensitatea lor. Cresterea criminalitatii, la cresterea violentei, de cateva ori mai multi oameni morti in fiecare an. Poate definitia ta pentru toate astea este „drepturile omului”, eu o numesc „mostenirea unui comunist”:
O. Gordy
8 December 2013Mandela a fost rasist, comunist, anti-semit, kgb-ist si chiar nazist. A apartinut Imperiului Raului. Pentru toate acestea exista argumente. Un om normal cu bun simt nu poate ignora si trece sub tacere asta. Poate o fi facut si lucruri bune. Despre asta scriu prea mult camarazii si tovarasii de drum.
Visan-Miu Tudor
8 December 2013(înainte de toate) Hristos a Înviat!
(după toate) Vă propun, cu toată aprecierea pentru sănătosul dumneavoastră anticomunism, o perspectivă istorică mai îngăduitoare:
– Wall Street Journal (citat de V. Tismăneanu) scria: „A would-be Lenin who became Africa’s Vaclav Havel. … Mandela became the biggest of African men by refusing to act like a typical African “Big Man.” He transcended his party’s history of Marxism, tribalism and violence. The continent and world were fortunate to have him.”
– Citez din Mandela: „The ANC has never at any period of its history advocated a revolutionary change in the economic structure of the country, nor has it, to the best of my recollection, ever condemned capitalist society. [….] Perhaps the most striking illustration is to be found in the co-operation between Great Britain, the United States of America, and the Soviet Union in the fight against Hitler. Nobody but Hitler would have dared to suggest that such co-operation turned Churchill or Roosevelt into communists or communist tools, or that Britain and America were working to bring about a communist world. [….] Thus communists, My Lord, have played an important role in the freedom struggles fought in countries such as Malaya, Algeria, and Indonesia, yet none of these states today are communist countries.” («I am prepared to die», 1964)
Sperând că v-am stârnit curiozitatea, vă las pe dumneavoastră să lecturaţi în continuare.
Gânduri bune de Paşti,
Tudor Vişan-Miu
Mihaela Bărbuş
8 December 2013Adevarat a inviat!
Din pacate, citatele sunt mai mult retorica. Nu se verifica in realitate.
Mandela chiar a fost terorist, nu a ramas la stadiul de would-be. I s-a oferit libertatea daca renunta la violenta si a refuzat. Comparatia cu Vaclav Havel e inexacta si e o lipsa de respect pentru Havel si pentru crezul lui. Cei doi nu au avut acelasi parcurs, nu au fost inchisi din aceleasi motive, nu credeau in aceleasi principii. Nu au avut acelasi nivel intelectual si nici aceiasi prestatie ca lideri politici. (Partidul lui Mandela a sprijinit invazia sovietica in Cehoslovacia!)
ANC a fost si terorist si comunist. Asta are implicatii foarte clare in economie si nu permite o societate si o economie libera, indiferent ce declaratii se fac (dupa ce se schimba politica practicata zeci de ani).
Asocierea lui Stalin cu Churchill si Roosevelt nu ii onoreaza neaparat pe ultimii doi si nu face din Stalin un democrat. Mandela (care oricum nu e Stalin) nu a devenit mascota libertatii daca, la un moment dat, a intrat oarecum in randul lumii.
Despre loialitatea lui Stalin cu Aliatii este de vazut cazul Kravcenko
http://www.spartacus.schoolnet.co.uk/RUSkravechenko.htm
Despre rolul comunismului in lupta pentru libertate in tarile amintite, va sugerez sa vedeti cu ce mijloace s-a facut, cati morti au rezultat si cat de libere si prospere sunt acum aceste tari.