Un incendiu puternic a izbucnit ieri, 15 aprilie, la catedrala Notre-Dame din Paris. Acoperișul clădirii și turnul clopotniță cu vârf ascuțit s-au prăbușit complet.

„Cauza incendiului nu este clară, dar persoane oficiale afirmă că ar putea fi legată de lucrările de renovare”, raportează BBC.

Editorialistul Christopher J. Hale de la revista Time a transmis ieri un tweet în care afirma că “un prieten iezuit din Paris care lucrează la Notre Dame mi-a spus că personalul catedralei crede că incendiul a fost produs în mod deliberat“. Hale a șters tweet-ul după ce acesta a început să atragă atenția a numeroși cititori.

Ziarul New York Post, într-un articol intitulat „Fotografiile arată că partea centrală a catedralei a rămas în mod miraculos intactă”, documentează faptul că distrugerile provocate de incendiu nu sunt atât de extinse pe cât s-a crezut inițial.

Fotografii din interiorul Notre Dame arată că partea centrală a catedralei gotice este încă intactă.

Rândurile de bănci din lemn și o mare parte din naos par să fi fost salvate, conform imaginilor.

„Doar o mică parte a boltei s-a prăbușit. Interiorul pare relativ intact. Hallelujah!”, s-a comunicat prin @CathedralNotre, contul Twitter al catedralei.

Totuși, în acoperișul catedralei vechi de 850 de ani se poate vedea o gaură masivă. Imaginile arată, de asemenea, fumul provenind din spaţiul din jurul altarului, rezervat preotului şi coriştilor.

Anne Hidalgo, primarul Parisului, a declarat pentru Le Monde că „există o gaură mare în acoperiș”.

„Altarul și crucea sunt păstrate. Nu este așa de rău cum mi-a fost teamă”, a mai declarat ea.

Încă arde între bolta de piatră și cadrul din lemn, a mai raportat Le Monde.

O parte din lemnul care a ars luni noaptea în catedrala Notre Dame din Paris a fost montat în anul 1160. Grinzile și exteriorul acoperișului deasupra naosului, secțiunea longitudinală principală a clădirii, datează din perioada 1220 – 1240. Aproape cu un mileniu în urmă pe locul catedralei era pădure; astăzi, după o catastrofă care lovește în inima culturii franceze și a istoriei omenirii, este cenușă.

Robert Bork, istoric al arhitecturii de la universitatea din Iowa, despre acoperișul catedralei: „Acesta a fost unul dintre cele mai vechi – până astăzi – acoperișuri de acest gen care reușise să supraviețuiască. A fost incomparabil.”

Luni noaptea tărziu se părea că obiectele de artă și obiectele prețioase păstrate în catedrală au fost salvate. Istoricii de arhitectură din întreaga lume erau însă interesați în primul rând de șansele de supraviețuire ale întregii clădiri. Speranța comună era ca cele trei sferturi ale cădirii de la acoperiș în jos să reziste, ca zidurile din piatră să nu se năruiască, pentru a face posibilă restaurarea catedralei. „Dacă bolțile de piatră rămând intacte, atunci putem vorbi despre o reparație”, spune Bork. „În cazul în care bolțile încep să cedeze și să se prăbușească, atunci clădirea este pierdută. Vom vorbi despre reconstrucție, nu despre o reparație”.

Pompierii din Paris au reușit să stăvilească incendiul. Ei au împiediat răspândirea focului în turnurile de pe latura vestică a catedralei, dar lemnul – o comoară arhitecturală – a fost pierdut.

În anii recenți un istoric al arhitecturii numit Andrew Tallon a lucrat cu scanere laser pentru a capta întregul interior și exterior al catedralei în nori meticuloși de puncte tridimensionale. Această hartă tridimensională ar putea fi folosită pentru restaurarea clădirii, dar Bork este reținut în opine: „Măiestria originală a lucrului manual este de neînlocuit. O restaurare nu este același lucru cu originalul. Se pierde informație. Se poate observa când o piatră a fost sculptată manual, după urmele lăsate de daltă. Uneori se poate determina conținutul chimic al mortarului. Această textură și detaliile sunt lucruri pe care focul le distruge definitiv.”

Incendiul care a devastat catedrala Notre-Dame survine pe fondul unei creșteri simțitoare a incidentelor de vandalizare și distrugere a bisericilor creștine din Occident. Printre cele mai recente desecrări din Franța, care au avut loc în lunile februarie și martie din acest an:

• Vandalii au prăduit biserica Notre-Dame des Enfants din Nîmes și au folosit excremente umane pentru a desena o cruce. Pâinea consacrată a fost găsită aruncată afară, printre gunoaie.
• Biserica Saint-Nicolas din Houilles a fost vandalizată în trei ocazii în februarie. O statuie a Maicii Domnului din secolul al XIX-lea, considerată „de neînlocuit”, a fost „complet pulverizată”, a spus un cleric, iar o cruce suspendată a fost aruncată pe podea.
• Vandalii au devastat și distrus cruci și statui la catedrala Saint-Alain din Lavaur. Au fost arse obiecte de altar.
• Un grup de incendiatori a dat foc bisericii Sf. Sulpice din Paris, imediat după slujba de prânz, duminică 17 martie.

Cifrele date publicității de poliția franceză arată că 875 din cele 42.258 de biserici din Franța au fost vandalizate anul trecut. Alte 129 de biserici au raportat furturi din incintă. Ministerul de Interne a declarat că 59 de cimitire au fost, de asemenea, vandalizate.

Potrivit Le Figaro, în urmă cu doi ani s-au înregistrat 1045 acte de vandalism și 109 furturi.

Valerie Boyer, deputat din partea partidului Republican, a declarat: „Cel puțin două biserici sunt profanate în fiecare zi”.

În urma incendiului de la Saint-Sulpice, despre care polițiștii afirmă că a fost provocat în mod deliberat, liderul republican Laurent Wauquiez a declarat că mass-media nu a reușit să confere mai multă importanță acestui gen de probleme.

El a declarat: „Saint-Sulpice nu este doar o biserică, ci o parte din ceea ce suntem. Acest cod al tăcerii trebuie să înceteze.”

Deputații din opoziție Annie Genevard și Philippe Gosselin au solicitat o investigație parlamentară privind actele și atentatele anticreștine din Franța.

Episcopii francezi au avut tendința să minimalizeze anvergura actelor de vandalism împotriva bisericilor.

Istoricul Francois Huguenin apreciază că numai aproximativ 5% din populația Franței este formată din catolici practicanți.

În ceea ce privește preoția, vârsta medie a preoților în Franța era, potrivit Anuarului Pontifical al Vaticanului, de 70 ani în 2007 și nu există suficienți preoți noi pentru a compensa pierderile. Numărul preoților recent hirotonisiți a scăzut de la 566 în 1966, la 170 în 1975, la 94 în anul 2006.

SURSA   New York Post   The Irish Sun   Wired